Câte lucruri vrei sa scrii și la un moment dat trebuie să te oprești și să spui aș putea să simplific tot și pur și simplusă fac un pic de liniște. De mai multe ori
și atunci când murise nu s-a schimbat nimic doar nodurile alea în gât împărțite aproape la întâmplare aproape ilogic aproape intim răsucite într-un fel care provoacă plânsul

să nu ma opresc și bornele km să le definesc mai degrabă prin continuități decât prin pauze

lucruri pe care le regăsești ascunse sub tăceri lucruri vii pe care le-ai tras dedeupt și jocurile formulării inventează forme dezmembrează realități în dâre calde pe care le urmezi tu tot

vorbim clar folosim formule punem repere fragile lucruri pe care ți le amintești sunt numai evenimente care nu au avut încă loc. Sigur, complet diferite pentru că așa ești tu și asta nu ajută

să povestim: zăpada are o perspectivă care refuză absența (și o dată cele mai multe ?!)

ce nu reușești este să închei asta este cel mai greu să strecori ușor cuvintele pe care știi că nu ai cum să le oprești în spatele unui zid pe care am putea să îl numim chiar așa: fictiv inventat doar ca să ținem totul cât mai aproape strâns lipit deja tu
și o formulă care să pară că stabilește distanța optimă între elemente raportul și dorința desenate ierarhic, relațional, lingvistic

scoți limba spui că scoți limba și cerul gurii este mai prezent decât oricând acolo aici articulând oprind pentru un scurt moment sunetul continuu modulat astfel și grătarul seducător al dinților semnează aerul ca pe o piele Citește în continuare delir 2 →