Câștigătorii poeziei pentru Zilele Constantin Virgil Bănescu 2017. Concursul care iese din Târgoviște

Câstigătorii celei de a VIII – a ediţii a Zilelor de poezie Constantin Virgil Bănescu sunt invitați anul acesta la Pucioasa. La 2o km de Târgovişte, pe drumul spre Sinaia, Centrul Cultural European s-a oferit să găzduiască evenimentul dedicat poeților care nu au debutat încă într-un volum.

 
 Ialomițeanu Raluca Ioana – Bucureşti – 351 puncte
:nu-i nici o rană în pieptul meu e doar plictis

/ceva este în neregulă
când nu mai vrei să cumperi un sac de haine ieftine din second-hand
dormi mult
bei prea multă apă cafea alcool
nimic nu te trezește
și nimic nu te adoarme
dar viața
continuă să-ți alunece printre degete/

aici şi acum este coșmarul
cisterna de gaz care îți explodează în față
aici şi acum se dă testul suprem
când ni se dă o foaie de hârtie
să ne scrijelim ca niște preșcolari
lipsa de talent
să arătăm lumii întregi
că suntem nimic
nimic nimic

/am urcat pe acoperișul celei mai înalte clădiri din oraș
cu credința că e cea mai înaltă
din lume
şi am creat vise noi
pentru lumea noastră făcută să funcționeze
ca un cub rubik
pe care nu îl înțelegem
pe care nu îl deținem/

sunt în criză
am ajuns să trec pe holurile căminului fără să-mi pese
de urletele spălătoreselor sau de mirosul de urină
sunt în criză

nu mai pot scrie nimic bombastic nimic usturător
doar cearceafuri
cu studente deșucheate și pereți șifonați
ca hârtia de ambalaj

nu voi câștiga bani să-mi vindec plictisul
sau angoasa de la miezul nopții
pereții
vor fi la fel de subțiri în acest cămin
iar cei asupriți de atmosfera din cameră
încă mai vor să creadă că aceste culoare
sunt o gaură neagră pentru
chit chatting-ul lor fără sfârșit

şi firește
v-ați aștepta ca acest dorit şi chinuit poem
să aibă un mesaj puternic
/şi eu îmi doresc uneori să scriu demențial/
să rup gura târgului
cu talentul meu
cu formulele mele proprii
un 90 60 90 al minții mele la fel de atrăgătoare
ca cea mai mare şi însiropată prăjitură din galantar
pe care o râVnește un copil cuminte

dar
la ora aceasta
rămân doar cu gălăgia de pe hol

Pătulea Ioana Doina – Dâmboviţa – 348

nighthawks

11:23

luna ca o cameră de luat vederi supraveghează ritualurile oraşului
afecțiuni generice ale sfârșitului de zi:
baruri pline de costume & adolescente dansează pe David Bowie
nonstopuri cu lapte & fructe
prin parcuri se perindă pisici
restaurante cu oameni care nu-şi spun nimic
teatre surde de aplauze

dormitoare goale

3:43

un bliţ mă trezește cu un expresionism abstract în privire
în câteva secunde revin la cubism
îmi dau ochii peste cap & mă lipesc de perete
fricile ticăie înăuntru suptă de interferențele dintre pleoape & umbre
în liniște excrescențele secretelor apasă pe piept

5:03

obişnuiam să nu am speranţă în viitor
până când am învățat să sărut apăsat & să vin cu idei filosofice
despre fluturii de noapte
cu aurorafobia congenitală
mă arunc în trecut
ferestre necunoscute ale subconștientului se deschid
fibrele existenței se dilată în ochiuri

episoade profete ale eului prezent

6:40

văd cu ochii altcuiva
simt ce simte altcineva
ochiul lunii focalizează un ultim cadru:
în dormitor
înconjurată de cadavrele celor care am fost ieri
îmi ţin capul între mâini şi privesc
spre un corp inert care doarme

Temneanu Irina – Tulcea – 336
să fii grijuliu; să pipăi tot ce e în jurul tău
bunică-ta ți-ar sparge ceva în căpățână dacă ar ști
brrrzzzz brrrrzzzzz musca de pe mâneca ioanei i-ar sparge și ei ceva în cap

 
ești dement: ieși din cotețul găinilor ca un rembrandt
ești încântat: ieșitul la bere & dunărea care dă pe afară
se cațără pe blocuri intră în case se revarsă prin veceuri
dunărea ca o gaură neagră îmi înghite brațele
ești în oraș: îmi place brașovul pentru că are
aura asta de fată misterioasă care întârzie la
cursuri se îmbracă în fuste mai lungi de
genunchi are părul dat după urechi
îmi place brașovul pentru că e aproape de
ploiești acolo ținem toate ceasurile de aia

