Traduc poetic: Sonete către Orfeu X româna, original şi engleză

XXI (Prima parte)

Primăvara s-a întors; pământul
pare copilul ce versuri recită:
multe, ce multe!… Sârgul avântul
învăţăturii: răsplata-i primită!

Aspru fu dascălul! Cuget măiastru
cu barba-i de nea, colilie.
Dar cum vom numi, verde şi-albastru
Se cade s-o ştim. El o ştie, o ştie!

Voios cu copii, pământ dezlegat
vrem să te prindem la joacă!
Cel mai voios izbuteşte, pământ!

Că harnicul dascăl, sespus te-a-nvăţat:
ce-i rădăcină, slova-şi desface,
lungi şi grele tulpini cântând al tău cânt.

(trad de N. Argintescu-Amza de aici)

XXI (ERSTER TEIL)

Frühling ist wiedergekommen. Die Erde
ist wie ein Kind, daß Gedichte weiß,
viele, o viele . . . . Für die Beschwerde
langen Lernens bekommt sie den Preis.

Streng war ihr Lehrer. Wir mochten das Weiße
an dem Barte des alten Manns.
Nun, wie das Grüne, das Blaue heiße,
dürfen wir fragen: sie kanns, sie kanns!

Erde, die Frei hat, du glückliche, spiele
nun mit den Kindern. Wir wollen dich fangen,
fröhliche Erde. Dem Frohsten gelingts.

O, was der Lehrer sie lehrte, das Viele,
und was gedruckt steht in Wurzeln und langen
schwierigen Stämmen: sie singts, singts!

(aus: Sonetten an Orpheus)

XXI (FIRST PART)

Spring has again returned. The Earth
is like a child that knows many poems,
many, o so many . . . . For the hardship
of such long learning she receives the prize.

Strict was her teacher. The white
in the old man’s beard pleases us.
Now, what to call green, to call blue,
we dare to ask: she knows, she knows!

Earth, now free, you happy one, play
with the children. We want to catch you,
joyful Earth. Only the most joyful can do it.

O, what her teacher taught her, such plenitude,
and that which is pressed into roots and long
heavy, twisted trunks: she sings, she sings!

from: Sonnets to Orpheus
(tr. Cliff Crego)
de aici

Cei mai tineri din poezie. exit generatia MM

Mi-a placut sa regasesc textele despre cei mai tineri poeti de azi si sa recitesc lucruri care ma fac mereu sa cred ca in intelegerea poeziei ne scapa exact ceea ce asigura deopotriva vitalitatea si persistenta ei dincolo de ceea ce credem:
(le pun aici inainte sa ma apuc de corectura- de fapt… „cand poemul meu va fi perfect eu o sa dispar”)

Toată lumea poeziei la Bucureștiul Licart-ului (2008)

La noi iarna ninge cu cutii/ De electrocasnice

1 Instalații
2 Corpuri
3 Stări
4 Viziuni

Câteva repere: În 2008 John Ashbery a lansat o antologie care i-a consolidat poziția de autoritate a poetiziei americane contemporane. O situație neașteptată pentru un poet care lucrează cu subtilități uneori obscure. Dincoace de ocean, Moscova celebra anul trecut ziua poeziei cu o serie de cinci seri dedicate unor grupări poetice care nu au acceptat să apară nici una în același eveniment cu celelalte. În Japonia, un tânăr de 16 ani transpune lumea de azi în senzații care par atemporale din punct de vedere a istoriei poeziei.

La începutul anilor 2000 în România încă mai părea să funcționeze reluarea unei competiții generaționiste. De această dată, literatura de toate felurile era pusă să facă față presiunilor și inconsistențelor realului. Erosul și mistica mai mult sau mai puțin minimalist visate de poeți ca Mihail Gălățanu ori Cristian Popescu deveneau un coșmar mușcător în Manifestul anarhist semnat de Marius Ianuș ori în excesele poetice semnate de Dan Sociu. Ceea ce Claudiu Komartin își asuma din poetica vocilor pe care le-a încercat și-a asumat impresia de extravaganță în poezia unui realism care ia literatura la rost.

