Archive for: decembrie 2012

Poezie din 2012 și tot atâtea sfârșituri ale lumii ei

Fără să ai nici măcar ideea cea mai

Vagă, te-ai trezit la capăt
Lucruri în care credeai te-au înlocuit

Fără să-ți dea de ales, fără să îți mai
Adreseze niciun reproș
Vorbele au căpătat sensul lor propriu

Nu l-au mai înapoiat celor ce le-au spus
Și-au făcut propria lume
Unde totul devine prezență

Fiecare suntem și mașinării bi-
ologice dar și inter-
Fețele estetice ale lumilor

I. Balul debutanților

ritual reînviat[1] , formule calde
Care ne învață din nou
Cum rostim cuvintele și cui aparțin

Minunile privirii[2] dintre doi oameni
Cât se poate de înrudiți
Planând unul deasupra, celălalt sub el[3]

Continuare

Peter Sragher își scoate prietenii la poezie pe 1 ianuarie 2013

Poetul Peter Sragher anunță prima lectură de poezie din 2013, chiar pe 1 ianuarie:

„dacă am reușit să evităm tragedia din decembrie trecut, trebuie să începem anul prin sărbătorirea poeziei și artei / if we avoided in the last minute the tragedy of last december, we must start the year by celebrating poetry & art”. Continuare

Aureola aurolacilor din seria de note de poezie Apocrifele după Moş Crăciun & Co

O prefaţă pentru lansarea „Moş Crăciun & Co” de miercuri, 19 decembrie, 2012 de la Bastilia de la 18.30:

Note de poezie

Apocrifele după Moş Crăciun & Co

Minunea din taxi

Ne separă numai spaţiul gol al străzii
ce ne străbate mintea de dimineaţă
până am căzut frânţi sub pleoapele noastre
înfriguraţi de orice atingere pe

care o lăsăm să ne jupoaie mâna
şi aşa plină de cicatricele seci
de care nimic nu ne poate aminti
cum şi când am fi putut să le căpătăm

din moment ce nici nu bănuiam că noi am
avea puterea nelimitată toată
iar vieţile noastre prind să se topească
fără niciun fel de semn şi dintr-o dată

tot drumul din faţa ta se face vreme
ca şi cum n-ar fi al tău tot mai departe.

Vali şi Beatrice

Problemele excită, rezolvările
Dor şi oricine-i în stare le evită
Ca să spun totuşi simplu: alte şi alte
Întâmplări perfecte aproape că ne rup

De la un capăt la celălalt al zilei
Încât poţi să bagi pumnul prin cuvintele
Noastre lipite de ce obişnuim să
Numim sentimentalism cu atitudini

cam împrumutate fără să avem nici
măcar habar de unde; până şi felul
de mâncare pe care o alegem la
cină arată mai clar cine vrem să fim

de câte ori şi cum salvăm lumea atât
cât să apucăm să fim lăsaţi în pace.

Stripperul sfânt

Dincolo de haine se încălzesc gânduri
Riscante pentru tine şi pentru ceilalţi
Eşti gata să dai tot şi tocmai în acel
Moment plusezi cu tine şi cu viaţa ta

Legătura ta cu toţi cei care ar vrea
şi nu reuşesc deloc să se descurce
Se poate reduce la nesiguranţă
ieşi dintr-un tort sau taci până la urmă eşti

urmărit de aceleaşi ameninţări ce

pot face diferenţa între viaţă şi
o simplă poveste spusă în câteva
moduri care se bat cap şi între
ele şi cu tine chiar la prima oră

când ce a visat un necunoscut poate
să fie mai adevărat decât tine.

Aureola aurolacilor

Cu tot Bucureştiul în jurul capului,
Bruzli conduce lumea, aşa cum e ea,
Mai bună sau mai rea, fiecare zice
Cum înţelege: pornind de la iubitul

Bruscli până chiar la inevitabilul
Bruce Lee, fratele absent care se bate
Pentru ezitanta amintire dusă
Într-un colţ cald pierdut prin subteranele

Memoriei defecte. Uneori, chiar şi
Fără să vrei, găseşti sufletul tău cerşind:
Frumuseţea ia chipul insuportabil
Al unui oraş ce supravieţuieşte

Niciodată nu ierţi ceea ce seamănă
Viselor tale şi revine zi de zi.

Personaje secundare

Ochii strânşi
Limba apăsată pe cerul gurii

Asta fac şi tot ce poţi să inventezi despre mine
E adevărat
Orice îţi poţi imagina e aşa
Dar mai ales ceea ce nici măcar nu îţi trece prin cap
De fapt cum crezi că poate să existe lumea altfel
Decât în toate felurile posibile
Asediată de toate imposibilităţile
Laolaltă?!

