Tag: Licart

Finala Licart 2016 partea de poezie în ateliere și lecturi

Este al cincilea an în care mă bucur să lucrez în ateliere de scris întinse pe mai multe zile cu câțiva dintre cei mai dinamici tineri poeți din România. Radu Herjeu m-a invitat prin 2006 pentru prima dată în juriul concursului Licart, după ce la primele ediții poemele liceenilor au fost judecate de Adrian Păunescu, George Țărnea, Florin Iaru și Mircea Dinescu. De atunci, aproape în fiecare an Claudiu Komartin, Andrei Ruse, Sorin Despot și alți câțiva prieteni au fost alături de mine în atelierele dedicate finaliștilor acestui concurs care adună poeți tineri din toată țara. Uneori atelierele au fost numai câte o întâlnire cu un performance pe stradă, alteori am avut serii de 5-6 dezbateri cu teme și texte pe care le-am regăsit ulterior printre textele câștigătoare ale anilor următori. Continuare

Poezie în premiile concursului național LicArt 2015

A 14-a ediție a concursului național LicArt adresat liceenilor. Timp de 6 luni, cât durează diferitele etape ale concursului inițiat și coordonat de Radu Herjeu, 1142 de liceeni au înscris în concurs peste 4800 de creaţii. Finala a adus la Poiana Brașov mai bine de 40 de tineri selectați în urma jurizărilor la secțiunea de fotografie și la cea dedicată poeziei. Fiecare dintre cei 12 finaliști ai poeziei au primit câte două cuvinte împrumutate din legendele muncilor mitice ale lui Hercule și a trebuit să își coordoneze efortul cu doi tineri participanți la secțiunea de fotografiei pentru a prezenta în seara decernării premiilor scurte proiecte comune.

Timp de o săptămână, poeții finaliști au fost: Bogdan Constantin Enache (Pașcani), Cătălina Suditu (Iași), Claudia Văduvescu (București), Cosmina Ștefania Oniciuc (Suceava), Crina Cristache (Călărași), Costel Onofraș (Sibiu), Florina Huzoaica (Făget), Mihnea Bâlici (Piatra Neamț), Mircea-Andrei Florea (București), Raluca Ioana Rîmbu (Suceava), Ana-Maria Sîrbu (Buzău), Lavinia Loredana Nechifor (Suceava).

Premiile s-au aflat în seara de vineri, 14 august începând cu ora 21.00.

În ordinea decernării:

După o oră de prezentări ale proiectelor comune din tabăra finaliștilor, Radu Herjeu a deschis ceea ce numea „cea mai plăcută parte a săptămânii”.

Cătălina Suditu a scris textul, Răzvan-Teodor Opra și Andrei Arion au realizat imaginile pornind de la cuvintele toxic și regenerat. Ei au primit premiul pentru cel mai bun proiect comun din tabără.

Sorin Cuzeac și Ioana Huzum au primit premiile pentru cel mai bun portret și, respectiv, cea mai bună fotografie light painting realizate în timpul taberei finaliștilor.

Miruna Mironescu a primit premiul pentru cea mai bună fotografie de stradă.

Cosmina Ștefania Oniciuc a primit premiul pentru cea mai bună serie de poeme din concurs.

a girl wants to be a boy. far away Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava
a girl and a boy. almost Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava
a girl wants to be a boy. immediately Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava

Ioana Sanda a primit premiul pentru cea mai bună serie de fotografii din concurs

Costel Onofraș a primit premiul 3 pentru poezie.

sights
dumnezeu e o roşcată. pe dianei patru ne amintim zilele
când mângâiam câinele mort, cum au intrat hoţii peste noi
vara trecută. amenda ta la ratb. mirosul portocalelor de crăciun

când vii aici, ai grijă. îţi vor arăta
încercările de a defini depresia: posterul cu maimuţe
semnele unui psihopat în autobuz & eforturile bătrânelor

(un plan concret şi foarte fix)

aşa cum visezi feţe învelite în staniol. la doişpe noaptea
mâinile întinse spun o poveste despre copii care se întind
pe podeaua din bucătărie. o femeie duce un copil într-un cărucior
pe plajă.

aici poţi găsi bilete de metrou din întâmplare
aici personajele noastre preferate se îneacă în cadă

 

Patricia Octavia Hilbert a primit premiul pentru fotografie diversă

Recolta

Mircea Andrei Florea primește premiul II pentru poezie.