Acum mai bine de un sfert de secol, Alexandru Mușina teoretiza o poezie despre viața noastră obișnuită. Ceea ce promitea să fie un paradis textual s-a dovedit o fabuloasă derivă livrescă. Realitatea mai mult sau mai puțin textualizată (nu pentru prima dată dar, în sfârșit programatic) era dată cu capul de toți pereții referințelor literare. Exact așa cum în anii 70, revolta social-estetică a poeziei beat americane s-a transformat rapid în material didactic și acolo a rămas, revelația cotidianului din anii 80 a reușit să se construiască în limitele unei teoretizări ficționare definită mai degrabă la nivel academic decât în termenii mereu problematici ai unei funcționalități profunde.
Lumea perfectă visată de iubitorii de literatură și-a arătat colțurile complet neîngrijite nepotrivite prin idealizarea unui cotidian mutilat după chipul și asemănarea fantasmelor noastre. Așa se face că tot ceea ce s-a dorit a fi o destoinică și respectabilă inginerie textuală s-a cantonat (poate și continuând viziunile desantiste) într-o zonă perfect estetizată, literară.

Ca să acesăm o zonă încă și mai clar fixată în termenii istoriei literare putem să coborâm la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului XX când două mișcări practic contemporane fundamentau abordări poetice distincte. Pe de o parte, T.S.Eliot căuta atestarea competenței poetice în America prin prisma judecării unei istorii a poeziei. Pe de altă parte, Marinetti în Italia și dadaiștii în Elveția, Franța și România pulverizau tradiția pentru a impune vitalitatea limbajului poetic. În paralel, două demersuri poetice cu intenții contrare.

Revenind în prezent, diferențele geografice transpuse în termeni de poezie nu par să mai aibă relevanță. Mai mult decât oricând, într-un singur concurs poți să găsești poeme care țin de paradigme (și, inevitabil, de istorii ale expresiei poetice) complet diferite și, în același timp, serios fundamentate, personalizate și inedite din punct de vedere al perspectivei. De parcă toată lumea ar fi într-un spațiu unic.
Aceasta a fost senzația pe care am avut-o citind poemele nominalizate pentru ediția 2008 a secțiunii de poezie a festivalului Licart. (continuarea AICI)

si, dupa un an:

Poezia azi. Licart 2009

1. Instalaţii – a) experimente expresiv-afective b) gâlceava poetului cu lumea sa c) rima
2. Corpuri – ritualuri & autodefiniri
3. Stări – a) reveriile afectivităţii b) drame casnice
4. Viziuni – ascendenţe poetice

Lucrul care te frapeaza la comentariile de poezie de astazi sunt legate mai ales de ruptura pe care o sugereaza intre textele comentate si orice alt lucru contemporan. Am avut şansa să mă număr printre cei care au jurizat ultimele trei ediţii ale concursului de poezie din cadrul festivalului Licart. Anul acesta am fost entuziasmat să îmi dau seama că a devenit din ce în ce mai greu să departajez poemele nominalizate. Ca în fiecare an, m-am apucat să punctez poemele pe care le-am primit de la Radu Herjeu, organizatorul evenimentului, fără să am nici cea mai mică îndoială că foarte puţini dintre cei nominalizaţi în acest an vor continua să scrie poezie. Şi tot ca în fiecare an, pe măsură ce am citit poemele, am renunţat la ideea de a acorda punctaje pentru ceea ce aceste poeme promit, puncte de încurajare. Şi asta pentru că poemele pe care le-am citit (chiar dacă uneori pripite, alteori înşelate de rezonanţe facile) conţin deja, toate, reperele unei hărţi poetice contemporane. Mai mult decât oricând, demersul jurizării poemelor semnate de tineri mi-a acordat ocazia de parcurge aproape toate zonele vii ale poeziei care se scrie astăzi.
Am avut surpriza să descopăr că poezia care începe să se scrie astăzi comunică din ce în ce mai clar cu tendinţe şi poetici contemporane din toată lumea şi am ales să arăt acest lucru în eseul de faţă. Cele patru părţi ale eseului încearcă să folosească alte instrumente decât eternele judecăţi de valoare plimbate de critica de întâmpinare de azi. Am încercat să definesc poezia pe care am citit-o la Licart 2009 pornind de la două concepţii complet opuse. Prima a despărţit poeticile artizanale, bazate pe un text construit de poeticile organice, legate de dezvoltarea aproape obsesivă a unui corp textual pentru care principala regulă de legitimare este autenticitatea expresiei personale. A doua împărţire a poemelor jurizate a privit pasivitatea unei stări izolate şi acţiunea unui demers poetic ţintit spre o viziune.
Aceste împărţiri nu au atras în mod automat şi o scară de valori explicită ci au oferit ocazia unei relaţionări mult mai fertile cu textele tinerilor poeţi. După cum sper că se va vedea, reuşitele stau alături de încercări timide, acest lucru fiind prea puţin important din perspectiva tabloului cât mai cuprinzător pe care ne-am propus aici să îl alcătuim.
La fel cum în zona artei a afirmat Mario Merz, “All art has been contemporary”, şi în poezie, chiar şi creaţiile clasice au avut un acum al lor. Acesta este un acum al poeziei de azi. (continuat AICI )