 

timpul trece foarte foarte repede când
ești     dat     la     o     parte

 

Iacob Ioana – Tulcea – 331
average happiness // ne sprijinim capul
de pe bloc se vede izmailul
parcul reamenajat
       fără rugină
străzile în vale cu piatră cubică
unde picioarele amorțite nu
au încetat să meargă
miros de gaz în mâini
incendiul de lângă școală
în zona de confort ne sprijinim capul
de umărul vecin

mai pe seară am furat de pe plajă bicicleta

mai pe seară am ajuns în barul ăsta unde
am aflat ce înseamnă sólstafir
în ultima mea vacanță de iarnă a nins de un metru

Gavrilovici Anastasia – Suceava – 329

mirosul proaspăt de vopsea

e ceva sacru în felul în care plânge băiețelul chinez

în față la Antipa ceva sacru și te umple de respect atunci când mama îi
plesnește mâinile îl ceartă să se gândească și el puțin la Mandatul Cerului la
dinastia Zhou sau măcar la cea Han faptele de vitejie Marele
Zid Chinezesc și toată istoria care a făcut posibilă această
excursie într-un oraș blestemat pentru ca el să vadă scoici gigant animăluțe de vârsta lui
împăiate craniul unei balene de acum o mie de ani găurit de un cântec ce
pur și simplu a scos-o din minți
mă umplu de respect pentru limba asta și merg mai departe la terase
șervețelele sunt la locul lor vântul le face să se zbată sub tacâmuri ca niște
inimi mici gata pentru transplant mă asigur când trec strada semn că la locul ei e și
dorința de a rămâne în viață când știi că undeva cineva te iubește sau măcar

se masturbează cu gândul la tine

acum trei zile la Universitate un bărbat și-a tăiat venele pe fântâna arteziană

cu precizia unui sportiv care exersează zilnic la aceeași oră în același loc
așa se întâmplă când nu e nimic să te înduioșeze nimeni să-ți
plesnească mâinile să-ți dea o minge antistres un yoyo
la momentul potrivit sau să i se facă milă de tine și

să dea Ctrl+s

merg mai departe mirosul proaspăt de vopsea al

fântânii de la Universitate mă înviorează și
îmi face poftă de cireșe

Răduţă Mircea Teodor – Tulcea – 329

|after|math|

e o dimineață rece valurile împing peturile la mal&

dintr-un bloc comunist cu 10 etaje/tencuială
căzută afișele electorale sunt singura pată de culoare
pe geam se văd luminile stradale în centru reclamele luminate la
noile oferte la vodafone mașinile
care trec cu farurile aprinse prin fața blocului mă
orbesc ca un defibrillator descărcat direct

pe cristalin e 1:23 mi s-a răcit ceaiul de la prea multă

expozițiune – singurătatea a devenit un lucru prea obișnuit

sunetul plasticului lovit ritmic există pentru a puncta metronomic liniștea exagerată
fracturile pe timpan mă mențin alert și țiuitul urechilor mă urmărește
ca pop-upurile în chrome pe site-urile rusești doar că
nu-ți salvează nimeni parola/sănătatea mentală în realitate
în spatele zgomotelor de fundal
aglomerația din mintea mea e ca
metroul din shanghai la ora de vârf. mi se repetă
de 2 zile în minte aceeași piesă de pe the hyve
little cuts close and open up. vinovăția după ce descarci indie/alternative de pe filelist
astea formează în spatele zgomotului de fundal un cor de îngeri care te judecă ca
bara din word care apare și dispare când te oprești din scris
cea mai dureroasă metaforă pentru nefericire.
cum pușcăriașii marchează zilele până la eliberare
bara aia numără secundele în care în loc să scriu asta
am stat și m-am uitat la o pagină goală

Petrovici Andreea – Suceava – 328
TA SUCEAVA-DANIELA
ți-am trimis un text despre satul ăla
care a dispărut de tot în burta comunistă
au mai rămas doi frați care nu-şi vorbesc

şi amândoi se plâng de singurătate

mie îmi venea să iau controlorul în brațe şi să-i spun despre tine

că avem avem aceeaşi privire
că încă ne confundă lumea
iar eu le mulțumesc de fiecare dată
şi uite gestul ăsta când îmi dau părul după ureche tot al tău este
da mie cât de silă să-mi fie mă de Bucureştiul vostru care înghite surori

