Archive for: ianuarie 2011

Poezie. puterea din nou complet pe internet

poezie. puterea1Aţi învăţat la şcoală ce e cu poezia. E momentul să vă arătăm cum e în realitate. poezie. puterea este un documentar care ia pulsul poeziei contemporane, al indecenţei şi al publicului ei: o oră cu poeţi noi şi puterile lor speciale.

„Poezie. Puterea” este un film cu poeţi tineri de azi, realizat în 2009 de Andrei Ruse şi Răzvan Ţupa.

Documentarul avut premiera în luna iunie la Poeticile Cotidianului din Bucureşti şi, de atunci a mai fost văzut în proiecţii publice la Chişinău Praga şi Berlin. Pentru prima dată un film de mai bine de o oră este dedicat celor mai noi tendinţe din poezia românească.

24 de scriitori tineri explică de unde vine şi unde se duce literatura. unii pot să jure că proza-i mama poeziei, alţii cred că-i o piramidă, o formă de comunicare, o răbufnire sau drumul cel mai scurt spre celebritatea rock.

Un film cu:

Constantin Acosmei | Şerban Axinte | Constantin Virgil Bănescu | Cătălina Cadinoiu | Dan Coman | Tudor Creţu | Sorin Despot | Cosmin Dragomir | Ana Dragu | Teodor Dună | Aida Hancer | Marin Mălaicu Hondrari | Marius Ianuş | Vasile Leac | Oana Cătălina Ninu | Florin Partene | Denisa Pişcu | Cosmin Perţa | Andra Rotaru | George Serediuc | Stoian G. Bogdan | Olga Ştefan | Adriana Teodorescu | Mihai Vakulovski Continuare

Poezie mortală cu dictatori și politicieni români de azi și de ieri

dictator2Se stie ca Hitler a avut pasiuni artistice, ca Mao si-a surprins marele marș în versuri creație proprie. Dar uitasem că și Stalin s-a lansat ca poet cât se poate de romantic. Apropiații îi spuneau Soso, dar nu cred că i-a mai ars cuiva să îi spună așa după ce a ajuns ditamai tătucul.
un fragment tradus în engleză sună așa:

Red buds have opened
Changing to the violet
Stirred by the light breeze
Lilies of the valley bend over the grass…

o poveste intreaga despre poezia lui Stalin (de pe vremea cand nu era inca Stalin ci un tânăr georgian cât se poate de comun) spun și cei de la Rusia Today:
In principiu, faptul ca scrii poeze nu ar trebui să fie cine știe ce semnal de alarmă. Dar când te lași… Continuare

Regulile discutiei

police poetsOricât de liberă ar fi discuția în jurul textelor literare, întotdeauna există reguli scrise sau implicite.
Prin 2003, când a fost deschisă una dintre platformele de pe internet dedicată acestui fel de dezbateri, printre recomandările explicite se număra acest lucru:

Recomandari:

daca nu suporti critica, nu-ti posta textul
incearca sa nu ataci autorul, sa nu-l injuri, sa nu i te adresezi cu “boule!”
incearca sa nu intri in polemici interminabile ori in afara subiectului
multumeste, din cand in cand, celor ce te comenteaza. Multumeste si daca nu te comenteaza nimeni
nu lasa sub texte semnale de mirc ), :D, etc
incearca sa nu te rezumi la comentarii ca: Frumos! Superb! Extraordinar! Misto! (misto e un cuvant cu sonoritate vulgara, apropo) Nemaipomenit! Diafan! Zdrobitor! Inimaginabil! Etc.
incearca sa fi cat mai sincer cand comentezi un text, cu riscul sa-l superi pe autor. Majoritatea nu o vor face.
Daca primesti un comentariu negativ, nu te repezi la autorul ”vinovat” cu dorinta de razbunare, de a-i rupe gatul, citeste textul pe care intentionezi sa-l faci harcea-parcea
locul pentru certuri si scandal e pe strada, unde poti injura cum iti vine la gura (daca atat te duce capul)
daca nu primesti nici un comentariu, nu te infuria, nu-ti retrage textul, lumea o sa creada ca esti un frustrat si ai probleme, posibil sa-ti evite pagina pe viitor

de aici

pe cât utile oricând pot fi aceste reguli pe atât de ineficiente s-au dovedit imediat ce au apărut cei care și-au dat seama că, pe măsură ce enormitățile pe care le spun pe sub un text sau altul sunt mai mari, cu atât mai siguri pot să fie că vor avea parte de o reacție din partea celui vizat (sau a oricui altcuiva). Asa se face ca in acelasi loc puteai să citești afirmații insolite: Pe acest site nu se cenzureaza texte. Se cenzureaza autori.
Persoanele vinovate de minciuna, hotie, injurie, inselatorie, neiubirea aproapelui si nerespectarea parintilor, vor fi excluse(…).

Oricât de stângaci formulate, cu nuanțele lor fundamentaliste, Continuare

Greselile poeziei

mistakePrintre lucrurile haioase din viața poeziei se numără și publicarea. Cei care au publicat deja poezie pot să confirme faptul că fiecare apariție a unei poezii într-o revistă literară are o întreagă poveste. Dar, cu toate acestea, până și la cele mai serioase reviste literare te surprind neglijențe care te lasă să crezi că nimeni nu a citit acele poezii după ce au fost puse în pagină.
Pentru că am văzut că pasiunea cârcotașilor de serviciu este să imi explice cât de gras și urat și peltic sunt eu și pe dinafara și pe dinauntru o să încerc să le iau aceasta piatră de pe inimă și o să spun de la început că tot ceea ce voi spune aici am sesizat mai întâi la mine, ba chiar multe texte pe care le-am postat aici pe blog pot fi aduse în sprijinul acestei auto-acuzații.
Totuși atunci când sesizezi faptul că nu doar neatenția ta este în discuție, parcă începi să te îngrijorezi. Mi-am surprins în textele mele tot felul de greșeli. Începând de la greșeli de literă până la greșeli ortografice. Și probabil că asta se poate întâmpla oricui. Dar „oricui” cine crede că nu este?
Recunosc, în urma unor împrejurări favorabile, acum câteva luni am început să îmi educ ochiul de cititor în căutarea greșelilor pe o pagină tipărită.
După această mult prea lungă introducere este momentul să intru și în motivul acestui text. În nr.2 din acest an al României literare, la pagina 8 este publicat un grupaj de poezii semnate de Ion Stoica. Poeme cuminți, pasionate de o anumită formă revolută a poeziei, cu rime decente și subiecte cât se poate de poetizante până la malul ruralizării poliglote (trebuie neăparat să citez: S-auzi lângă sat zăvozii cum latră; Bonjour infinit! Bonjour nesfârșire! ). Probabil că nu aș fi fost atât de entuziasmat dacă nu m-ar fi izbit un titlu de poem din acest ciclu: O PANDA. Chiar așa cu verzale (recunosc, în intimitate eu le zic majuscule ca tot omul).
M-am simțit brusc o persoană grăbită. Cum am putut să cred că imaginarul poetului selectat de România literară este una rurală. Ia uite ce simț al umorului! mi-am zis, brusc invidios pentru că am ratat ocazia de a-mi folosi unul din numele secrete pe care le folosesc eu în intimitate. Și citesc poemul: Când leg un cep de altul, iară șir, vai, mi-am zis, dar maschează bine ironia. Continuare