E bine sa zic si eu ca sa nu avem neintelegeri.
Poemele de mai jos sunt rezervate pana in 2015 pentru un proiect pe care ddm o sa-l lanseze curand. Nu stiu cum ii iese antologia dar la cum a tinut sa le aiba in carte cred ca o sa fie o surpriza.

o sa citez aici inceputul poemelor ca sa nu-i stric omului exclusivitatea.

Întîmplările minore
sigur
poţi să scrii toată povestea asta începe când
guşti sau vezi vorbele şi oxidarea minusculă pe care
o întind peste orice gest

să vezi
un cerc aşa conturat pe arătător cu buricul degetului mare
de la stânga la dreapta o
atenţie lentă calmă absolut discretă

când
s-a născut soră-mea trebuia să aşteptăm toţi nu ştiu ce
lucrurile se întâmplau de data asta la o viteză parcă normală

ai mei stăteau în viziru III la etajul 3 de unde din când
în când
îmi sprijineam bărbia pe tocul ferestrei în bucătărie
şi
mă holbam la oile care treceau pe calea călăraşilor.

Atunci în brăila ploua
de fapt plouase
pe asfaltul ud picioarele lânoase trăgeau nişte dâre
rapide
le vedeam un moment şi
imediat dispareau sub spinările pestriţe ale ovinelor

sub mişcarea înceată a întregii turme o oaie din astea
am văzut mult mai târziu la buşteni în pădure o pădure
aproape ireală prin care mă mişcam în sus şi-n jos mă băgam
prin toate văgăunile. Am crezut că-i un câine abia când s-a
oprit masivă uitându-se încet spre mine am văzut oaia
(…)

sau dacă sughit
Sunt nişte momente când ceaţa ridică bariere mate
pe stradă şi fiecare rămânem într-un fel de singurătate
caldă tu spui că asta-i singura garanţie că
oricât ne-am schimba cămăşile între noi oricine ne-ar
confunda
visele ireproductibile tot ajung la noi
(…)

patetic bar
eroul radical întinde penele gesturilor peste
şosele are cu el
cascheta jerpelită vorbele şi o pâine udă abia dacă
deschide gura şi
o foame inexplicabilă ne parfumeză cu dureri tot
corpul liniştea noastră

ziua începe cu sunetul unei ciocniri de ghiveci
un pahar plin cu pământ de flori pocneşte pe parchet
şi
zgomotul se propagă în aer până seara

(…)

urban
facem pete pe aer cu o rezonanţă uşor peltică
facem idoli
vulgare gesturi iconice care seamănă cu ceva şi sigur

într-o lume unde avem toţi loc
imaginile fluturi cu manivele şi volane auto în loc de
capete bancuri de heringi arată chioşcurile regiei de
transport
se înfig în geamuri
blocurile noastre tremură ca străbătute de un fior
iluzoriu
imediat se fac că au treabă doar aşa ca să se încadreze
într-o ordine umană
altfel
(…)

dar asta nu contează
locul ăsta ar putea să aibă de toate
cabine de scânduri camere
unde să te dezbraci cu ochii fixaţi pe crăpăturile în
care glisează umbre
monoposturi ultra rapide şi balcoane largi cu un fel
de peşteri în spate
acoperite de perdele de cârpă vişinie şi peste tot
(…)

(din fetiş, Ed. Semne, Bucureşti, 2001)