exista tot felul de oameni. unii, pe care o sa-i intalniti in lumea literara, sunt asa:

Postul meu de acum cateva zile agita apele intr-o gasca literaturnica din orasul lui Mazare despre care am mai vorbit.
Cam asa se argumenteaza intr-o dezbatere altfel simpla si clara. legea spune ca prietenul lor a abuzat, iar daca eu imi permit sa ma amuz de asta primesc urmatoarele argumente.

comentariul spunea asa:
1.plagium | nuamadresadeemail@yahoo.com | IP: 79.117.10.186

stii ce-i teribil de amuzant? cu cat te agiti mai mult sa pari competent, serios, relaxat sau cu simtul umorului (dupa caz), cu atat mai mult ma convingi ca-ti sunt straine cele mai elementare resurse pentru un intelect mediu… si ca exact ce incriminezi la ceilalti ti se potriveste ca o manusa: urechismul, mediocritatea, fanfaronada, bombasticismul, semidoctismul si, fireste, obsesia aia psihanalizabila – tabloidismul. chiar si acest articol, aparent serios, e o fanfaronada demna de Antenele lui Felix. ‘gravitatea’ falsa cu care insiri nimicurile de mai sus imi aminteste la fix de mutra grava cu care Madalin Ionescu isi prezinta “cazurile” la Acces Direct. acelasi lucru imi inspira si maimutarelile de la asa-zisele tale Poetici ale mundanului… hai, recunoaste ca esti tabloid, si chiar un pic travestit. ca n-o sa radem de tine :))

Ca si cum daca eu as fi prost, travestit (sesizati si alaturarea competenta de calitati), urechist, fanfaron (asta cred ca e foarte amuzanta la Constanta), semidoct, sau orice manusi as mai purta s-ar schimba legea si ar fi brusc moral un mic abuz de coltul blocului doar pentru ca prietenul lor constatean a calcat pe bec.

si ca sa nu risc sa fiu luat drept paranoic recunosc eu de pe acum sunt paranoic si e asa amuzant in asemenea momente:

79.117.10.186 server location: Constanta in Romania

altfel toate sunt la locul lor. Nu mi-am inchipuit niciodata ca le-ar lipsi ceva bibliografie la sectiunea tabloid. dar cat sa rizi de asa ceva. cu logici de prietenie de genul asta sunt oameni care si-au luat zilele. Nu de alta… dar pentru cine? Pentru copii lui „ba tu!”?!

cred ca m-am amuzat destul si cu o lipsa de simt al umorului care ma caracterizeaza o sa imi permit sa le asigur intimitatea comentariilor lor docte de acum incolo si o sa-i rog pe aceasta cale sa isi aminteasca faptul ca parerile sunt libere dar nu obligatorii si ca sunt sigur ca prietenii lor gusta mai mult logica dezbaterii cultural-moralizatoare in termenii revolutionari de mai sus. revolutionari maoisti, evident.

Cam asta-i motivul pentru care e bine sa nu luati decat cu mare moderatie in serios comentariile de la care le veti primi de la tot felul de tineri consacrati pe scara blocului de poezie si literatura in general. Competenta lor s-a oprit candva intr-o gluma cu amicii. asa ca nu puteti sa va bazati decat pe voi.

Bucurati-va atata timp cat colegii vostri inca nu au devenit o asemenea gasca. Partea proasta este ca asta nu e decat una dintre gasti. Dar acum sper ca o sa stiti sa le primiti recomandarile cum merita ca sa nu va treziti deziluzionati.

P.S. cand o sa va plictisiti va invit sa mergeti cu + la cea mai mare rezolutie a hartii din Constanta care arata unde este ip-ul comentatorului de literatura. Si o sa aveti o mare si paranoica surpriza. Centrul Militar Constanta, o ocupatie cel putin fistichie sa imi spameze mie blogul pentru un trebaluitor prin Centrul militar. (bine, in realitate nu e decat un bar imi spune un prieten, dar ce amuzament paranoic am pierdut) Dar acestea nu sunt decat deliciile paranoice cu care fracturismul s-a hranit si i-a facut bine (sort of).

Bine ati venit in Bercenia

Din cand in cand cei mai multi ajungem in Bercenia
ceilalti se impart in doua categorii: cei care nu recunosc
de fapt ca ajung si cei care, in sfarsit,
nu ajung deloc.
iar acestia din urma nici nu stiu ce pierd.

dimineata plecam pe sub soarele inca umed
ori ramanem sa dormim mai departe
altii ne uitam fix in soare si
visul nici macar nu se intrerupe

formele incep sa fumege
ne plimbam dintr-un loc in altul
cu toata lumea dupa noi
intre pietrele uriase dintre ce a fost si ce va fi,
orbitoare Bercenia scapara

lungi alei intesate de capete ale fiecarui drum pe care
il facem