Sunteti gata de evolutie? + Niste motive pentru care literatura “e frumos” sa nu aiba legatura cu realitatea


[multumesc kostea de link]

Niste motive pentru care literatura “e frumos” sa nu aiba legatura cu realitatea

Printre lucrurile care i se reproseaza oricarei intreprinderi literare apare in mod obsedant unul cat se poate de facil: “ce produce?”. Fiecare discutie despre eficacitatea unei activitati ajunge in mod inevitabil la asta. Este normal sa fie asa din moment ce, aparent, cliseele modernismului industrial par sa nu ne fi parasit niciodata.

O sa las pentru alta data analiza mai putin spectaculoasa a proceselor prin care se valorizeaza in societatea contemporana o activitate sau alta si o sa urmaresc o scurta descriere a activitatilor asemanatoare.

Descrierea este scurta pentru ca o singura activitate functioneaza mizand pe povesti in aceeasi masura ca si literatura: politica. Asemenea literaturii, produsul final al politicii nu este constituit decat din cuvinte. Fie ca este vrba despre legi sau despre discursuri publice, capacitatea de a conduce a unui politician este strans legata de povestea pe care poate sa o spuna. Sigur, v-ati gandit la cersetorii din “Filantropica”. O modalitate de organizare a lumii, nu-i asa?!

Vorbe, vorbe

Si literatura si politica au ca produs final acelasi lucru: “vorbe”. Pe de o parte avem accentuari ale limbajului folosit in desfasurarea unei povesti, pe de alta, avem povesti pur si simplu motivante, interpretari permanente ale unor fapte.

Diferenta fundamentala este insa aceea ca pentru a-si face publice fanteziile politicienii pun in miscare fonduri enorme, deopotriva publice si private.

Politicienii trebuie sa conduca. Societatea, opozitia. orice. Doar sa conduca. Practic, politicienii sunt undeva in capatul “lantului trofic”, acolo unde tot ceea ce este produs intr-o societate este pus la treaba pentru un demers continuu de formulare a viitorului.

Viitorul pentru care se opteaza reformuleaza, evident, trecutul si reorienteaza prezentul.

Relatia literaturii cu toate acestea este complet diferita: literatura este singura care are dreptul in mod explicit sa inventeze, sa minta, sa contrazica realitatea. In mod ironic, ceea ce “nu are legatura cu realitatea” in cazul literaturii a devenit in gura politicianului ipoteza de lucru.

Dar opozitia fundamentala intre politician si scriitor apare acolo unde putem formula un mod de formulare a obiectivului asumat de “povestile” fiecaruia dintre cei doi: politicianul trebuie sa obtina echilibru (pe termen mediu sau lung) in timp ce scriitorul, dimpotriva: cu cat pune probleme mai mari, sesizeaza un dezechilibru si il incurajeaza la nivel conceptual, cu atat isi pune in practica eficacitatea artei sale. Citește în continuare Sunteti gata de evolutie? + Niste motive pentru care literatura “e frumos” sa nu aiba legatura cu realitatea