Archive for: octombrie 2014

Texte in lucru la Suceava

AFIS 30 OCT 2014 Cenaclul Zidul de Hârtie organizează joi, 30 octombrie, de la ora 18.00, o nouă seară dedicată literaturii. Întîlnirea va avea loc în crama Old Times, str. Mihai Viteazu 38, din Suceava. Invitații serii, scriitorii Liviu Dorin Clement și Dan Cristian Iordache, vor citi proză (dintr-un roman în lucru) respectiv poeme noi iar moderator va fi poetul Florin Dan Prodan.
Liviu-Dorin Clement (n.1969, Suceava)  este scriitor, redactor-șef al cotidianului Crai Nou și editor al portalului Clementmedia.ro.  A publicat volumele „Texte inter-zise” (versuri), Ed. Dacia, Cluj, 2003, pentru care a obţinut premiile Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi Fundaţiei Culturale a Bucovinei și „Iconotextul mediatic şi publicitar. Analize semio-retorice”, Ed. Muşatinii, Suceava, 2005 (culegere de texte, coord. alături de prof.univ.dr. I.C. Corjan). Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti și  al Societăţii Scriitorilor Bucovineni.
Dan Cristian Iordache (n.1970, Suceava) a publicat mai multe cărţi de poezie printre care Abel şi eu, Brumar, Timişoara, 2010, Karawane, Charmides, Bistriţa, 2012, Avatarurile domnului Oanea, Zidul de Hârtie, Suceava, 2013, Semn spre bine, Charmides, Bistrița, 2014.  Articole şi grupaje de poezie în revistele Bucovina Literară, FeedBack, Porto Franco, Baadul Literar, Crai nou, Hyperion.

Un război impecabil cu Radu Vancu și Miruna Vlada

Acum câteva săptămâni, cineva recomanda într-o întâlnire publică două cărți abia apărute. Una dintre ele a primit marele premiu al unui festival pe care autoruș însuși îl organizase cu binecuvântarea șefului de Uniune. Cealaltă carte recomandată atunci este dezbătută, pomenită, recitită și reanalizată. Seara de poezie este un proiect menit să aducă în atenția publicului bucureștean poezia contemporană prin lecturi și dezbateri cu cei mai importanți poeți contemporani.
Prima întâlnire din cadrul serilor de poezie va fi cu Radu Vancu și Miruna Vlada, la Librăria Bastilia, pe 29 octombrie 2014, la ora 19.00. Moderator este Emanuela Ignățoiu-Sora.

10743566_629165077204130_540964810_nRadu VANCU este poet, eseist și traducător. A publicat șase volume de poezie și două eseuri despre Mircea Ivănescu și Mihai Eminescu. Între 2001 și 2004 a alcătuit, împreună cu Mircea Ivănescu, antologiile Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. A editat, împreună cu Claudiu Komartin, antologiile Cele mai frumoase poeme din 2010 și Cele mai frumoase din 2011. A tradus romane și poezie, în special din limba engleză. Este lector la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu și redactor la revistele Transilvania și Poesis Internațional.
Cea mai recentă carte este Frânghia înflorită, publicată în 2012, la Casa de editură Max Blecher, despre care Dan Coman spunea că este: “O carte scrisă impecabil, în deja binecunoscuta tehnică Vancu. O carte generoasă și intransigentă (doar poezia e artă de familie, nu?). O carte cu care să-ți pipăi întruna inima fericită, cu delicatețea unui elefant tânăr zdrobindu-și liniștit craniul cu trompa. O carte extrem de emoționantă. O primă mare carte de poezie pe care o dă generația noastră”.
Miruna VLADA a debutat în 2004 cu volumul Poeme extrauterine, cu o prezentare de Angela Marinescu și prefața de Octavian Soviany. Cartea a primit câteva premii naționale pentru debut în poezie. În 2007 a publicat la Cartea Românească volumul de versuri Pauza dintre vene, însoțit de un CD în lectura autoarei. Miruna Vlada a organizat numeroase evenimente culturale, a moderat lecturi de poezie, lansări de carte în spații neconvenționale, dezbateri despre poezie, experimente inter-art. A studiat științele politice la SNSPA București, iar din 2013 este doctor în relații internaționale cu o cercetare despre europenizarea Bosniei-Herțegovina.
Cel mai recent volum al poetei este Bosnia. Partaj, apărut în 2014, la Cartea românească, “o carte-puzzle, (ce) conține texte dinăuntrul și din afara Bosniei, despre tot ceea ce o femeie își refuză, ca mai apoi să își interiorizeze, după un război, după o despărțire. Bosnia-Herțegovina din aceste versuri nu este țara cu același nume, ci este un teritoriu de spaimă și gingașie, este o scrisoare de dragoste ruptă și făcută bucăți” se arată într-un comunicat.

