Archive for: aprilie 2015

ACTUALIZAT (4 MAI) REZULTATE si Notele mele de lectură pentru concursul din cadrul zilelelor de Poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” 2015

UPDATE* derulati la final pentru rezultatele jurizarii (actualizare 4 mai)

Fişa mea de jurizare pentru cea de-a şasea ediţie a concursului de poezie de la Târgovişte (din cadrul „Zilelor de Poezie Constantin Virgil Bănescu”) este gata şi am trimis-o deja organizatorilor.

Ca în fiecare an, este foarte greu să departajez poemele clasate pe primele 20 de locuri. Ştiind că premiile vor ajunge doar pentru 5 sau 6 dintre participanţi, eu am dat punctajele pe care le-am considerat şi, ca de obicei, postez mai jos notele mele de lectură.

Aş fi postat şi punctajele pe care le-am acordat, dar nu aş vrea să influenţez punctajele pe care le vor da ceilalţi membri ai juriului. Se aşteaptă răspunsuri de la Octavian Soviany, Rita Chirian, Claudiu Komartin şi Observator cultural. Dacă, în final sunt toţi membrii juriului de acord, voi posta şi punctajul acordat de fiecare dintre noi grupajelor propuse de cei 52 de participanţi. (ordinea de mai jos nu are nicio legătură nici cu clasamentul final, nici măcar cu cel al punctajelor pe care le-am acordat eu)

Am pus aici notele de lectură la grupajele de poezii pe care le-am primit fără menţiunea autorilor, doar cu motto şi numărul de intrare în concurs al documentului respectiv. (pentru punctajele acordate de fiecare membru al juriului şi rezultate finale, derulaţi la finalul postării – later edit) Continuare

Cât de discretă poate să fie poezia: Laurențiu Ion (Subcapitol) despre proiecțiile cu poeme

Când e vorba despre poezie în cluburi, imaginea care se formează automat este aceea a unui public mai mult sau mai puțin agresat de chinurile lirice ale unei persoane aplecate peste un microfon. Dar se poate și altfel. La începutul lunii aprilie, revista online de poezie și fotografie Subcapitol, și-a scos textele în Club Control. Evenimsubentul “Poezie pentru pământenis-a trecut în cele două zile de proiecții de poezie de la eșec la succes. La începutul primei seri părea că fragmentele de poeme se vor pierde printre ornamentele peretelui din club. Până la urmă, organizatorii s-au adaptat din mers și poemele și-au făcut loc între jocurile de lumini din club. L-am invitat pe Laurențiu Ion, fondatorul Subcapitol.ro, să explice pentru poetic.ro cum a formulat evenimentul care a găsit un loc natural pentru poezie între discursurile gălăgioase. Fragmentele prezentate au aparținut autorilor Adelina Pascale, Alex Văsieş, Alexandra Negru, Anastasia Gavrilovici, Dósa Andrei, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Cosmina Ștefania Oniciuc, Costel Onofraş, Cristina Alexandrescu, Dan Dediu, Dmitri Miticov, Ecaterina Bargan, Horia Șerban, Ilinca Mare, Laurențiu Ion, Ligia Pârvulescu, Marius Aldea, Marius Surleac, Mădălina Nica, Radu Nițescu, Valeriu A. Cuc, Valeriu Andrișcă, Victor Țvetov și Vlad Viski.

(foto: Manuela Dospina)

Care a fost intenţia şi cât a ieşit din ea?