Premiul pentru portret – Leonard Costin Fetic

Premiul I pentru Poezie a mers la Mihnea Bâlici. Pentru prima dată în cei 14 ani de concursuri LicArt podiumul de poezie este ocupat în exclusivitate de băieți.

Săvinești
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
strivesc orizontul la stânga noastră cum o iei spre roznov
dincolo de lunca bistriței    cu turnurile gri de fabrici
furnale antice    clădiri șubrede    moaștele industriei
câteodată cred că acolo e fabricat răsăritul
prin tuburile alea cu epitelii cimentate de comuniști și italieni
din fumul ăla portocaliu ce acoperă ca un cumulonimbus cerul.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
e de la sine înțeles că la ora aia specia umană e cea mai vulnerabilă
și că ne doboară orice boare de vânt    e când ne apucă greața că existăm
dumnezeule o să mă întreb de ce scriu poeme la plural    poate-s doar eu
dar doare până-n os când le văd cum
eclipsează stelele.
iar atmosfera de film vechi
cred c-o să mă omoare într-o zi.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
și apele râului le reflectă și cerul nopții le reflectă
și ele se reflectă unele pe altele    morala kantiană dezmembrată într-o dimineață
pregătiți steagurile și nevestele    ce numesc eu libertate uite-o
m-am limpezit    sunt viu    la 6 dimineața mut și munții cu credința mea
credeam că n-o să vină ziua asta
când pot să strig și eu că nu exist.singurele lumini

Premiul I la secțiunea fotografie merge la Andrei Arion

Aşteptând

foto: licart

și lectura de încheiere a festivității de premiere cu texte scrise în atelierul LicArt 2015

Al treilea atelier văzut de Ana Maria și de Lavinia

Cel de-al treilea atelier de poezie al finaliștilor concursului Licart din 2015 ne-a adunat pentru o serie de exerciții concentrate asupra diferitelor realități interpretative. Trecerea de la o temă la alta și integrarea propriei lecturi în posibilitățile fiecărui participant au făcut să se contureze primele elemente pentru lectura din seara decernării premiilor. Ca și atelierele de psycheterapie care au dublat orele de lucru cu poezia dar le păstrăm secrete, și repetițiile cărora le-au fost dedicate ultimele trei întâlniri din festival vor rămâne doar pentru cei care au participat. Așa se face că atelierul de mai jos este ultimul pe care îl relatează doi dintre finaliștii secțiunii de poezie Licart din acest an.

Cronică atelier 12 august

Când dadaismul ne vine în ajutor (Bulletin DaDa)