Dacă aţi fi fost alţii
Nici eu n-aş fi fost la fel
E speranţa liniştii

Oricum, ce scrii o să fie folosit greşit
Dar poţi să faci în aşa fel încât cel care te aude
Să fie pregătit

Într-un singur întuneric, acelaşi în care
Suntem tot ce am putea să fim şi asta ajungem de câte ori
Mâna care mângâie nu se mai îndepărtează de mângâiere
În cazuri din astea pot să îţi spun doar ce se întâmplă cu mine
Uite: oameni care trec unul prin celălalt sperând
Că nu se termină niciodată şi au dreptate dar niciunul nu mai rămâne acelaşi
După o asemenea întâmplare şi fiecare alege un punct de vedere, imediat după fiecare trecere… din care poate să îşi amintească,

Dar pot să aleg memoria, nu amintirile care ne despart,
Ceea ce ne leagă reformulaţi mereu, dincolo de perspectivele
Care abia ajung unele la altele

După tradiţia locului, cei mai buni,
cei mai puri, sunt aruncaţi în suliţe

Cei mai mulţi oricum ştiu că sunt pe cale să fie păcăliţi
Acum depinde de tine dacă
Alegi o păcăleală prostească sau una elaborată
Sigur, cei mai mulţi vom prefera păcălelile stupide
Sunt mai uşor de dibuit după o vreme şi
Satisfacţia răzbunării vine mai repede.
Dar, după asta… o iei de la început

Ochii strânşi
Limba apăsată pe cerul gurii

„Oriunde altundeva” pare cea mai bună soluţie,
Numai să fie abolit prezentul, pentru că asta e insuportabil:

Ce e acum prezent e în toate timpurile posibile
Şi în gura peşterii pe înserat, şi pe ochiul rotund al unei navete
Spaţiale mult după ce soarele s-a stins.

Alţii preferă să contrazică fluturii, şi bucuria îi
Transformă în târâtoare jenante convinse că nimic nu se poate
În afara lucrurilor de care îşi aduc ei aminte

Cei mai puţin importanţi au raiul lor şi
El se numeşte doar amintire
Taxiul tău trece pe lângă un camion deasupra
Remorcii acestuia se leagănă un lanţ ruginit
Oricâte utilizări se pot găsi pentru asemenea unelte
Mai devreme sau mai târziu vor fi depăşite şi te trezeşti în autobuz

Drumul de vineri până luni este unul interior,
Orice pare subversiv, micile reflexe fasciste, nostalgia şi activismele SF, naţionalismele şi extremismul religios, până şi rasismele dau impresia că vor să schimbe ceva doamne-ajută relaţiile poetice

Fşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşş

Vedeta vidului şuieră lung şi amar
Are câini, eroine care se urcă pe pomul cu beteală
Şi i-o trag cu clinchete
Dar tu ai de partea ta memoria
Cu reformulările ei continue
Ridicând şi coborând ceea ce altădată era doar gând

Felul în care dispărem mutând energia fiecărei zile în
pofta cuvintelor pe care le spunem

panoul semi transparent de culoare închisă
care mă separă pe mine de şofer şi pe el de
tot restul autobuzului mă lasă să cred
că blocurile de care tocmai am trecut
se reped înainte

Când poemu-i perfect şi tot ce am spus
Se activează, iradiează, reorganizează radioactiv eu mă topesc, dispar

Aţi fost extraordinari
Dar nu mai ştiu cum vă cheamă

Ochii strânşi
Limba apăsată pe cerul gurii

Lectura publica la Libraria Bastilia: Lemur de Andra Rotaru

„Poezia din acest volum este cutremurare pura si nu permite tonurile moi si caldute.” spune Ioan Es. Pop despre cel mai recent volum al Andrei Rotaru. Miercuri, 19 decembrie, la ora 18:30, la Libraria Bastilia din Bucuresti (Pta Romana nr. 5) – demisol, Andra Rotaru va citi din noul sau volum de poezii, Lemur, aparut recent la Editura Cartea Romaneasca. Invitati sunt Luminita Corneanu si Daniel Cristea-Enache. Lemurii, in mitologia romana, erau voci ale spiritelor. Lemur este personajul principal al lumii recreate de Andra Rotaru, dar nu este doar o voce a spiritelor, ci, metamorfozat in cutie vie de rezonanta a tuturor sunetelor care il inconjoara, traieste experiente fabuloase. El va empatiza si va reactiona surprinzator in concordanta cu acestea. Nascut din respiratia cuvintelor, Lemurul este aceea fiinta stranie ascunsa in fiecare poem se arată într-o prezentare trimisă de editură. Continuare