De bine de rău la întâlnire de Jack Gilbert

De bine de rău la întâlnire

 

Ni se pare că focul devorează lemnele

Ne înşelăm. Lemnul tânjeşte

la flăcări. Flama se prelinge pe

ce-i aciuat în lemn, şi lemnul

se lasă dus în apropierea asta,

modul în care şi noi şi lumea

ne întâmpinăm zi după zi. De bine de rău

la întâlnire. Cum inima găseşte ce

nu e inimă, iar sufletul

dă peste trup şi buzele prind

înstrăinarea în alte buze. Noi zăbovim

ne privim paragina grădinii

în întunericul crud de noiembrie, ciorile se aud

peste noi şi primii fulgi sclipesc rece

peste tot. Mâhnirea scoate inima

la suprafață tot atât cât dintr-o dată fericirea poate.

Jack Gilbert

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: