Tag: poezie

Câștigătorii poeziei pentru Zilele Constantin Virgil Bănescu 2017. Concursul care iese din Târgoviște

Câstigătorii celei de a VIII – a ediţii a Zilelor de poezie Constantin Virgil Bănescu sunt invitați anul acesta la Pucioasa. La 2o km de Târgovişte, pe drumul spre Sinaia, Centrul Cultural European s-a oferit să găzduiască evenimentul dedicat poeților care nu au debutat încă într-un volum.

 
 Ialomițeanu Raluca Ioana – Bucureşti – 351 puncte
:nu-i nici o rană în pieptul meu e doar plictis

/ceva este în neregulă
când nu mai vrei să cumperi un sac de haine ieftine din second-hand
dormi mult
bei prea multă apă cafea alcool
nimic nu te trezește
și nimic nu te adoarme
dar viața
continuă să-ți alunece printre degete/
Continuare

Melodie românească, Scena 9 a cerut un imn de Ziua Națională

“am așteptat și-am plecat respirația ta a sunat

alarma de la telefon nu se auzise

străzile nopții îmbrățișau neliniștitea drumului

de peste zi ochii obosiți zâmbeau aluzii”

o manea pentru mai târziu

MELODIE ROMÂNEASCĂ Până și cei care au plâns după tine s-au definit în hohotele lor obișnuite cu șaga de prin familie de prin colțurile în degrade ale școlii cum și-amintesc și ei c-au învățat au zis să ne facem clipuri electorale cu tine ca o tânără femeie obișnuită să i se promită să i se admită și-apoi să i se impună să ți se impute să ți se spună cu băiatul sportiv de mână ochelaristul timid cu yoghinul dacic zâmbind din orice pisică străină cu profesionistul ocupat peste cap cu homelessul străzii tale și flanelele lui cu bărbatul tânăr solid întors uluit după ea de două ori mai puternică decât puterea lui desfășurată în circumstanțe cald dubioase și eu limba unei accentuări doar din umeri când țara mea era doar lectura numerelor de la mașini și nici măcar tot șirul numai finalul unde spuneai sunt aici unde țopăiai bucurie și eram fiecare oră exactă suntem capătul tuturor anotimpurilor neuronii jachetele verzi năclăite în nostalgie băgate-n mașină și dezbrăcate abia dup-aia cu liniștea că pe scara de la metrou erau de-ai tăi care vorbeau cu accent spaniolă engleză maghiară germană italiană bulgară și rusă aveai doar 18 euro în portofel când l-au furat și ți-au lăsat actele de-ai noștri ultima țigară lăsată într-un colț pe chipul tău pe care îl are fericirea unde vii iar în vara noastră ciclotimică e tot oră fixă e el picasso nasol moment mișto coliva de parcă i-ar sătura pe cei amărâți și pe cei goi i-ar tot mobila pe dinăuntru celor avuți le-ar da în sfârșit drumul din sentimentul neînțeles și cei folosiți ar avea design folositor ceva din ziar de la coadă și ceva de pe la știri cu bătrânelul plimbat între spitale până vorbea ca regele Mihai trăia la Alba Iulia cu sexele noastre toate genurile și da căsnicia se vor întâlni vreodată drumurile individuația complexul aurului trenul galben fără dictatori mititei doar cu fața ta ritm eloxare nu trage trasează Mi-au repetat că și plânsul merită ascultat ca o muzică mi s-a părut o scuză cam de căcat oricât am plecat mi-ai vorbit în semne care trec de pe corp pe corp articulări relaționări atins

15219487_10154144673051274_3468944473525523603_n

Am fost trei poeți care am scris pentru Scena 9 (mulțumesc Andra pentru un deadline care mi-a prins bine), textele intregi (si al lui Sorin Gherguț și al lui Andrei Doșa) cu ilustrație dintr-un proiect al lui Mircea Mocanu sunt AICI

Altfel, mie înregistrarea asta îmi place și mi se pare una dintre puținele care au legătură cu realitatea. Chit că ei exerseaza, e ceva acolo. Calușul fără costume de (cum se numeau magazinele alea in care se vindeau figurine naționale turiștilor- vorba aia, decât să stai trist, mai bine ești turist- pe vremea lui Ceau?)

Quieter Than Silence – Seară de Poezie și Muzică Persană

Quieter than Silence - afiș
Fără nicio îndoială, nicio altă formă de artă nu este atât de iubită precum poezia, în Iran. Se poate spune că ea este arta supremă a culturii iraniene, expresia cea mai înaltă, cea mai rafinată și cea mai plină de strălucire a geniului iranian, dintotdeauna” se arată în comunicatul de presă care anunță evenimentul.

Editura Herald si Grădina Sticlarilor vă invită duminică, 31 iulie 2016, începând cu orele 20, să vă bucuraţi de o experienţă completă a poeziilor scrise de Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Sabestari și Hafez, reunite in colecţia Poeme Persane. Împreună, ne vom apropia, pe mai multe planuri, de înțelepciunea spiritului sufit, redată în scrierile persane.  Continuare

Poezie românească la Berlin a treia oară – Cum a văzut Costică Acosmei prima ediţie a petrecerii de poezie românească din Kulturbrauerei

Vineri, 19 februarie, Literaturwerkstatt Berlin găzduieşte a treia întâlnire cu poeţi români care au debutat în ultimele decenii. Ca şi primele două petreceri de poezie românească (în 2009 şi 2013), evenimentul de săptămâna viitoare este organizat cu susţinerea ICR Berlin.