11873928_10205617689973831_749798849_nTotul a început cu Dada and Cabaret Voltaire în subsol, pe hol. O senzație aparte și descoperirea lui Hugo Ball : muzică & cuvinte neînțelese. Nu a fost ceva la care m-aș fi așteptat chiar dacă o perioadă poeziile mele semănau foarte mult cu cele dadaiste aici se îmbinau cuvintele cu dansul, muzica diverselor instrumente & corul.
Am încercat ceva asemănător: am făcut schimb de numerele de telefon, am stabilit o succesiune stranie, ne-am apelat unii pe alții și am citit poeziile pe care le-am avut de făcut pentru o persoană dragă. De la ringtonurile prestabilite, la melodiile lente care dau naștere unei anumite stări poeziile noastre sau împletit și cu fâstâcelile noastre ( semnal prost, telefoanele care uită să sune, panica atunci când sună).
Răzvan ne-a adus o antologie de poezie cehă contemporană “ÎNTUNERICUL din CAMERA COPIILOR” , 13 poeți și noi 12. Interesant este că stilul unora dintre ei este asemănător cu stilul unuia dintre noi . Václav Daněk seamănă mult cu Cosmina, este un artist multilateral care atrage atenția printr-o încărcătură intelectuală deosebită. Crina găsește înțelegere în poeziile lui lubor Kasal cu un talent exploziv și nonconformist. Și el și Crina șochează, provoacă și impresionează prin sinceritate.
Poeziile lui Tomáš Mica seamănă cu poeziile Ralucăi pentru că acoperă mai multe registre. Petr Hruška și Florina au de asemenea multe în comun (“femeia cu mâinile goale care scutură scrumul din țigări”). Stilul lui Costel seamănă cu al Janelei z Liků
( și nu invers) prin gustul combinării faptelor autentice cu ficțiunea. Radek Fridrich are un stil delicat ca al Laviniei. Vít Janota are multe în comun cu Cătălina. Eu “mi-am găsit perechea” în Marcela Pátková Linhartová (greu de pronunțat) și îmi place.
Stilul lui Mircea seamănă cu Milan Ohnisko, iar al lui Mihnea cu cel al lui Michal Šanda.
Descoperirile aveau rolul de a ne pregăti pentru ce a urmat : a trebuit să scriem un poem despre noi, din perspectiva altei persoane și în stilul persoanei din fața noastră. Recunosc că a fost groaznic de greu dar unora le-a ieșit de minune : Lavinia și Claudia, Mircea și Mihnea. Noi ceilalți am avut parte de frustrările noastre.11880310_10205617689533820_1283239270_n
După, am avut la dispoziție în jur de 10 minute pentru a scrie 3 cuvinte privindu-l pe cel din față în ochi, în tăcere (lucru nu tocmai simplu). Cu cele 3 cuvinte am realizat un exercițiu de slow poetry și lucrul cel mai interesant a fost că împreună am creat o poezie dada destul de faină, zic eu : “ omida femeii decojiți Parkinson tenebroasele te zâna ceramica matematica femeia un profund măr asimilează zgură privește păsărele chibrit orice stil înnegrită vopsit grijă valuri aplaudă Buratino abuz asperitați albastru albastră crochiu subit”. exercițiul ăsta m-a făcut să mă simt bine și am râs mult cu toții.
A fost unul dintre cele mai reușite ateliere, cred eu și poezia s-a contopit cu mult mai multe lucruri.

Ana-Maria Sârbu

Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, Buzău

Toate lucrurile vor avea sens/ sans cesse

Știm cu toții că Răzvan e mișto și are mereu pregătite exerciții interesante pentru atelierele lui. Spre exemplu, ieri, la cel de-al treilea, unul din exercițiile propuse de Răzvan a constat în realizarea unui poem de către fiecare dintre noi dar dintr-o perspectivă diferită.

Eu ar fi trebuit să realizez poemul din perspectiva Claudiei, însă trecerea către un alt stil mi-a fost aproape imposibilă, reacția celorlalți fiind destul de evidentă: ,,Dar asta-i clar, Laviniaa!’’. Spre surprinderea mea, Claudia a reușit să atingă în poemul ei mai multe aspecte specifice poeziilor mele, iar asta chiar m-a bucurat. Mihnea ar fi trebuit să realizeze un poem din perspectiva lui Mircea, iar eu cred că rezultatul lui a fost,, ok, chiar foarte ok’’(poeții știu asta).

După un exercițiu de slow poetry, care a aut la bază câteva scene dintr-un film dada prezentat de Răzvan la începutul atelierului:

 , poeții au realizat o lectură foarte faină. Vă veți convinge singuri!

Surprizele nu se opresc aici, ba chiar continuă până vineri seară , unde e posibil să fie implicați și fotografii. Cert e că, până atunci toate lucrurile vor avea sens/ sans cesse.

Lavinia Loredana Nechifor

Colegiul Național „Petru Rareș”, Suceavaselfie

Al doilea atelier de poezie Licart 2015

11.08.2015 – atelierul de dimineață cu Răzvan Țupa, ținut în holul unui hotel pentru sportivi

Pentru început, Răzvan ne-a prezentat un interviul al lui Nichita Stănescu, din care, pentru sfârșitul atelierului, a derivat niște întrebări legate de contextul în care am dori să ne găsim poezia.

S-a lecturat poemul mesei de prânz, iar aici s-a putut observa o discrepanță între majoritatea poeților. Unii au ales să prezintă conversațiile auzite în forma lor brută, alții au cules sintagme din ele și le-au utilizat pentru crearea unui poem utilizând sistemul cu care sunt ei obișnuiți. În timp ce poeții lecturau, eu încercam să-mi echilibrez telefonul pe unul din carnețele mele și, cu ajutorul unui pix străin, am reușit. Ca un apendice pentru acestă lectură a fost și un exercițiu în care poeții trebuiau să fie atenți la respirația lui Mihnea și a Cătălinei în momentul în aceștia își lecturau poemele în gând.

