note 1

je vois un homme épouvanté qui me ressemble et qui me fuit.

„poetics of relation” este conceptul asupra caruia insista Edouard Glissant (Galimard, 1990, University of Michigan, 1997). Scriitorul originar din Antilele franceze ii numeste ca primi poeti ai relatiei pe Victor Segalen, Raymond Roussel si Rousseau Vamesul, primii creatori care lasa sa se intrevada repercursiunile imediate pe care un eveniment dintr-o cultura indepartata le are asupra unui individ in modernitate (op cit, p. 27). O data cu micsorarea teritoriilor neexplorate din punct de vedere geografic, actul descoperirii unui celalalt este inlocuit cu actul intelegerii celuilalt ca o civilizatie straina. Dar aceasta “intelegere” are un sens foarte agresiv. In realitate, evenimente petrecute in spatii indepartate au impact mult mai mare asupra unui individ, din punct de vedere personal, decat pot sa aiba evenimentele personale, familiale.
Glissant distinge limbajul vocal de cel practic, si invoca nevoia de decolonizare a limbilor creole, prin «conspiratia ascunderii sensului». Eliberarea de normele conventionale de transparenta a limbajului, deci folosirea deliberata a opacitacii lingvistice este folosita ca un instrument de politica poetica. I istoria literaturii, in acelasi fel poate fi interpretata optiunea lui Dante pentru italiana vernaculara in locul latinei imperiale. («Patke, Rajeev S., in Postcolonial Poetry in English », Oxford University Press, 2006, p. 98)
Sensul este ascuns pentru ca sensul este cel pe care marile colonizari incearca sa il reorienteze.