şi le scuipă înapoi cu cearcăne cu diplomă cu tot

stăteai ghemuită pe scaunul din bucătărie

parcă se turna un film de Mungiu
un cadru ceva la care sigur aş fi plâns
mi-aş fi amintit de tine
aşa frumoasă şi tristă

cum te las şi te găsesc de fiecare dată

ți-am povestit cât de mult s-a bucurat bărbatul ăla

care m-a confundat cu tine
nici după ce şi-a dat seama cine sunt
nu a încetat să mă privească
mi-a spus Daniela toată seara şi eu îi răspundeam
era atât de bine să ştiu că nu sunt singură în dorul ăsta

doamne cu cât drag se uita la tine

în spațiul ăla dintre şine şi peron se înghesuie durerile lumii

nu toate dezmembrările trebuie să apară la ştiri
uneori e despre cât durează cicatrizarea unei răni

  Poetic & corporal

20170428_104940Oriunde ai privi greu găsești un loc din care să nu te fixeze înapoi o pereche de ochi dispusă să îți dea un sfat. Și, când e vorba de poezie, n-a fost niciodată criză de sfătuitori. Doar scrie un vers și o să ai parte de păreri din toate ariile de competență.Mă și întreb câteodată, cu atâția „competenți”, cum de este domeniul pe butucii heirupismului și ai „pasiunii”. Am urmărit ani întregi concursurile dedicate celor care încă nu au debutat în poezie cu volum și pot să formulez câteva dintre anxietățile care însoțesc orice jurizare. Suntem obișnuiți să credem că, atunci când trebuie să dai note unor texte, procesul are ceva din ritualurile școlare. Nu are. Și asta pentru că vezi de foarte multe ori versuri bune înecate în valuri de convenții pe care decenii întregi de încercări la nivelul expresiei și a prezentării poeziei abia au ajuns să le zgârie.
Convenții literare
Ei sunt tinerii” auzi uneori. Și acum 20 de ani auzeam acest lucru în legătură cu tot felul de persoane care aveau vârsta mea de acum. Uneori cu dispreț, alteori cu o oarecare curiozitate sau cu o doză de bunăvoință ușor superioară. M-am simțit mai mereu vinovat că tratez textele pe care le citesc în concurs ca pe formule definitive ale viziunii celui ce le-a trimis. Mă fascinează de cele mai multe ori să văd ce tendințe și ce direcții se încrucișează în scrisul celor care se pregătesc să debuteze. Dar și aceasta este o iluzie, pentru că, de multe ori, cele mai bune texte rămân așa cum sunt. Nu sunt urmate de nicio continuare în zona poeziei din partea celor care le reușesc. Sigur, sunt și excepții, câștigători sau finaliști de la Licart ori de la Zilele de Poezie „Constantin Virgil Bănescu” pe care îi regăsesc după ani cu volume în librării și pe listele celor mai importante premii de poezie. Chiar mai mulți decât în cazul majorității altor concursuri. Nu o să fac în acest text liste, o să ating doar câteva dintre zonele asupra cărora îmi concentrez atenția de câte ori trebuie să departajez cumva între cel puțin 20 de serii de poeme pentru câteva premii.
Corpul poetic
Poezia îți dă ocazia să fii surprins. De multe ori. Cândva scriam în neștire cu gândul că într-o zi o să știu mai bine și o să corectez tot ce greșeam atunci. După al treilea volum știam și am zis să mă țin de cuvânt. Nicio greșeală nu mi se mai părea nefericită ba chiar mă întrebam de ce nu am greșit mai mult pentru că fiecare eroare de formulare, fiecare ruptură nefericită de ritm parcă ar corespunde unei ezitări pe care pot acum să o recunosc în varianta reală din acel moment al vieții mele. De parcă un misterios corp al poemului ar fi știut mai bine decât mine.Și acela este corpul prezenței poemului. Acel declanșator dispus să funcționeze ca o întâlnire între momente diferite ale vieții noastre și moduri în care ne-am întâlnit cu celălalt. Celălalt care poți să fii tot tu sau un poet de felul lui Constantin Virgil Bănescu, ale cărui poeme încă ne mai adună în fiecare an în jurul lecturii de versuri.Un corp este acela al amintirii. Al întâlnirilor care își schimbă sensul cu fiecare apropiere pe care ne-o permitem.Altul este acela al consistențelor. Trupul acesta este un loc. În care cineva zicea cândva că pândim momentul căruia să îi spunem „rămâi”. Perioade scurte, clipe care uneori țin nopți, alteori zile sau câteva versuri. Pe care nici măcar nu le recunoaștem din prima.

