vreun vixi, at the edge of e ce adun și recompun în săpun scăpat din mână pe picior și sărit iar la nivelul ochilor în mersul regulat al câinilor străzii tot mai rari în mesaje electronice eliptice în capul omului străzii care a împins pe cineva în fața tramvaiului din greșeală în contul unei datorii mai vechi în uruitul unui motor pierdut printre blocurile masive de lumină artificială și mută în laptele uitat pe frigider o lună după data de pe capac în recipientul transparent al mirosului de fructe proaspăt tăiate în spate în față într-o parte și în cealaltă încordare când întețire când încântare într-o scenă de șaptesprezece rânduri de păsări care trec pe cerul nopții cu burțile luminate doar de pe stradă aparatul foto nu le vede tind să le juxtapun doar eu și tu le știm acum și tot mai pun pentru cât nu sunt imun SUPUN MAGNITUDINEA SCHEUNATULUI) sms delirant (dejun în iar, băi băiatule încă o dată ești inoportun cum să crezi că are relevanță succesiunea de obiecte care apun semnalizezi pe unde te mai intersectezi notezi viața de zi cu zi a persistentului grăsun cât o s-o mai dai pe după prun ai ajuns să ai coșmaruri cu notițele rămase prin carnete înghesuite pe sub scaun încă un sac și încă unul în care să le pun până le citesc ca să am ce să îți spun altă dată de ce nu acum când peisajul îl propun perspectivei dinăuntrul desenului ce să mai învăț cum să mă opun

1 februarie- Miră corporală