A urmat un alt exercițiu, iar acesta urmărea comuniunea poeților cu spațiul. Eu m-am împrietenit cu o plantuță misterioasă; Cosmina s-a simțit atacată de-un ficus; Mihnea trăia nirvana în colțul lui de lângă o ușă de termopan; iar Florina a descoperit natura fatală a țevilor vopsite cu var.

La sfârșit au apărut întrebările inspirate din interviul lui Nichita Stănesc u. Subiectul principal al acestora a fost, în mare parte, neglijat; astfel că poeții au discutat mai mult despre o viziune generală asupra poeziei lor.

Notă: cronica este atât de scurtă deoarece nu prea îmi amintesc ce s-a întâmplat. Pup lu’ Mihnea că m-a ajutat.

Bogdan Constantin Enache

Colegiul Național “Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Mescalina e 30 de lei în Iași sau al doilea atelier #Licart

Locul ales de Răzvan pentru al doilea atelier a fost holul etajului doi al hotelului, etaj destructurat și reconstruit cu mare grijă într-un exercițiu menit să creeze poeme inspirate din bucăți ale spațiului respectiv. Mihnea s-a înecat în mierea materiei care curgea pe colțul peretelui, Cătălina a purtat o conversație venusiană cu un trandafir japonez iar Mircea a surprins dadaismul unui mesaj scris pe un geam. Ca joc secundar am încercat și puțină ,,recitare yoga”, unde poemele au fost inspirate și expirate .

Atelierul a pornit cu analiza fragmentelor furate din conversațiile prânzului. Odată cu fiecare poem citit am intrat în călătoria intimă a fiecăruia explorând împreună realitățile individuale din jur. Astfel am descoperit cât de diferite sunt metodele de percepție și interpretare prin poeme precum ,,Conexiunea” lui Bogdan (singurul poem botezat din exercițiu), care a legat fluid seria de fraze și cuvinte selectate reușind să creeze imagini cu o cursivitate firească, până la Cosmina care a mizat pe observare fonică și povestirea tuturor sunetelor într-un ritm vitzual.

Am stat 23 de secunde faţă în faţă, timp în care am notat cuvinte aleatorii care ne treceau prin cap (poţi să îi spui fast-poetry). Aici au ieșit dedicații involuntare de genul : picioare grotești sau ești un delfin.

În final Răzvan a deschis o conversație despre ritualurile noastre, felul în care scriem sau care este conceptul general pe care îl abordăm și locul unde am vrea să ne vedem poemele publicate. Eu mi-am expimat dorința de a mă folosi de poezie pentru a-mi întregi într-un fel viziunea estetică și preferințele pentru revista All Hollow.

Pwp Mihnea și Mircea

Claudia Văduvescu

Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonița”, București

Al doilea atelier a fost construit în jurul reației dintre public & personal în poezie. De la scurte prezentări legate de Modernism și raportul dintre lirică și proză la Flaubert, Joyce față de abordările unor Mallarme, Rilke, Pound, E. Montale sau T.S. Eliot, posibilitățile lecturii de poezie au trecut la prezentarea respirației din spatele cuvintelor.
Prezentarea contextului poeziei fiecărui finalist al concursului de poezie le-a dat ocazia participanților să contureze referințele și mediul la care se raportează scrierea versurilor pentru ei.
Mihnea Bâlici a deschis discuția: „prefer o poezie care poate fi citită oriunde. Poezia bună își creează singură atmosfera. Îmi e indiferent în ce revistă literară ar apărea”. În timp ce Claudia Văduvescu și-a plasat intențiile poetice în contextul lecturilor proprii: „încerc să fac ceva în stilul lui Jerome Rothenberg. Este un autor care practică un post-dadaism cu influențe mistice. Aș vrea să scriu ceva care să obțină validarea din partea mea. Cred că o să public primul volum la 40. Revista All hollow aș vrea să publice poemul meu pentru că îmi place grafica lor. Pentru mine, apogeul poeziei pe care o scriu a fost anul trecut, când, după lectura mea, a spus Vlad Eftenie că parcă l-a auzit pe Jim Morrison citind An American Prayer”. Pentru elementele de cultură grunge și tehno din poemele ei, Claudia a primit recomandarea de a citi poeme de Val Chimic si Gabi Eftimie.