Cum a arătat poezia în variantele ei sonore şi slam în primul festival international dedicat fenomenului în Craiova (şi în România)

Peter Sragher a scris pentru poetic.ro povestea primului festival international dedicat poeziei sonore si slam la Craiova. Pentru prima dată, un eveniment românesc şi-a asumat invitarea mai multor autori europeni care pot să ofere o imagine la zi a evoluţiilor expresive în domeniu.

La Craiova s-a desfășurat între 16 și 19 octombrie primul Festival Internațional de Sound & Slam Poetry din România

foto Mitu Elena Luiza

foto Mitu Elena Luiza

De ce la Craiova ?, a fost întrebarea unui grafician și poet talentat, atunci când am debutat cu Festivalul chiar la București, la Librăria Bastilia. Făcuse afișul și i se citea pe chip mirarea, aproape indignarea. Cum, într-un fief pesedist ?!? Așa, pe un ton nu prea ferm, că era prietena lui de față și nu se putea certa. Și i-am zis: Da, acolo au directorul Casei de Cultură TRADEM un tânăr de 36 de ani, germanist, Cosmin Dragoste care vrea, apoi directorul Operei Române din Craiova, Antoniu Zamfir, are 34 de ani, care și el vrea. De ce nu ?!? m-am mirat la rândul meu, fără să o fi avut alături pe soția mea, Cristina, căci era cu David-Thomas și îl supraveghea la teme.

                Trebuie să fim cinstiți și să spunem că unul dintre factorii – care au contribuit la decizia ca acest Festival să aibă loc la Craiova – este și această competiție în care sunt angrenate mai multe orașe din România: Iași, Craiova, Cluj-Napoca, Timișoara. Este vorba despre o luptă pentru desemnarea Orașului cultural european al anului 2021, care va proveni din România. Desemnarea se va face de către Uniunea Europeană în toamna anului 2015. Din când în când, vine o comisie în fiecare dintre orașele candidte și evaluează manifestările culturale organizate, implicarea autorităților, etc. O bucurie pentru cultură, dar și o șansă pentru cultură, deoarece se alocă bugete mai consistente actului cultural, ceea ce poate avea doar efecte benefice pentru iubitorii de artă. Craiova însă este singurul dintre candidați care se prezintă ca o regiune, înglobând și opera lui Brâncuși de la Târgu-Jiu, dar și maeștrii ceramiști de la Horezu. Continuare

Părți ale corpurilor

Invitația lui Robert Șerban de a alege (pentru revista Orizont) cele mai bune versuri pe care le-am scris mi-a dat,inițial, impresia unei sarcini destul de ușoare. Cât de greu poate să fie să spui ce îți place cel mai mult (atâta timp cât nu confunzi versurile cu oameni, copii ori rude… Ceea ce nu e cazul meu, poate, cel mult, pot să le consider părți ale corpului)… Totuși, de câte ori m-am apucat să compun răspunsul, am descoperit că mă plictisește să expun ce mi-ar plăcea mie, mai ales că ziarele și televiziunile sunt pline de oameni care ne spun ce le place, în ce fel și de câte ori. În schimb, pot să aleg versuri care m-au influențat salutar după ce le-am scris.

10728547_914891375205946_266634716_nAm văzut cu alți ochi poezia după ce mi-a arătat o prietenă, Alexandra Olaru, că angajase niște meseriași să îi inscripționeze peste peretele alb din birou versul „poemul meu ești tu”(pe care nu cred că l-am inclus în vreun volum și care a tot circulat așa, ca un trimetru iambic orfan). M-a surprins de câte ori am găsit pe agenda, ușa sau peretele cuiva abțibildul cu acest vers pe care îl făcusem prin 2008.

Alt vers care m-a bucurat să-l descopăr, fie preluat, fie citat ca motto la un articol, fie pomenit ca posibil tatuaj este „dacă tac nu înseamnă nimic” („corpuri românești”, 2005). Mi-a plăcut pentru că țineam la el și îl gândisem ca pe o ieșire atât din volum cât și din bucla pe care mi-o deschidea Sorin Despot de câte ori îmi amintea versul meu „pot să tac pentru că pot să spun orice”(„fetiș”, 2001). Acum, de când formulez, recitesc, revăd, reiau și reformulez poemele mai vechi sau mai noi ca să le pun în volumul „corpuri relaționale” și în parcursul performativ „sexul brâncuși” mă bântuie mai ales versul „mai mult decât ce știi sunt numai oameni vii” pe care îl folosesc puțin modificat ca să-l scap de poverile facile atrase de pe la alexandrin și din hexametrul iambic în forma de aici.

Ca să nu las impresia de aventură abstractă, o să-mi închei răspunsul cu un emistih din „ploaie ușoară”, unul din poemele pe care le-am plimbat prin lecturi în ultimul an: „pe oceanul primordial de scuipanol”.