Cătălina Suditu a notat detaliile atelierului în varianta întâlnirii numărul 5:
Foto: Ionuț Rusu
1. De la Antarctida la sternocloidomastoidian. Cam asa ar suna rezumatul primei parti a workshop-ului din dupa amiaza asta. Dacă încă nu s-a înțeles legătura (deloc surprinzătoare) dintre cele două cuvinte, mă văd datoare să lămuresc lucrurile și să dezamăgesc spunând că nu e vorba nici de vreo operație șocantă făcută pe un iceberg, nici de descoperirea vreunei metode de a transforma gheața în țesut osos ci, pur și simplu de… un nou exercițiu al lui Răzvan Țupa.
Scopul acestuia a fost să demonstreze că într-un context potrivit, orice cuvânt (chiar și o interjecție!) poate fi poetic și poate reprezenta o baza în construcția unui univers liric. Cum anume?
Ei bine, după ce fiecare dintre noi a denumit un termen care „îl rade pe creier” și pe care nu îl poate integra sub nicio forma într-o poezie, persoana din dreapta a trebuit să îl preia și să îl folosească într-o creație proprie. Rezultatul a fost (cel puțin din punctul meu de vedere) extrem de interesant deoarece, nu numai că pornind de la ”apica” sau ”floricele” se poate scrie ceva citibil, ci se poate ajunge la poeme bune, foar-te bu-ne.
2.În cea de-a doua parte, toată ”treaba asta cu scrisul” s-a transformat într-un joc care mi-a amintit de perioada aia numită „grădiniță” când (pe lângă faptul că aveam obiceiul să căsăpesc în bătaie toți puștii care nu împărțeau desertul cu mine) nu începusem încă să debitez toate ciudățeniile pe care, uneori, le numesc poezie.
De data aceasta am interacționat la cote maxime, atmosfera fiind una dominată de ludic datorită faptului că, după ce am scris câte un poem pornind de la o melodie, ceilalți au avut însărcinarea de a o ghici. Nimic mai fain. 🙂
