Ce se mai aude despre Nichita Stănescu

1563611.de0b200d1.lNu ştiu dacă ultima dată când aţi ascultat Hip Hop v-aţi aşteptat să vă întalniţi fix cu Nichita Stănescu, dar se mai întamplă… Redau mai jos un fragment din „Necuvintele” cu Specii şi Dragonu’.

Ceea ce este iarba pentru pământ, ceea ce sunt peştii pentru mare, ceea ce sunt păsările pentru aer, ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om.//

Chimie/ Şi te cunosc, fumezi mult şi spui eu fac garda/
Trag în spate, împart prada, pentru Arina şi Andrada/
Trei carduri, fac plata, trag date-n bani gata/
Bastard, da’ ai o varsta, cat o sa bati strada/
Aici se aud sirene ca în larg, poetii traşi la mal/
Sobolanii apar când simt miros de caşcaval/
(…)
Nu stiai ce crud e timpu’ si cum el se scurge-n riduri/
Am o mie de stiluri, gata să-ţi schimbe destinu’/
Am opt vise şi filme, gata să-ţi schimbe declinu’/
Întru-n nori cu patru sori, restu’ abandon/
Doar actori, falşi MC, bine aţi venit în abator/
(…)
Foarfeca-i peşte, Specii sunt peste, haide zâmbeşte.//

Sunt de acord, dar din alt punct de vedere, acest titlu Necuvintele nu cumva face parte dintr-o tendinţă poetică din ultimele decenii.//

Dragonu’/ E ‘09, Bucuresti, vezi jeg, peşti/ Cartiere intregi de perversi/
Kilometri intregi de gri, bej/ Mosnegi care spun povesti cu Dej/
Afara-i toamnă, cad frunze/ A venit frigu’, se schimbă anotimpu’/
Alcooliştii, morţii lor, înjură timpu’/ Alţii înjură heroina, c-au colecţii mari de linguri/
Doamne, uite câte chipuri, de la farmacii, la birturi/ Uite ziduri de reziduri, cu riduri de om singur/
Uite bitum, zi-mi cum să le zic să fim buni/ Banii, banii, banii zici tu, da’ anii-s stranii/
Că vine moartea să te ia la nani, nani/ Ţine minte, viaţa asta-i doar o trecere/
Spre înţelegere şi eu sunt regele.//

Nu îndrăznesc să-l contrazic pe acest minunat filozof, dar necuvintele sunt tăcerea barbară dintre două idei sfïnte.” spune Dragonu’

si video cu muzicile Specii Citește în continuare Ce se mai aude despre Nichita Stănescu

Jocurile creative și (iarăși) despre vanitatea dreptul de autor

alecsandri
foto de aici http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/05/10/10-mai-de-alecsandri-intreita-maretie-nationala/

Imi place să pun față în față două poezii din sec. XIX, absolut clasice amândouă.

primul e Alecsandri, poet consacrat al vremii, care spune ca a scris prin 1867 urmatoarea strofa:

Perdelele-s lăsate şi lampele aprinse;
În sobă arde focul, tovarăş mângăios,
Şi cadrele-aurite, ce de păreţi sunt prinse,
Sub palidă lumină, apar misterios.

poemul a aparut prin reviste, iar în 1875 este inclus chiar și în volum în operele sale complete.

În 1878 într-o revistă din Iași apare și poemul care începe cu versurile

Cu perdelele lăsate,
șed la masa mea de brad
focul pâlpâie în sobă
Iară eu pe gânduri cad

Poetul tânăr altfel (debutase în revistă cu 12 ani mai devreme) și încă nu publicase un volum propriu.
Sigur, unul alternează versuri românești lungi de 14 și 13 silabe cu o cezură după silaba 7 (cum se întâmplă de regulă în cazul unui pentametru), celălalt face o strofă în vers scurt românesc de chiar 7 silabe.

accentele pentru alecsandri cad cam așa: Citește în continuare Jocurile creative și (iarăși) despre vanitatea dreptul de autor