În 2009, Constantin Acosmei, unul dintre poeţii care au participat la prima ediţie a petrecerii de poezie, publica în revista Contrafort un text în care explica în ce fel a funcţionat pentru el întâlnirea cu publicul Berlinez. În acel an, Live Poesie, petrecerea românească de lecturi era programată în cadrul Săptămânii Festive a Liricii din Berlin, eveniment care sărbătorea împlinirea a 10 ani de existență a platformei lyrikline.org.

„Am participat, pe 30 octombrie, la evenimentul intitulat „Live Poesie. Lunga noapte a liricii româneşti tinere”, organizat de Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu” din Berlin, care aniversează anul acesta 10 ani de la înfiinţare (coordonatoarea proiectului: Andreea Dincă), în colaborare cu Literaturwerkstatt Berlin şi cu revista „Noua literatură” (reprezentată de Ana Chiriţoiu). În aceeaşi săptămînă, la Berlin se sărbătoreau 10 ani de existenţă a site-ului „lirikline.org”, prilej cu care zilnic erau programate manifestări poetice.

Picture 005

De astă dată, grupul poeţilor invitaţi a fost mai numeros: Svetlana Cârstean, Rita Chirian, Gabi Eftimie, Sorin Gherguţ, V. Leac (din nou), Ştefan Manasia, Vlad Moldovan şi Ioana Nicolaie. Ne-am întîlnit cu o seară înainte, în preajma sălii unde urma să aibă loc lectura, iar cei mai inspiraţi dintre noi au scris „poeme la cerere”, pe care le-au dăruit trecătorilor interesaţi, traduse în germană de doamnele de la ICR care ne-au însoţit.

Programul acestei „nopţi lungi” a fost gîndit în detaliu de Răzvan Ţupa, care a fost şi moderatorul întîlnirii. Seara a început, la ora 10, cu proiecţia filmului „poezie. puterea”, realizat anul acesta, la Colocviul Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia, de Andrei Ruse şi Răzvan Ţupa. Au urmat lecturile poeţilor, însoţite de versiunea în limba germană, între reprize muzicale cu piese compuse şi performate de DJ Silent Strike. În final, au fost proiectate videopoeme semnate de Andrei Ruse. Surprinzător pentru mulţi dintre noi, o bună parte din numerosul public de la început a rezistat pînă la sfîrşit, deşi era trecut de două noaptea.

Cu prilejul lecturii, a fost tipărită o broşură bilingvă cu textele poeţilor invitaţi, oferită gratuit participanţilor la eveniment. Traducerile au fost realizate de studenţi ai Institutului de Romanistică de la Universitatea „Humboldt” din Berlin, în cadrul unui atelier coordonat de lectorul ieşean Valeriu P. Stancu.

Cam atît despre lectură… Plus ţigări, cafea şi vin fiert.

Mai rămînea să descoperim „Zeul oraşului” (cum se intitulează un volum al poetului berlinez Georg Heym), să ascultăm „Simfonia unui mare oraş” (titlul documentarului despre Berlin realizat de Walter Ruttmann în 1927). Greu de reuşit, în două-trei zile. Am avut norocul să locuim în zona centrală a oraşului, nu departe de Alexanderplatz, în fostul Berlin de Est, iar vremea a fost îngăduitoare, deşi mai rece, fără ploaie însă.

Am umblat mult pe străzi, în grupuri mai mari sau mai mici, după cum ne-am răzleţit. În ziua lecturii, conduşi de Răzvan (omul cu harta şi cu spirit de orientare), împreună cu Gabi, Rita, Vlad şi Vasile, am pornit spre Literaturhaus, în Vest, făcînd ocoluri largi. Alexanderplatz, Domul, Insula Muzeelor, Universitatea „Humboldt”, Unter den Linden, Poarta Brandenburg, Memorialul Holocaustului, Muzeul Filmului, Parcul Tiergarten, Coloana Victoriei, Grădina Zoologică, Biserica Memorială Kaiser Wilhelm (cu vechea clopotniţă, aşa cum a rămas după bombardamente)… Din păcate, am ratat (re)întîlnirea cu Ernest Wichner, directorul Literaturhaus. (În acest timp, Ştefan a avut o întîlnire emoţionantă cu regina Nefertiti.)

ricarda ioana acosmei foto de ana chiriţoiu

În ziua următoare, am ratat „grupul” care a plecat spre ICR şi am umblat, cu Ştefan, prin zona estică. Spre seară, conduşi de Vlad, am ajuns la Kunsthaus Tacheles, o clădire aflată sub „ocupaţia” artiştilor underground, apoi, după un traseu labirintic, am nimerit la Clubul Tape, unde avea loc ultima lectură publică din săptămîna jubiliară a „lirikline.org”. N-am putut ramîne la petrecerea care a urmat, fiindcă aveam să plecăm a doua zi cu noaptea în cap, spre Amsterdam şi apoi Bucureşti.

Nu ştiu dacă am înţeles (corect) mare lucru din spiritul metropolei. Un oraş mare, care pare calm, lipsit de agitaţie, de isterie. Seara, lungile şiruri de biciclişti, pedalînd în ordine, de la muncă spre casă. (Pistele pentru biciclete, existente pretutindeni în oraş, sînt principalul pericol pentru pietonul neatent, care se poate pomeni oricînd luat în coarne de o bicicletă.) Oamenii serioşi, mergînd pe stradă cu o sticlă de bere desfăcută, din care trag cîte o duşcă. Paşnicii şi misterioşii berlinezi…”