Cum vă sună? E poemul lui Linn Hansen (o parte) la are trebuie să traduc și cam așa merge (nerevăzut). Eu de la partea asta din poem nu am putut să mă mai opresc și acum abia mai am vreo 2 pagini. Ca să nu ne umplem de puriști sub text trebuie să zic aici că toate virgulele sunt acolo unde trebuie (chiar dacă pare altfel) și nu sunt acolo unde nu trebuie (zice poeta).
3.
Ce e istoria
uite istoriile ei ea purta pantaloni
Ce e istoria
ea s-a urcat pe scări aproape până sus apoi a coborât la loc e antrenament dar o fi asta istorie.
Nimeni nu te vede de la balcon asta-i sigur asta nu e istorie.
Apare dragostea asta nu e istorie asta e economie.
Poți să pari simpatic săptămâni întregi până îți spune cineva că gata.
Istoria ar trebui să răspundă la întrebări.
Până la urmă armata a ajuns în Franța o fi asta istorie nu-i e geografie.
Un soldat e soldat o singură dată dar un cizmar e și altă dată. Sper că mai întâi e
cizmar pe urmă soldat apoi e omorât în luptă. Nu. Sper că e soldat, pe urmă e omorât în luptă, după care ajunge cizmar.
Toate țările sunt importante doar că nu în același timp. Citește în continuare E greu să enumeri toate evenimentele istorice dar e ușor să începi (fragment)→
Încet, încet începe să se întâmple și a doua parte a traseului de poezie. De data asta este vorba despre o lectură de poezie în Stockholm.
De la serile de primăvară germane am trecut repede la sfârșitul de iarnă despre care nu poți să spui că ar fi aspru, pentru că nu e, dar nici că ar fi blând pentru că și suedezilor le cam îngheață nasurile peste zi cu tot soarele care se întinde pe zăpadă aici.
Până pe 9 aprilie când se va întâmpla seara de la ICR Stockholm m-am întâlnit cu Doina Ioanid, Aura Maru și Alexandru Vakulovski din România și Moldova și cu poeții suedezi Ann Hallström, Linn Hansén, Pär Thörn și Johannes Anyuru să ne traducem poeziile din română în suedeză și invers ajutați de versiunile în engleză pe care le avem pentru textele noastre.
Asta o să se tot întâmple în Biskops Arnö, o insulă în apropiere de Stockholm unde avem ceva de făcut din două în două ore (masa, cafeaua de după amiază, lucratul împreună, lucratul separat.
De întâlnit ne-am întâlnit la Institutul Cultural Român, unde Cato Lein ne-a fotografiat în timp ce Yaroslava, asistenta sa, ne-a arătat în spatele nostru niște lebede se hârjoneau printre porțiunile înghețate de pe Norrstrom.
Inainte de plecarea din Edenkoben, Corina ne-a livrat Heidelberg pentru lectura din librăria Himmelheber. Între cărți de artă și un secol de istorii cu Johann Lipett s-a strecurat și drumul filosofilor pe care m-au dus Horațiu și Corina cu toate că nu le-a fost ușor.
La îneput totul părea floare la ureche, lăsam o parte a orașului în spate, făceam glume cu râul Nekar de sub noi și ne gândeam că mai e puțin până la lectură.
Cum vă sună? E poemul lui Linn Hansen (o parte) la are trebuie să traduc și cam așa merge (nerevăzut). Eu de la partea asta din poem nu am putut să mă mai opresc și acum abia mai am vreo 2 pagini. Ca să nu ne umplem de puriști sub text trebuie să zic aici că toate virgulele sunt acolo unde trebuie (chiar dacă pare altfel) și nu sunt acolo unde nu trebuie (zice poeta). 
