poemul care a ajuns pe terenul de rugby

Il stiti de la meciurile Noii Zeelande. Este cea mai cunoscuta dintre incantatiile All Blacks. Pentru ca sunt mai multe. Dar asta asa incepe.
Haka e un dans traditional. dar acompaniamentul este din ritmul pasilor si al cuvintelor iar cuvintele sunt:

Ringa pakia! / Slap the hands against the thighs!
Ka mate, ka mate! ka ora! ka ora! / I may die, I may die! I may live, I may live
Ka mate! ka mate! ka ora! ka ora! / I may die, I may die! I may live, I may live
Tēnei te tangata pūhuruhuru / This is the hairy man
Nāna nei i tiki mai whakawhiti te rā / Who brought the sun and caused it to shine
Ā, upane! ka upane! / A step upward, another step upward!
Ā, upane, ka upane, whiti te ra! / A step upward, another… the Sun shines!
Hī! / Rise!

cum ar veni

„Loveste-ti coapsele!
Poate mor, poate mor! poate traiesc! poate traiesc!
Poate mor, poate mor! poate traiesc! poate traiesc!
Asta e omul hirsut
Care a adus soarele si l-a facut sa straluceasca
Un pas mai sus! inca un pas mai sus!
Un pas mai sus! inca un pas mai sus, soarele straluceste!
Inalta-te”

si probabil unul dintre cele mai spectaculoase raspunsuri primite in finala cu Australia in 1998

care a avut un stramos cu vreo 10 ani inainte cand capitanul Irlandei si-a luat echipa dupa el pana la ritualul All Blacks

la un moment dat au vrut copyright pe haka. doar ca nu li s-a dat. numai marca inregistrata. fara posibilitatea de a cere bani pentru ea.

Deformatii la doi ani

Eu unul nu stiam ca poate sa se joace doi ani in continuu o piesa facuta dupa jucariile poetice ale mele cu claudiu, mitos & adina.

Deformatii

Cristinei Modreanu i-a placut „E vorba de „valul trendy” de tineri poeţi, aceia care sunt vârfurile valorice şi de imagine ale generaţiei, o generaţie activă, militantă, idealistă, care a lăsat pe locul doi propria afirmare pentru a se implica în proiecte menite să atragă atenţia asupra literaturii de azi. Textele semnate de Mitoş Micleuşanu, Adina Zorzini, Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa sunt legate într-un scenariu lax, lipite uneori prin intersectarea voită a actorilor în scenă, alteori prin imagini filmate sau fragmente din videoclipuri şi filme. Actorii au misiunea cea mai grea fiindcă ei nu se pot baza pe structura unor personaje, aşa încât trebuie să-şi inventeze un suport potrivit pentru viziunile poeţilor al căror glas devin.”

Cristina Rusiecki l-a iubit, „Lasciv. Incendiar. Adevarat”. Altcineva a vazut-o de 5 ori.

si altcineva l-au urat si a zis sa va feriti. Ca urmare:

uite ca in martie 2008 s-a lansat si am ajuns in 2010 cu actorii si regizorul care au scos (si din cate se vede continua sa scoata) o fatza umana din poezii.

Miercuri 31 martie, ora 20.00
in Green Hours

Deformaţii

Un spectacol despre ce a mai rămas…
regia: Marcel Ţop

cu:
TUDOR AARON ISTODOR
TOMA DANILĂ
DIANA CAVALLIOTI
RALUCA GHEORGHIU

IULIAN GLIŢĂ

acum cateva bucatele au iesit si pe youtube.

http://poetica.rocultura.ro

poeticile 127 au fost asa cu cele doua Mantulese si Poemele de trecere

Seara Andreei Rasuceanu si a Doinei Ioanid a aratat ca doua feluri complet diferite de a scrie se intalnesc. Si daca ar avea nevoie sa se completeze ar face si asta, dar mai degraba completeaza dorinta capricioasa a cititorului de a trece brusc de la nelinistea trecutului, la elocventa unei priviri din poezia de azi.
Altfel lucrurile quasiote ni le arata asa:
044.jpg

Citește în continuare poeticile 127 au fost asa cu cele doua Mantulese si Poemele de trecere