Tag: Cosmin Perţa

Upgrade la a șaptea ediție a Festivalului de Internațional de Poezie București

WildpilgrimFestivalul inițiat acum șapte ani s-a remarcat până acum doar prin mișcările de forțe pe care le-a presupus. Anul acesta, lucrurile s-au schimbat. În primul rând, prin invitarea în România a unuia dintre puținii poeți contemporani care au deja o aură de legendă bine conturată. Coreeanul Ko Un (foto) este în fiecare an numit printre scriitorii considerați favoriți pentru premiul Nobel, faima lui combinând o biografie spectaculoasă (activist anti-capitalist, condamnat, călugăr, automutilare) și un stil de poezie inconfundabil.

În plus, acum festivalul organizat de Muzeul Național al Literaturi din București are parte de o promovare profesionistă.

Potrivit unui comunicat de presă anul acesta vor fi

• 22 de invitaţi din străinătate, pe lista oaspeţilor numărându-se poeţii nominalizați la Premiul Nobel pentru Literatură, precum Ko Un (Republica Coreea), Yang Lian (China) și Mircea Cărtărescu
• Amploarea din acest an a proiectului transformă Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB) în cel mai important festival de gen din România
• Eveniment special dedicat aniversării Dada, la care participă performeri din 7 ţări / „DADA 100: poezie sonoră, simultană, experimentală şi de avangardă”
• Lecturi publice, mese rotunde, dezbateri, performance-uri şi recitaluri de jazz în 10 locaţii din capitală: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, Teatrul Excelsior, Librăriile Humanitas, Green Hours, Galeria Romană, Muzeul Municipiului Bucureşti, Librăria Open Art, Tramvaiul 26, Muzeul memorial „Tudor Arghezi – Mărțișor”
• Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a VIII-a (marcând prin poezie, blues şi jazz Noaptea Europeană a Muzeelor – 21 mai 2016)

Continuare

Solidaritate internațională pentru Ashraf Fayadh la Bucureşti

Potrivit unui comunicat de presă, joi 14 ianuarie 2016, PEN România organizează o seară de solidaritate și literatură dedicată poetului palestinian Ashraf Fayad, condamnat la moarte pentru apostazie de către autoritățile din Arabia Saudită. La această seară vor participa peste 30 de poeţi, prozatori, eseişti, jurnalişti din diverse generaţii şi de diverse orientări care îşi vor exprima liber punctul lor de vedere asupra acestei situații teribile, care pune în discuţie valorile de toleranță și libertate individuală specifice lumii europene.

1

petrolul e inofensiv, dacă lăsăm la o parte dâra de sărăcie pe care o lasă în urmă

 

în ziua în care, când feţele celor care-au mai găsit un puţ de ţiţei se-ntunecă,

atunci când ţi se forează viaţa din inimă ca să se extragă mai mult ţiţei

ca utilitate publică

Asta… e … făgăduinţa ţiţeiului, o adevărată făgăduinţă.

 

sfârşit..

 

 

2

s-a zis: stabileşte-te aici…

dar unii dintre voi sunteţi duşmanii tuturor

s-o lăsăm aşa pe moment

 

admiraţi-vă de pe fundul râului;

cei de deasupra ar trebui să furnizaţi nişte milă pentru cei de dedesupt…

cei mutaţi sunt neajutoraţi,

ca sângele pe care nu-l cumpără nimeni pe piaţa petrolului !

 

3

îmi pare rău, iartă-mă

că n-am putut să extrag mai multe lacrimi pentru tine

că nu ţi-am bolborosit numele cu dor.

