Poezie acum

Despre orice poezie obţii foarte repede o părere: e bună, proastă sau interesantă. În cazul poeziei, însă, judecăţile de valoare suspendă orice discuţie. De aceea, cele mai multe texte critice referitoare la poezie fie excelează în volute printre termenii clasici ai figurilor de stil, fie se străduiesc să justifice nişte judecăţi de valoare. Cea mai mare dezamăgire mi-o provoacă, în schimb, argumentaţiile străvezii pe care au început să le aibă pînă şi cronicile negative. Seamănă teribil cu scuzele mincinoase ale politicienilor. Şi nu doar critica pare să fi pierdut legătura cu poezia, ci şi editurile mai mult sau mai puţin specializate în publicarea poeziei.
Money is a kind of poetry (Wallace Stevens)
Dincolo de sfaturile pe care le găseşti pe toate drumurile despre cum să scrii şi cum să nu scrii poezie, un lucru poţi să fii sigur că o să auzi de la orice editor de poezie: poezia nu se vinde. Am auzit acest lucru la tot felul de festivaluri, de întîlniri mai mult sau mai puţin oficiale.
Fie că este vorba despre piaţa de carte britanică ori despre „Marché de la poésie“, evenimentul anual parizian, cifrele sînt asemănătoare. Tirajele medii pentru poezie sînt de 300 de exemplare.

La standurile de poezie de la „Marché de la poésie“ un răspuns se încăpăţîna să revină la întrebarea mea legată de tirajele celor mai spectaculoase cărţi: de la 30 la 5 exemplare!
Atunci cînd o editură publică un volum de poezie se înţelege că a selectat şi garantează pentru calitatea a ceea ce publică. În România această selecţie are o problemă. Atunci cînd sînt publicate genuri amestecate de poezie, cînd promovarea făcută volumelor lansate este minimă, nu poţi să spui că se adresează vreunui public anume. Selecţia se face pentru autori, nu pentru cititori.
essere/con te e contro di te (Pier Paolo Pasolini) Citește în continuare Poezie acum