Costel Onofraș recunoaște că „sistemul meu estetic seamănă cu cel al autorilor de poeme cu rimă. Dacă un vers sau o sintagmă pe care le scriu îmi amintesc de poezia altcuiva, eu le șterg. Singurul loc în care mă interesează să public este Subcapitol aș publica. Îmi plac mult videopoemele lui Valeriu Andrișcă, dar cred că nu a făcut decât trei și s-a oprit.
Cătălina Suditu întărește faptul că „poemele mele sunt foarte personale. Eu mă gandesc de fiecare dată la o persoană anume pentru fiecare poem și îmi doresc să apară în fața lor versurile mele în mod mistic. Scriu pentru oamenii la care mă raportez, iar aceștia sunt doar la cei la care țin. Eu sunt mai interesată să scrie cei din jurul meu decât să scriu eu”.
Raluca Rîmbu consideră „destul de ciudat felul în care scriu. E un fel de proces cauză-efect. La sfârșitul zilei, tot ce mi s-a întâmplat ajunge în poem. Mie îmi place și Zona Nouă, nu doar Subcapitol. Aș publica la ei. Mi-au apărut poeziile în Alecart, dar acolo nu sunt sigură niciodată ce poeme vor fi alese. Îmi plac toate modurile de comunicare a poeziei, lectură, publicare ori performance”.

Lui Mircea Florea îi „este indiferent unde și în ce fel apar poeziile mele. Sunt unele reviste dubioase în care m-ar amuza să apar, lângă Eminescu și articole cu post-modernismul nu există, micuț acolo… un poem de-al meu ar fi haios. Nu prea bag în seamă rivalitățile dintre grupuri diferite”. Nici Bogdan Enache nu își pune problema publicatului: „Eu nu mai am obsesii și asta face să fiu mai puțin împins spre poezie. Stabilitatea am găsit-o în partea de real. Faptul că pot să găsesc în realitate lucrurile dintr-o carte mă interesează mai mult decât să-mi imaginez. Eu aveam impresia atunci când scriam numai poezie că tind să înnebunesc. Așa că m-am oprit și am ales partea reală. La scris m-am întors numai ca o pauză de la tratatele realiste”.

Florina Huzoaica este lămurită:”am folosit de la început scrisul ca terapie. Regret că m-a convins cineva să i le arăt. Am impresia că la un moment dat o să se epuizeze ceea ce mă face să scriu. Scriu pentru anumite persoane și îmi e indiferent de reviste sau lume literară. E o discrepanță enormă între ce facem la școală și ce facem aici. Prefer ca poezia mea, mai degrabă, să fie citită cu voce tare. Cu vocea mea”. Încă și mai reținută este Crina Cristache: „poezia mea nu vreau să fie publicată nicăieri. Adun poemele pe laptop și, acum, când am avut niște probleme cu hard-ul, mă tem să nu le pierd. Mă simt mai în largul meu cu proza”.

Cosmina Oniciuc, în schimb, nu are preferințe: „poezia poate să fie scrisă și pe o bancă. Scriu despre tot ce mă înconjoară. Sunt foarte influențată de mediu. De la început îmi notam lucruri care îmi atrăgeau atenția și, la un moment dat mi-am dat seama că pot să le folosesc în poeme. Nu mă raportez nici eu la niște autorități literare, ci la cei care aș vrea să îmi citească poemele. Poate să citească și un om al străzii, dacă îi trezesc emoții, e ok”.
Ana-Maria Sîrbu consideră că „la mine totul ține de stare. Primele poezii erau, de fapt, o proză pe care o împărțisem în mai multe bucăți pentru un concurs. În ce privește publicarea, eu nu m-aș grăbi. Mie îmi place revista Alecart”.
Al partulea exercițiu din atelierul de poezie al acestei ediții Licart a propus o „călatorie în jurul unei zone din spațiul atelierului” (mesei, scaunului, ușii, colțului, ferestrei).
Exercițiul 5 a fost un moment de Fast poetry, participanții fiind invitați să scrie cât mai multe cuvinte spre >20 în 23 de secunde în care au stat față în față în perechi. Rezultatul a fost citit ca o serie de combinații surprinzătoare.

TEMA2 a atelierului a constat în scrierea poemului adresat unei persoane importante pentru autor.

(foto Claudia Balaban la a doua întâlnire din secțiunea de psycheterapie a atelierului cu Iulia Stoian, pentru LicArt)