Archive for: aprilie 2017

Viitorul Institutului Cultural Român

Către: Președintele Senatului și membrii acestuia
Votați pentru viitorul Institutului Cultural Român

Institutul Cultural Român este cea mai importantă instituție de promovare a culturii din România atât în țară cât și în străinătate, care de mai bine de 2 ani se află într-o situație de criză prelungită. Problemele majore cu care se confruntă ICR-ul – lipsa unui program de dezvoltare strategică pe termen mediu și lung, incapacitatea vechiului Comitet Director de a angaja directori pentru cele mai importante reprenzentanțe ICR din străinătate – Paris, Bruxelles, New York, Berlin, Tel-Aviv, demotivarea echipelor de experți ICR, lipsă de transparență și de dialog cu scena culturală din România precum și problemele legate de modul defectuos de funcționare, impactul limitat și slaba expunere a artiștilor români pe plan internațional, birocratizarea excesivă, dar și imaginea actualmente preponderent negativă a instituției – au adus ICR-ul la marginea prăpastiei.

Cele trei persoane care au primit recent votul consultativ al Comisiei de Cultură și de Politică Externă a României nu au cunoștințele de management cultural necesare pentru pozițiile respective, nu au prezentat public nicio viziune și nu au niciun plan strategic de dezvoltare instituțională pentru ICR. Mai mult decât atât, cu ocazia audierilor, candidații mai sus-menționați nu au fost în măsură să prezinte argumente concrete cu privire la planurile lor de redresare instituțională și creștere a activității ICR în concordonță cu nevoile sectorului cultural românesc și obiectivele politicii externe ale României.
Alegerea acestor persoane la conducerea ICR va aduce cu siguranță colapsul instituției și pierderea totală a credibilității acesteia pe plan național și internațional.

De ce este important?
Continuare

Vinerea mare. Toată furia la super-ofertă

 
un dobitoc a lovit o femeie după ce i-a scris poeme
Te vor găsi și vor ști limba ți-ai înghițit-o în acest poem

 

Prietene, o să mori ca Fănuș Neagu, ca Mircea Micu și nimeni nu o să se prindă

și ei chiar au avut ceva de zis la un moment dat ceea ce în cazul tău se amână

Prietene, o să mori ca o vomă jenantă care e interesantă doar pentru o muscă mai extravagantă

 

am mai văzut vome jenante unora le-am ținut și fruntea dar tu ai folosit poezia

ca să fii mai aproape când ți-a venit ocazia să caci steagul și ai făcut din vers o scuză

o, ce trist o să fiu când o să-ți explodeze capul ca un grapefruit

 

uite, o să spun, asta ar fi putut fi o glumă pe gustul poliției din centrul vechi

O, o să mori, prietene, și nici mâna ta nu o să te regrete, mâna ta la care te gândeai de câte ori erai cu altcineva

Și-acum spre moțul din centrul feței tale țin acest deget mijlociu întru

 

Viață veșnică. Adevărat a-nviat, și apoi o înghiți iar
e o lume foarte bună cea în care văd cum mori zi după zi