Cușca dansului
„My body is a cage that keeps me from dancing with the one I love” (Corpul meu e o cușcă și mă împiedică să dansez cu persoana pe care o iubesc) zice Peter Gabriel într-o piesă destul de lentă. Și din când în când poezia răstoarnă această cușcă și face din ea o scară ciudată pe care ne trezim că luăm toate treptele în freză pentru o cădere care să ne aducă în cele mai apropiate momente. În mintea noastră nu sunt albume de fotografii ca pe facebook și atunci chipul nostru este singurul mediu pe care se proiectează moment după moment aceste întâlniri. Doar că numai poezia încearcă să descifreze limba ciudată pe care o vorbește corpul nostru cu toate clipele vieții sale. Trecute sau viitoare. „O gioia, gioia, gioia… C’era ancora gioia/ In quest’assurda notte preparata per noi?” scrie Pier Paolo Pasolini într-o serie de poeme construite în jurul Bisericii Catolice. Și am tot încercat să traduc. Dar nu merge cu „bucurie” pentru că am văzut stive de bucurie stupidă așa că am încercat astfel: „O, savoare, savoare… Să mai fie savoare/ În bezna-asta ineptă produsă pentru noi?”. Vedem. Din când în când pierdem tot. Dar totul se întoarce și ni se înfiletează ca propria noastră viață pentru care doar câteva poeme reușesc să ne pregătească. Și nimeni nu poate să îți spună care sunt acelea. Uneori, nici măcar nu se numesc poezie. La început. La toate începuturile. Dintr-o limbă în alta cu ecourile pe care le produc diferite părți ale corpurilor noastre și distanțele dintre noi și cicatricea unor atingeri pe care le-am uitat dar care suntem.

Exact atât.

răzvan cosmin

 

Punctajele au continuat cu

8 105 BRAD LUCIAN MARIAN VS 327
9 148 VINTILĂ IOANA CJ 327
10 102 APOSTOL ALEXANDRA SV 325
11 106 CHIPER ANDREEA TL 324
12 108 CORNEA DIANA MM 322
13 107 CONSTANTIN SILVIA MARIA DB 320
14 136 POP TUDOR MM 317
15 104 BOLDOR ELENA BH 315
16 143 SÎRBU ANA-MARIA BZ 306
17 137 POVARNĂ ALEXANDRU B 305
18 118 GROSU DELIA DB 302
19 133 PETCU BOGDAN ALEXANDRU BC 300
20 128 MIHĂILESCU ANDRA SV 299
21 147 ȚEBREAN ANA MARIA SV 295
22 113 ENACHE BOGDAN CONSTANTIN IS 294
23 126 LUNGOCI TEODORA SV 292
24 144 STAN ROXANA ELENA DB 292
25 145 ȘCHEUL ANCA IOANA SV 289
26 141 SANDU TEOFANA SV 288
27 140 REDINCIUC IOANA SV 283
28 111 DIACONESCU DIANA SV 282
29 129 NEDELCOFF EMILIA IS 272
30 130 NEDELCU ANA MARIA SV 271
31 101 ANDRONIC IUSTINA VS 270
32 114 ENACHE LORENA ELLA IS 269
33 124 LĂCĂTUŞ ANDREEA B 267
34 119 HOROMNEA SABIN SV 265
35 103 ARCIP DENISA PAULA SV 258
36 110 DEACONESCU ANDREEA MARIA AG 258
37 115 FLORESCU PAUL SV 256
38 125 LIȚCANU TUDORRR SV 255
39 122 ISTRATE ALEXANDRA SV 254
40 127 MIHĂESCU ADRIAN B 254
41 131 NICOLESCU ȘTEFANIA B 244
42 112 DROGEANU IOANA B 241
43 142 SCHOPPEL CARLA FRANCESCA BV 239
44 109 CRUDU CRISTINA MARIA SV 215
45 149 VLĂDIANU TEODORA SV 208
46 139 RĂPCIANU ILIE GL 190
47 123 IUSCU ANDRA MM 158
48 117 GHEORGHE GEORGIANA LAURA BR 149
49 134 PETRICĂ IONUŢ TR 106

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: