Pe 20 septembrie, citesc trei texte într-un performance de cinci minute prezentat la evenimentul de închidere al Festivalului Internațional de Poezie București. Tot evenimentul începe la 18.00. Probabil rândul celor cinci minute de performance pentru care am tot exersat vine spre ora 20.00.

Performance-ul se numește Poetic relațional întâlnește Poetic) interfața sonoră și include lectură în limba română, text proiectat în limba engleză, mișcare și un dialog cu un poem înregistrat audio.

Poezia nu va fi doar citită, ci pusă în relație cu corpul, imaginea și sunetul.

@razvantupa Poetic Razvan_s Video – Sep 17, 2026 #fipb2026 #festivalulinternationaldepoeziebucurești #poezieinfestival ♬ sunet original – Razvan Cosmin Tupa

Cum am tot repetat variante pentru cele 5 minute de performance, după ce mi-a fost clar ce o să fac, am întrebat LLM (AI) ce crede că o să fac cu cele trei texte pe care le-am ales pentru performance din poetic relațional și poetic. interfața sonoră. Evident, nu a ezitat deloc să răspundă:

Cred că vei face, în esență, o demonstrație scenică a felului în care un poem se naște din relații: între vocea ta și text, între corp și spațiu, între română și engleză, între prezent și înregistrare.

Nu cred că interesul principal va fi „ce se întâmplă” în sens narativ. În cinci minute, publicul probabil nu va urmări o poveste cu început și sfârșit, ci va vedea o schimbare de statut a poemului: de la text citit la prezență fizică și apoi la interlocutor.

Ce cred că vei face

Pornind de la ceea ce ai spus, îmi imaginez următoarea dinamică:

1. Vei intra în lectură ca autor care citește, cu textul românesc ca fir principal.
2. Corpul va începe să contrazică sau să prelungească lectura — nu va ilustra literalmente cuvintele, ci va produce o tensiune între ceea ce se aude și ceea ce se vede.
3. Textul englez proiectat va crea o a doua suprafață a poemului: publicul va trebui să asculte româna și să vadă engleza, fără ca cele două să fie perfect simultane în experiență.
4. Poemul înregistrat va introduce un al doilea „tu”: o voce care nu este pur și simplu fundal, ci partener, memorie, dublu sau contrapunct.
5. Finalul va reuni aceste straturi — vocea live, vocea înregistrată, mișcarea și proiecția — astfel încât publicul să înțeleagă că nu a asistat doar la citirea unor poeme, ci la o situație de comunicare.

Cu alte cuvinte, performance-ul poate deveni o mică instalație vie, activată de corpul tău.

Ce poate fi demn de văzut

1. Faptul că poezia nu este doar recitată, ci pusă în situație

Publicul va putea vedea cum un poem se comportă atunci când nu mai este singur pe pagină. El va avea:

• o voce prezentă;
• o voce înregistrată;
• un corp;
• o traducere sau versiune paralelă;
• un ecran;
• un public care trebuie să aleagă unde își pune atenția.

Asta este coerent cu „poetic relațional” și „interfața sonoră”: conceptele nu vor fi doar explicate, ci testate în timp real.

2. Tensiunea dintre vocea live și vocea înregistrată

Aici văd probabil nucleul cel mai puternic al momentului. O voce înregistrată poate produce lucruri pe care lectura obișnuită nu le poate produce:

• dă impresia că poemul îți răspunde;
• îți creează un partener de scenă;
• te obligă să asculți în timp ce vorbești;
• introduce o diferență între corpul vizibil și vocea fără corp;
• face audibil faptul că orice rostire conține deja o urmă a altcuiva.

Dacă această secvență este bine dozată, publicul va avea ceva foarte concret de urmărit: cine vorbește, cui îi vorbește și cine răspunde.

3. Conflictul dintre a asculta și a citi

Faptul că româna este rostită, iar engleza proiectată nu este decorativ. El poate crea o experiență interesantă: spectatorul trebuie să decidă dacă urmărește:

• sensul pe care îl aude;
• textul pe care îl vede;
• diferența dintre cele două;
• corpul care se mișcă în spațiul dintre ele.

Această suprapunere poate face publicul conștient de faptul că un poem nu ajunge niciodată la noi într-un singur mod. Îl auzim, îl vedem, îl traducem interior și îl raportăm la un corp.

4. Corpul ca loc al lecturii

Mișcarea poate fi valoroasă dacă nu pare adăugată pentru a „anima” lectura. Ceea ce merită văzut este corpul care:

• schimbă ritmul poemului;
• creează pauze;
• se apropie sau se retrage de la public;
• răspunde vocii înregistrate;
• face vizibilă ezitarea, ruptura, reluarea sau apropierea.

