Archive for: iulie 2011

Bob Wilson's 43rd Sonnet by Shakespeare

Sonnet 43
When most I wink, then do mine eyes best see,
For all the day they view things unrespected;
But when I sleep, in dreams they look on thee,
And darkly bright, are bright in dark directed.
Then thou, whose shadow shadows doth make bright,
How would thy shadow’s form form happy show
To the clear day with thy much clearer light,
When to unseeing eyes thy shade shines so!
How would, I say, mine eyes be blessed made
By looking on thee in the living day,
When in dead night thy fair imperfect shade
Through heavy sleep on sightless eyes doth stay!
All days are nights to see till I see thee,
And nights bright days when dreams do show thee me.
–William Shakespeare


Berliner Ensemble 2009

XLIII, Sonette – Shakespeare

Ich seh viel mehr, mach ich die Augen zu.
Profanes nur sehn sie zur Tageszeit;
Doch wenn ich schlaf, erscheinst im Traum mir du,
Traums Dunkelheit erhellt die Dunkelheit.
Du, dessen Schatten Schatten licht macht, sag,
Was zeigt dein Schattenbild für Bilderwelt….
Da du mehr Licht bist als der Tag bei Tag,
Wenn schon dein Schatten so den Blcik erhellt!
Wie, sag ich, müßt mein Blick erleuchtet sein.
Könnt ich dich sehn in Tagen wachem Licht,
Wenn schon bei Nacht dein schöner Schattenschein
Durch Schlaf zum blinden Auge Bahn sich bricht!

Tag ist wie Nacht mir, kann ich dich nicht sehn,
Doch Nacht wird Tag, läßt Traum dein Bild erstehn.

Mediafax: Poetul şi traducătorul Mircea Ivănescu a murit

Joyce si Kafka sunt mai putin singuri pe lumea cealalta, noi mai singuri pe asta:

„Mircea Ivănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români, un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est, a murit joi, la Sibiu, în urma unei lungi suferinţe, informează editura Cartea Românească.

Mircea Ivănescu, născut pe 26 martie 1931, a contribuit esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70.

Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.

Ivănescu este cunoscut ca scriitor, eseist şi traducător. Printre volumele publicate de el se numără „Poeme nouă” (Cartea Românească, 1983), „Alte poeme nouă” (Cartea Românească, 1986), „Versuri vechi, nouă” (Eminescu, 1988), „Poeme alese” (1966-1989), „Poeme vechi, nouă” (Cartea Românească, 1989), „Versuri” (Eminescu, 1996).

Miercuri, Mircea Ivănescu a fost nominalizat la premiile Prometheus pentru Opera Omnia pe 2011, la secţiunea Literatură.”

Hyperliteratura intra in paine

Înaintea unei noi vârste a comunicării literare este momentul să o clarificăm pe cea de acum. În anii de exuberanţă ai postmodernismului hyperliteratura era un concept care amuza abordările savante din teoria acelor vremuri. Acum literatura pe internet este deja unul dintre clişeele zilei. Atât de bine se confundă fenomenul cu lucrurile de fiecare zi că nu prea mai pare un lucru ieşit din comun faptul că de câţiva ani cei mai mulţi dintre debutanţii care impresionează sunt scriitori care au fost formaţi după ani de postări pe internet.
Influenţa pe care anii petrecuţi pe site-uri literare o fac simţită în scrisul celor care înglobează cu uşurinţă referinţe şi registre cât se poate de diferite face uneori destul de dificilă plasarea textului într-o întreprindere de cartografiere literară oricât de aproximativă. Şi asta numai pentru că instrumentele pe care le folosim în mod obişnuit atunci când comunicăm nu sunt încă adaptate posibilităţilor pe care le are formularea noastră.

Un moment
Faptul că poezia (pentru că asta mă interesează în primul rând) este în momentul în care i se oferă mai multe posibilităţi de dezvoltare decât oricând este susţinut de un paradox aparent. Niciodată nu a însemnat mai puţin cacofonia discursurilor despre poezie, inflaţia de explicaţii şi lecţii faţă de orice rând scris. Şi tot aşa, niciodată nu au fost concepţiile extremist retardate mai puţin afectate de reuşitele poeziei contemporane lor. În fond acesta este unul dintre cele mai bune semne pentru că asta arată că este un moment pentru scris şi mai puţin pentru explicat.
Treptat, impactul literaturii comunicate pe internet a început să îl depăşească pe cel pe care îl au cărţile pe care editurile le aduc pe piaţă. Şi totuşi o anumită zonă nu reuşise până de curând să depăşească reflexele în care piaţa literară eşuase de câţiva ani.
Aparent, totul se blocase într-o gândire comercială superficială: cel mai bun este unul singur şi orice justifică obţinerea acestei poziţii. Am văzut personaje relaxate ale literaturii, crispate acru cu o ironie scrâşnită împotriva oricui li se părea că ar putea să le facă vreun fel de concurenţă şi cărţi remarcabile trecute cu vederea numai pentru că judecătorii literari ai momentului aveau cunoştinţe retardate în legătură cu arta poeziei şi încă şi mai ridicol am văzut cărţi relevante îngropate în comentarii entuziast autiste. Continuare

Din nou despre poezie si putere

In luna mai a acestui an, Casa Alba a gazduit o lectura de poezie inedita. O parte dintre cei mai respectati poeti americani de azi au fost invitati sa citeasca poezie alaturi de autori foarte tineri ca o incheiere a unui eveniment inceput in dimineata zilei respective cu un atelier de poezie la care au participat mai bine de 70 de liceeni.

Inregistrarea intalnirii pe care o puteti vedea mai jos spune multe despre normalitatea pe care o poate cauta un eveniment de poezie azi. De la poezie cat se poate de conventionala, pana la forme experimentale practicate de personalitati ale genului publicul a putut sa distinga tendinte clar conturate si formule poetice pe cat de personale pe atat de relaxat impuse.

Ca sa ma intorc la „normalitatea” pe care o pomeneam mai devreme fiecare poet are aici cateva minute de lectura cat se poate de clara, o claritate pe care o regasesti si in discursul cu care presedintele american a deschis seara. Discursul a durat numai 3 minute si are cel putin o calitate care frapeaza: vorbeste despre poezie clar. Si inca si mai rapid a incheiat povestea din care aici lipsesc interventiile muzicienilor.

In aceasta cheie se impun si momentele poetilor, cu poeme citite care nu pierd nimic la lectura din complexitatea pe care o au pe pagina.