sub1Nu știu exact cât de bine s-a înțeles conceptul expoziției noastre — mai ales că, în prima seară, au existat câteva probleme tehnice (unele versuri nu se vedeau, numele autorului era proiectat prea jos etc.) — dar intenția noastră a fost clară: să expunem versurile unor autori tineri într-un spațiu mainstream, unde oamenii vin de regulă să bea o bere și să asculte muzică, nicidecum să citească poezii. Mă refer aici la oamenii care nu au nicio legătură cu lumea literară, care nu au auzit de Radu Nițescu sau Andrei Dósa și care, în general, nu citesc poezie contemporană. Cineva mi-a spus că versurile expuse în Control seamănă cu niște statusuri de pe Facebook; se referea, desigur, la statusurile mișto, scrise inteligent. Nu întâmplător am ales să le proiectăm pe un singur perete. Cumva, „cool poetry for a lost generation.” Și cred ne-am atins scopul: au venit mulți oameni, mai ales în prima seară, s-a vorbit despre eveniment (de rău sau de bine) și, foarte important, au venit oameni care nu au nicio legătură cu lumea literară. Și asta nu a fost decât un „teasing”. Continuare

PEN International „New Voices 2015”: Înscrieri pentru etapa naţională a concursului

Potrivit unui comunicat de presă, comitetul PEN Romania anunţă deschiderea fazei naţionale a concursului PEN International „New Voices 2015”.

Sunt invitaţi să participe la acest concurs tineri poeţi şi prozatori între 18 şi 30 de ani (neîmpliniţi până la 1 septembrie 2015), care nu au publicat încă un volum la o editură până la închiderea concursului (dar care pot sa fi publicat în diverse reviste pe hârtie sau electronice).

Bucata de proză propusă poate avea între 2000-4000 de cuvinte (aprox.12.000-24.000 semne cu tot cu spaţii). Poeziile, individuale sau formând un lung poem compus din mai multe părţi, nu pot depăşi 2500 de cuvinte în total (aprox.15.000 semne cu spaţii).

Toate propunerile trebuie să fie inedite şi nu trebuie să apară public până la data închiderii concursului (1 septembrie 2015). Fiecare organizaţie naţională PEN va alege 2 candidaţi, un poet şi un prozator, o femeie şi un barbat.

Manuscrisele vor fi însoţite de un scurt CV şi o fotocopie a actului de identitate. PEN Romania va alege cei 2 candidaţi cu ajutorul unui juriu alcatuit din 3 membri PEN. Cele 2 manuscrise selectate vor fi traduse în engleză de PEN Romania şi trimise apoi la sediul PEN International de la Londra.

Selecţia internaţională va alege o primă listă lunga de 6 nume, apoi o listă scurtă de 3 nume, din care se va alege câştigătorul final. Acesta va fi anunţat la congresul anual PEN International din octombrie 2015 şi va primi un premiu de 1000 de euro. Scriitorii nominalizaţi în finala scurtă vor fi ulterior implicaţi de către PEN International în diverse actiuni culturale.

Data-limita de trimitere a manuscriselor în limba româna, pe e-mailul magda.carneci@mail.com, este 25 aprilie 2015.

«Noul» ICR sau cultura ca jucărie a politicienilor

icrUltimii ani au împins activitatea ICR în zona discreţiei culturale. Atunci când Institutul Cultural Român a fost trecut sub autoritatea directă a Senatului, politicienii se jurau că totul este pentru a evita abuzurile. Că principiul nu corespunde realităţii ştie oricine a fost curios să vadă cum merge treaba la alte instituţii subordonate direct politicienilor. Un exemplu este televiziunea publică pe care “atenţia” aleşilor o ţine de ani buni în condiţii de faliment perpetuu. Primul lucru care a arătat că propaganda politică nu are nicio legătură cu vreo strategie culturală a fost că filialele din străinătate ale Institutului şi chiar şi centrul de la Bucureşti au început să se plângă de absenţa fondurilor pentru proiecte. Noua organizare a Institutului a lăsat la o parte ambiţiile culturale, prezenţele ICR limitându-se mai mult la colaborări discrete sau susţineri parţiale ale unor proiecte mai mult sau mai puţin importante. Problema institutului este, aşadar, mai puţin una culturală cât ţine de înlocuirea obiectului de activitate de la vârf. De aceea, discuţiile legate de ICR mai au loc doar atunci când vine vorba de posturi de conducere. Continuare