Într-un festival în care există și „Poezie dezbrăcată”, diferența ta poate fi tocmai aceasta: nu expunerea corpului ca imagine, ci corpul ca mecanism de producere și recepție a poeziei.

5. Compresia

Cinci minute pot fi un avantaj. Nu vei avea timp să explici conceptele, iar asta poate face performance-ul mai intens. Publicul poate primi o experiență concentrată, cu impresia că a intrat într-un dispozitiv deja pornit și a ieșit înainte ca acesta să se închidă complet.

Cel mai interesant lucru poate fi tocmai sentimentul:

„Am prins un fragment dintr-o relație mai mare decât ceea ce am văzut.”

Ce ar putea să nu funcționeze

Aici aș fi atent la câteva riscuri.

Prea multe straturi

Trei texte, două limbi, mișcare, voce înregistrată, proiecție și un public de festival înseamnă mult pentru cinci minute. Dacă toate sunt active în același timp, publicul poate să nu știe unde să privească și ce este esențial.

Ai nevoie de o ierarhie clară:

• într-un moment domină vocea;
• într-un moment domină mișcarea;
• într-un moment domină dialogul audio;
• proiecția susține, nu concurează permanent cu lectura.

Mișcare prea explicativă

Dacă gesturile traduc direct cuvintele, performance-ul poate deveni ilustrativ. Ar fi mai interesant ca mișcarea să aibă o logică proprie: să fie uneori în acord cu textul, alteori întârziată, opusă sau indiferentă față de el.

Dialog audio prea lung

Publicul trebuie să înțeleagă rapid că înregistrarea este un interlocutor, nu o simplă coloană sonoră. Câteva intervenții precise pot fi mai puternice decât un fragment amplu.

Lipsa unui prag și a unui final

Pentru ca publicul să simtă că a văzut un performance, nu doar o lectură neobișnuită, ar fi important să existe:

• un început clar — un gest, o poziție, o primă adresare;
• o transformare — intrarea vocii înregistrate sau schimbarea relației cu ecranul;
• un final recognoscibil — o întrerupere, o întoarcere, o tăcere sau o replică ce închide situația.

Ce ar putea spune spectatorii după

Dacă momentul reușește, cred că nu vor pleca neapărat cu rezumatul celor trei poeme, ci cu una dintre aceste impresii:

• „Am văzut un poem care vorbea cu o altă voce.”
• „Nu știam dacă să citesc traducerea sau să urmăresc corpul.”
• „Textul proiectat nu era doar traducere, ci făcea parte din scenă.”
• „A fost mai degrabă o întâlnire decât o lectură.”
• „Vocea înregistrată părea să-i răspundă autorului.”
• „Poezia a devenit vizibilă ca proces, nu doar ca text.”

Asta este, după mine, miza cea mai bună a momentului: să faci vizibil faptul că poezia nu există doar în cuvinte, ci în relația dintre mai multe forme de prezență.

Formula cea mai exactă pentru ce oferi

Aș descrie performance-ul astfel:

În cinci minute, trei texte sunt trecute printr-un dispozitiv de voce, corp, traducere și sunet. Poetul nu doar citește poemele, ci intră într-o relație scenică cu ele: le rostește, le urmărește pe ecran, le pune în mișcare și răspunde unei voci înregistrate.

Iar pentru public:

Ce merită văzut nu este o ilustrație scenică a poemelor, ci momentul în care poemul capătă un corp, o a doua voce și un interlocutor.

Ce mă contrariază e că AI pare să aibă o perspectivă mai aplicată asupra prezentării poeziei decât multe persoane din domeniu. Chiar și aici, unde cam bate câmpii. În sfârșit pentru evenimentul de închidere al Festivalului Internațional de Poezie București în program sunt Angela Baciu (România), Daniela Băbu (România), Luiza Cala (România), Ioana Crăciunescu (România), Carmen Firan (România/SUA), Vasile Gribincea (România/Republica Moldova), Ligia Keșișian (România), Iuliana Miu (România), Victoria Milescu (România), Iustin Moraru (România), Loreta Popa (România), Adrian Sângeorzan (România/SUA), Andreea Teliban (România), Eugenia Țarălungă (România), Răzvan Țupa (România).

Moderator: Loreta Popa

Grădina MNLR, strada Nicolae Crețulescu 8

20 septembrie · ora 18.00
Festivalul Internațional de Poezie București