Al treilea atelier văzut de Ana Maria și de Lavinia

Cel de-al treilea atelier de poezie al finaliștilor concursului Licart din 2015 ne-a adunat pentru o serie de exerciții concentrate asupra diferitelor realități interpretative. Trecerea de la o temă la alta și integrarea propriei lecturi în posibilitățile fiecărui participant au făcut să se contureze primele elemente pentru lectura din seara decernării premiilor. Ca și atelierele de psycheterapie care au dublat orele de lucru cu poezia dar le păstrăm secrete, și repetițiile cărora le-au fost dedicate ultimele trei întâlniri din festival vor rămâne doar pentru cei care au participat. Așa se face că atelierul de mai jos este ultimul pe care îl relatează doi dintre finaliștii secțiunii de poezie Licart din acest an.

Cronică atelier 12 august

Când dadaismul ne vine în ajutor (Bulletin DaDa)

Totul a început cu Dada and Cabaret Voltaire în subsol, pe hol. O senzație aparte și descoperirea lui Hugo Ball : muzică & cuvinte neînțelese. Nu a fost ceva la care m-aș fi așteptat chiar dacă o perioadă poeziile mele semănau foarte mult cu cele dadaiste aici se îmbinau cuvintele cu dansul, muzica diverselor instrumente & corul.
Am încercat ceva asemănător: am făcut schimb de numerele de telefon, am stabilit o succesiune stranie, ne-am apelat unii pe alții și am citit poeziile pe care le-am avut de făcut pentru o persoană dragă. De la ringtonurile prestabilite, la melodiile lente care dau naștere unei anumite stări poeziile noastre sau împletit și cu fâstâcelile noastre ( semnal prost, telefoanele care uită să sune, panica atunci când sună).
Răzvan ne-a adus o antologie de poezie cehă contemporană “ÎNTUNERICUL din CAMERA COPIILOR” , 13 poeți și noi 12. Interesant este că stilul unora dintre ei este asemănător cu stilul unuia dintre noi . Václav Daněk seamănă mult cu Cosmina, este un artist multilateral care atrage atenția printr-o încărcătură intelectuală deosebită. Crina găsește înțelegere în poeziile lui lubor Kasal cu un talent exploziv și nonconformist. Și el și Crina șochează, provoacă și impresionează prin sinceritate.
Poeziile lui Tomáš Mica seamănă cu poeziile Ralucăi pentru că acoperă mai multe registre. Petr Hruška și Florina au de asemenea multe în comun (“femeia cu mâinile goale care scutură scrumul din țigări”). Stilul lui Costel seamănă cu al Janelei z Liků
( și nu invers) prin gustul combinării faptelor autentice cu ficțiunea. Radek Fridrich are un stil delicat ca al Laviniei. Vít Janota are multe în comun cu Cătălina. Eu “mi-am găsit perechea” în Marcela Pátková Linhartová (greu de pronunțat) și îmi place.
Stilul lui Mircea seamănă cu Milan Ohnisko, iar al lui Mihnea cu cel al lui Michal Šanda.
Descoperirile aveau rolul de a ne pregăti pentru ce a urmat : a trebuit să scriem un poem despre noi, din perspectiva altei persoane și în stilul persoanei din fața noastră. Recunosc că a fost groaznic de greu dar unora le-a ieșit de minune : Lavinia și Claudia, Mircea și Mihnea. Noi ceilalți am avut parte de frustrările noastre.
După, am avut la dispoziție în jur de 10 minute pentru a scrie 3 cuvinte privindu-l pe cel din față în ochi, în tăcere (lucru nu tocmai simplu). Cu cele 3 cuvinte am realizat un exercițiu de slow poetry și lucrul cel mai interesant a fost că împreună am creat o poezie dada destul de faină, zic eu : “ omida femeii decojiți Parkinson tenebroasele te zâna ceramica matematica femeia un profund măr asimilează zgură privește păsărele chibrit orice stil înnegrită vopsit grijă valuri aplaudă Buratino abuz asperitați albastru albastră crochiu subit”. exercițiul ăsta m-a făcut să mă simt bine și am râs mult cu toții.
A fost unul dintre cele mai reușite ateliere, cred eu și poezia s-a contopit cu mult mai multe lucruri.

Ana-Maria Sârbu

Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, Buzău

Toate lucrurile vor avea sens/ sans cesse

Știm cu toții că Răzvan e mișto și are mereu pregătite exerciții interesante pentru atelierele lui. Spre exemplu, ieri, la cel de-al treilea, unul din exercițiile propuse de Răzvan a constat în realizarea unui poem de către fiecare dintre noi dar dintr-o perspectivă diferită.

Eu ar fi trebuit să realizez poemul din perspectiva Claudiei, însă trecerea către un alt stil mi-a fost aproape imposibilă, reacția celorlalți fiind destul de evidentă: ,,Dar asta-i clar, Laviniaa!’’. Spre surprinderea mea, Claudia a reușit să atingă în poemul ei mai multe aspecte specifice poeziilor mele, iar asta chiar m-a bucurat. Mihnea ar fi trebuit să realizeze un poem din perspectiva lui Mircea, iar eu cred că rezultatul lui a fost,, ok, chiar foarte ok’’(poeții știu asta).

După un exercițiu de slow poetry, care a aut la bază câteva scene dintr-un film dada prezentat de Răzvan la începutul atelierului:

, poeții au realizat o lectură foarte faină. Vă veți convinge singuri!

Surprizele nu se opresc aici, ba chiar continuă până vineri seară , unde e posibil să fie implicați și fotografii. Cert e că, până atunci toate lucrurile vor avea sens/ sans cesse.