Mi-am întors faţa spre căldura braţelor tale

Altă dragoste n-am în afară de tine, doar de tine, şi- ntre cei care te caută-s primul

Poeme din volumul « Instrucţiuni în interior », publicat în 2008 şi interzis în Arabia Saudită. Variantă românească de Răzvan Ţupa după traducerea englezească de Mona Kareem

 

solidar poetParticipanți: Magda Cârneci, Svetlana Cârstean, Marius Chivu, Dan Mircea Cipariu, Eugen Ciurtin, Andrei Cornea, Liliana Corobca, Simona-Grazia Dima, Caius Dobrescu, Sorin Gherguţ, Valentin Iacob, Medeea Iancu, Florin Iaru, Ioana Ieronim, Nora Iuga, Riri Sylvia Manor, Iulia Militaru, Carmen Muşat, Felix Nicolau, Andrei Oişteanu, Alexandra Pârvan, Cosmin Perţa, Simona Popescu, Ştefan Popescu, Andra Rotaru, Simona Sora, Ioan Stanomir, Cecilia Ştefănescu, Elena Ştefoi, Răzvan Ţupa, un cristian, Ioan Vieru, Miruna Vlada.

Moderator: Magda Cârneci. Organizator: un cristian.

 

Acțiunea PEN România va avea loc în simultaneitate cu sute de acţiuni similare din lumea întreagă, organizate de PEN-cluburi naţionale şi de zeci de asociaţii literare de pe diverse continente, sub coordonarea organizaţiei mondiale PEN International şi a Festivalului internațional de literatură de la Berlin.

Vă așteptăm joi 14 ianuarie, ora 19, la Club A din București (str.Blănari nr.14, Lipscani).

Kateřina Rudčenková, poeta cehă care și-a căutat autorul preferat român la Bookfest

Republica Cehă a fost invitatul de onoare al ediției din acest an a Târgului de Carte Bookfest. Nu s-a întâmplat prea des ca invitatul de onoare al unei manifestări de acest fel să aducă în fața publicului românesc o serie de evenimente atât de bine pusă la punct. Un grup de scriitori care și-au susținut reciproc evenimentele din cadrul târgului și din perioada în care au fost în România au adus la București aerul Republicii Literaturii. În ceea ce privește poezia, evenimentul a fost marcat de mai multe discuții cu autori invitați dar și de lansarea unei antologii. Despre premierele asigurate de volumul de la editura Tracus Arte vom mai vorbi curând, această primă postare fiind rezervată primului dintre cei doi poeți pe care organizatorii evenimentului i-au recomandat pentru interviuri exclusive pe poetic.ro. La finalul acestei postări veți găsi și două variante ale unui poem semnat de Katerina Rudcenkova. Mai întâi este vorba despre varianta unei traducătoare profesioniste, apoi, încercarea unui poet român de a identifica instrumentele și mizele poetei născute la Praga.

Kateřina Rudčenková(n.1976) este poetă apreciată la nivel internațional, prozatoare, dramaturg. A absolvit Conservatorul „Jaroslav Ježek” și Universitatea Cehă de Agricultură, lucrând în acest moment ca editor. Așa cum a reieșit și din dezbaterea de la Bookfest, stilul ei literar se bazează foarte mult pe elemente tradiționale ale romantismului și ale existențialismului. Printre cele mai importante lucrări ale sale numărându-se titluri precum: „Ludwig”(1999), „Nu e nevoie să mă vizitați”(2001), ”Cenușă și desfătare”(2004), „Mersul pe dune”(2013), colecția de proze „Nopți nopți”(2004) sau drama „Niekur”(2007).

