Să nu participi la un eveniment este cel mai simplu lucru din lume. În cazul ediției 2018 a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB) trebuie să recunosc faptul că organizatorii au încercat să pună pe picioare un eveniment care să ducă mai departe ceea ce s-a construit în ultimii ani.
Din păcate, FIPB 2018 începe să fie relevant mai ales pentru modul în care poezia este considerată un domeniu în care umplutura devine regula.
Și anul acesta sunt invitați câțiva poeți importanți, deopotrivă din România și din alte țări. Simona Nastac organizează în continuare una dintre cele mai relevante manifestări dedicate poeziei contemporane cu o selecție de invitați respectabilă. La Tramvaiul 26, Andra Rotaru a programat mai multe seri dedicate unor autori pe care rar îi vezi împreună. Evenimente care se anunță măcar interesante se leagă de intersecția dintre poezie și alte arte (happening sinestezic, un vernisaj și un performance coordonate de Wanda Mihuleac, proiecții de film și concerte). În sfârșit, programul complet este pe site-ul fipb.ro.
Ceva inexactitate
Ce mă face să refuz invitația de a participa (după ce inițial i-am promis Andrei Rotaru că voi intra în programul ei) este faptul că, odată ce a fost publicat programul complet al festivalului, mă văd pus într-o manifestare ce tinde să sugrume evenimentele relevante într-o puzderie de lecturi publice fără rost, alcătuite doar pentru a ieși numărul de invitați.
În 2016, organizatorii au anunțat 100 de participanți din 20 de țări. În 2017, cei 100 de poeți au venit din 30 de țări. Anul acesta, comunicatele care au circulat au vorbit despre 150 de participanți din peste 30 de țări. Dacă numărul invitaților străini a rămas tot aproape de 50 de poeți, numărul țărilor pe care le reprezintă aceștia nu mai ajunge la 30. Această inexactitate nu este neapărat un capăt de lume, dar, în contextul în care numărul participanților crește exponențial în timp ce numărul țărilor reprezentate scade față de ediția precedentă, își face apariția și un prim nod în gât.
Poate, creșterea numărului de invitați din spațiul românesc să fie justificată de intenția organizatorilor de prezenta o imagine a poeziei de azi din România. Nimic mai departe, însă, o simplă privire aruncată peste program lămurindu-ne că participarea majorității autorilor este redusă la bifarea prezenței într-o listă de lectură oarecare. Invitați străini erau anunțați Dimitris Angelis (Grecia), Neil Astley (Anglia), Zofia Bałdyga (Polonia), Gaston Bellemare (Canada), Emma Bennet (Anglia), Mariana Bernárdez (Mexic/Spania), Alessio Brandolini (Italia), Rómulo Bustos Aguirre (Columbia), James Byrne (Anglia), Kenia Cano (Mexic), Anne-James Chaton (Franța), Susan Curtis-Kojakovic (Anglia), Najwan Darwish (Palestina), Eduard Escoffet (Spania), Tony Frazer (Anglia), Albane Gellé (Franța), Petr Hruška (Cehia), Victor Ivanovici (Grecia/România), Maarja Kangro (Estonia), Rolando Kattán (Honduras), Aušra Kaziliūnaitė (Lituania), Douglas Kearney (SUA), Marco Lucchesi (Brazilia), Isabelle Maurel (Franța), Bruno Mazzoni (Italia), Călin-Andrei Mihăilescu (Canada), Wanda Mihuleac (Franța/România), Jan H. Mysjkin (Belgia), Davide Napoli (Franța/Italia), Corina Oproae (Spania), Eugene Ostashevsky (Germania), Holly Pester (Anglia), Clare Pollard (Anglia), Jean Portante (Luxemburg), Valter Raffaelli (Italia), Sébastien Reichmann (Franța), Pamela Robertson-Pearce (Anglia), Victor Rodríguez-Núñez (Cuba), Renato Sandoval Bacigalupo (Peru), Karl Schembri (Malta), W. Mark Sutherland (Canada), Bonnie Tchien (Franța/Taiwan), Eugénia de Vasconcellos (Portugalia) Arvis Viguls (Letonia), Jordi Virallonga (Spania), Matei Vișniec (Franța), Bruce Weigl (SUA), Erica Zingano (Brazilia). Putem să numărăm țările.
Deriva manifestării
Dezorientarea programului FIPB pentru 2018 este ceva mai clară din momentul în care vedem că invitatul de onoare al ediției este marele scriitor portughez Antonio Lobo Antunes. Respectat pe bună dreptate ca un romancier contemporan major, rolul acestuia în poezie este ceva mai modest. Și acesta este un exemplu care arată în ce măsură numele tinde să fie mai important pentru organizatori decât relevanța scrisului în domeniu. Desigur, Antunes a scris și poezie, dar acest lucru nu pare să fie prea interesant pentru organizatori din moment de atât discuția cu autorul cât și lansarea de carte programată în festival sunt orientate spre literatură în general și roman.
Poate și mai mult vorbește despre momentul nefericit prin care trece viziunea asupra poeziei opțiunea organizatorilor de a separa aproape complet invitații străini de cei români în evenimente.
Astfel, singurele lecturi la care poți auzi împreună poeți români și autori care scriu în alte limbi sunt cele dedicate liceenilor în programul FIPB = POETRY – FACE TO FACE și cele dedicate poeziei care interacționează cu alte forme de expresie de Simona Nastac și Wanda Mihuleac. Acestora li se mai adaugă o masă rotundă legată de editarea de poezie.
În rest, străinii au lecturile lor, separat, în grupări despre care nu se poate spune ce din poezia autorilor i-a determinat pe organizatori să le formeze.
Nu îmi doresc să fiu identificat în niciun fel cu vreo tendință de a transforma poezia într-un domeniu în care listele de nume înlocuiesc reperele creative.
Cu părere de rău mă retrag din acest program dar le doresc celor care aleg să participe să îmi arate că părerea mea este eronată și că, la fel cum în anii trecuți publicul festivalului a putut să spună vazând pe scenă de ce este Ko Un poetul care revine între favoriții pentru premiul Nobel sau cum ajunge lectura versurilor să se întâlnească natural cu forța unui stand-up în varianta lui SJ Fowler, festivalul nu s-a transformat în chermeză în care “merge și așa” a devenit regula. Este opțiunea mea și nu aș vrea să se simtă nimeni atacat sau vizat de această alegere, problemele mele fiind, după cum se vede aici, punctuale. La fel, nu aș vrea să se înțeleagă că numele cuiva pe o listă m-ar deranja. Ceea ce îmi face imposibilă participarea de această dată este și faptul că frenezia listelor tinde să ia locul prezentării poeziei.