POETICILE cotidianului in aprilie la Chisinau intr-un proiect Oberlicht

In luna aprilie se va desfasura la Chisinau proiectul ChisinEU, o actiune de cartografiere poetica a orasului.

pana acum proiectul de la Chisinau arata asa:

ChişinEU – INTERVENȚII POETICE

În 2009 Moldova a devenit scena unor dezbateri aprinse între comuniştii conservatori care propuneau o orientare politică pro-Rusească şi viziunile pro-Europene. Pe 7 aprilie 2009 s-au înregistrat proteste masive ale tinerilor în faţa clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei ca rezultat al falsificării alegerilor de către Partidul Comunist. La un moment dat, un grup de protestatari, urmând indicaţiile cuiva, au început să atace Preşedinţia, să arunce cu pietre în geamurile acestea şi să se lupte cu poliţia. Rezultatul aceste acţiuni a însumat două clădiri guvernamentale distruse şi mai mulţi tineri închişi şi bătuţi în comisariatele de poliţie. Evenimentele au fost prezentate diferit de către mai multe raporturi media şi, cel mai probabil, adevărul despre cele întâmplate în aprilie nu va fi făcut public prea curând.
Ceea ce rămâne sunt declaraţiile de fiecare zi „din stradă”, aflate pe inscripţiile din faţa magazilelor, pe clădirile publice, în numele străzilor şi cuvintele scrise pe pereţi. Aceste „declaraţii” au capacitatea de a ne spune mai multe despre diferenţele care există în această societate – ele reprezintă voci ale unor oameni dar şi ale unor instituţii publice şi private, brand-uri interaţionale, oameni care deţin puterea laolaltă cu artişti graficieni anonimi.
Pentru o viziune diferită asupra acestui conflict dorim să invităm scriitori să creeze şi să dezvolte o hartă poetică a Chişinăului de astăzi, un oraş în care tradiţiile se întâlnesc în limbă şi obiceiuri culturale.
ChişinEU este un proiect al investigatiei poetice ca instrument de reformulare a spaţiului public şi de reevaluare estetică a topografiei urbane contemporane. Inscripţiile publice, firmele de pe stradă şi numele străzilor devin repere în construcţii conceptuale personale şi implică o utilizare a funcţiei poetice a limbajului în cel mai direct mod posibil.

Asadar, in luna aprilie 2010, poeticile cotidianului vin la Chisinau cu tot cu mine pentru un atelier de cartografiere poetica a orasului. pe www.poetica.rocultura.ro vin curand detalii despre inscrierea la atelier.

până atunci: audio: poeticile cotidianului ediția 122 din 18 februarie 2010
&
21 de fotografii de Iulia Modiga: lansarea antologiei „Noua poezie basarabeană” în club Other Side – București
Citește în continuare POETICILE cotidianului in aprilie la Chisinau intr-un proiect Oberlicht