Când domnul Dan Mircea Duță m-a invitat la discuția de la Bookfest pentru discuția cu poeta cehă Katerina Rudcenkova am scris foarte repede prietenilor mei care scriu poezie în Cehia ca să aflu cum funcționează celebritatea textelor acestei scriitoare. Am schimbat cu ei câteva idei despre rolul pe care îl au construcțiile artificiale în poezia de azi dar, fie că interlocutorul meu aprecia sau nu aceste dispozitive poetice, fiecare discuție se încheia cu formula „oricum, este una dintre cele mai cunoscute poete, așa că, probabil, de aici se poate vorbi despre importanță”. De fapt discuția pe care o am în minte pentru târgul de carte o să fie în sensul invers față de ce spun mai sus: care sunt mizele pe care Rudcenkova le percepe în poezia pe care o citește. Și asta pentru că pregătind ediția de anul acesta a Zilelor de Poezie „Constantin Virgil Bănescu” de la Târgoviște, unde poeticile celor mai tineri autori par să prindă consistență de la an la an, am descoperit între destinatarii mesajelor trimise în 2010 și adresa Katerinei Rudcenkova. E o întâmplare, dar acest gen de întâmplări, care pot să leage Marea Caraibilor și lacul Balaton în cehă sau un mic festival de poezie din Târgoviște de invitații speciali de la Bookfest, sunt lucruri pe care poezia le face depășind barierele lingvistice. Părăsind poezia pentru teatru sau fotografie și revenind periodic la versuri, Katerina pare să vină cu experiența paradoxului pe care lirica îl reprezintă în fața genurilor expresive stabilite azi ceva mai solid din punct de vedere instituțional. (r.ț.)

foto Bogdan Suceavă

Care sunt diferențele dintre cititorii de poezie, cei de proză şi spectatorii de teatru din punctul dumneavoastră de vedere, ca autoare ce abordează toate aceste genuri?

Cei mai numeroși cititori ai mei sunt în majoritate tot poeții pe care îi întâlnesc la serile de lectură, la Praga, sunt adesea prietenii mei. Pe cititorii prozei mele nu îi prea cunosc. În ceea ce îi privește pe spectatorii pieselor de teatru, între ei sunt diferențe în funcție de teatrul la care se joacă. Publicul lecturilor scenice este mai tânăr spre deosebire de cel de la Teatrul praghez Ungelt, unde s-a jucat piesa mea “Niekur”, care era de vârstă mijlocie. Deși nu scriu cărți umoristice, printre cele mai satisfăcătoare momente pentru mine, ca autoare, se numără cele în care aud că am reușit, prin textele mele, fie la lecturile scenice, fie la spectacolele de teatru să îi înveselesc pe cititori și pe spectatori.

Continuare

Sezon de festivaluri de poezie prin România

Deşi este un gen literar despre care se spune de obicei că nu prezintă interes pentru public, întâmplarea a făcut că luna mai adună nu mai puţin de patru festivaluri româneşti dedicate poeziei. O trecere în revistă a programului fiecărei manifestări poate să atragă atenţia asupra felului în care este tratată poezia azi chiar de cei care îşi asumă rolul de promotori ai genului în România. Am păstrat mai jos multe dintre formulările din comunicatele de presă ale organizatorilor pentru a putea remarca cât drum are de parcurs poezia românească până la reflectarea normală a propriilor evenimente pornind de la diferite clişee sforăitoare.

 

Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” la Târgovişte

Tu cum recunoşti poezia?

 

Undeva în zona locurilor comune din orice vreme şi-a făcut tabără prejudecata potrivit căreia poezia ar fi într-un singur fel. Anul acesta, dintre cele 52 de grupaje trimise la concursul din cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu” am adunat mai bine de 20 de serii de poeme care ar fi putut să câştige fără probleme orice premiu. Fiecare dintre cei pe care deopotrivă juriul dar şi premiile speciale i-au selectat propun maniere cât se poate de diferite de formulare şi de recunoaştere a poeziei.

Pornită de la un fragment al Marianei Marin, poezia Biancăi Gheorghiulescu exersează versificarea secvenţelor şocante: „seara când mama spală pe jos cu clor/ schimbă micuţul apartament într-un spital/ din care gândacii ies în colonii nu e nimic/ care să mă sperie mirosul ăsta e ca un somnifer bun”. Nota confesivă a discursului este topită într-un flux continuu de verificare a reperelor„tata îmi scrie mesaje obsesiv pe care/ le citesc în micile pauze când mă prefac puternică”. Astfel, poezia îşi primeşte spaţiul de care are nevoie. Continuare