Cateva feluri de cretinism cultural

An Idiot AbroadCretinul cultural este una dintre formele de manifestare cele mai serioase în România. Pentru că, de obicei, cretinul cultural resimte tot ceea ce nu înțelege ca o agresiune, el va avea tendința să dea lecții și să dezvolte mici teorii de morală practică.
Încercând să descriu cele câteva feluri de cretin cultural pe care sunt sigur că le cunoașteți, încerc să înlătur câte ceva din prejudecata conform căreia un cretin cultural ar trebui disprețuit. De fapt, ca și în cazul istericilor culturali despre care am mai scris aici, “atitudinea față de o astfel de persoană trebuie să fie întotdeauna fermă. Nu trebuie să se manifeste emoție sau milă, ci blândețe. Dupa criză, bolnavul nu trebuie ridiculizat iar episodului, pe cât posibil, trebuie să i se acorde cât mai puțină importanță.”

Cea mai des întâlnită formă de cretinism cultural este cea moralistă. Cretinul cultural moralist știe că nu stăpânește foarte bine domeniul pe care se simte chemat să îl reprezinte dar se bazează pe imaginație. Fără să știe despre ce vorbește, va judeca orice fapt cultural din perspectiva decenței și a utilității moral-religioase, încercând să își închipuie ce este plăcut sau neplăcut pentru cei mai importanți decât el. Citește în continuare Cateva feluri de cretinism cultural

Radacini in cer

Când ne apropiam de Biskops Arnö, Sandu a văzut copacii și mi-a spus că parcă sunt întorși invers. De jur împrejur, orice formă ar avea par că își desfășoară rădăcinile spre cerul de iarnă.
copacul de 450 de ani foto sandu vakulovski

Dacă până pe insulă lucrurile au stat ca la un Survivor pentru poeți, fiecare porțiune din traseu fiind ca o probă pe care trebuie să o rezolvăm. Șoferul irakian de la aeroport mi-a spus că trebuie să îi găsim la alt terminal pe ceilalți români pentru că el nu are numele lor, și i-am găsit. Am căutat pe panoul de sosiri numerele curselor cu care șoferul știa că vor veni românii și nicio urmă. Aura, Doina și Sandu ne așteptau chiar lângă ieșirea din terminal de două ore.
După ce ne-am cunoscut cu poeții suedezi la ICR Stockholm, proba a doua: trebuie să ajungem la masă la colegiul de pe insulă înainte să se încheie cina (mai era o oră și jumătate în acel moment) pentru că altfel abia dimineață vom putea să mai mâncăm. Teoretic ar fi trebuit să fie un drum de 45 de minute, dar traficul era aglomerat așa că abia am reușit să fim la Arno chiar cu 10 minute înainte. Citește în continuare Radacini in cer

Centrul National al Dansului sub asediu

bandlien_2
Una dintre practicile cele mai obisnuite in Romania este ca imediat ce o institutie devine coerenta si da semne ca oamenii care lucreaza in ea stiu ce au de facut sa inceapa sicanarile si interpunerile in mersul normal al activitatii lor. S-a intamplat si la AFCN, atunci cand a fost schimbata cea care pusese pe picioare un sistem coerent de finantare si de doi ani institutia aceea bajbaie impartind fara sens bani pentru proiecte cat se poate de lipsite de finalitate. Se pare ca nimic nu este mai amenintator pentru mediul cultural romanesc bantuit de incompetenta si arbitrar decat un loc unde se intampla lucruri coerente. Si se poate intelege asta, pentru ca un asemenea loc poate sa scoata in evidenta lipsa de competenta din alte institutii culturale. De aceea preiau aici apelul celor de la CNDB.

Către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
În atenţia domnului Hunor Kelemen

Bucuresti, 31 martie, 2011

Domnule ministru,

În ultimii ani ne-am putut bucura de existenţa unei instituţii unice, care a creat premisele pentru o activitate coregrafică intensă. Dansatorii şi coregrafii din toată ţara au putut beneficia de spaţii de repetiţii, sprijin logistic, finanţări şi de o scenă pentru prezentarea spectacolelor create. Existenţa acestei instituţii ne-a permis nu numai un contact direct cu publicul local, dar a creat un context care a favorizat dezvoltarea multor proiecte internaţionale. Totodată Centrul Naţional al Dansului Bucureşti a devenit o platformă deschisă pentru arta contemporană în general, favorizând un dialog multidisciplinar. Artiştii din toate zonele artei contemporane, teoreticieni, scriitori, jurnalişti, critici, muzicieni, regizori şi actori s-au intersectat în programele şi proiectele Centrului, dând naştere unei atmosfere catalizatoare, nu numai pentru o mişcare coregrafică fără precedent, dar şi pentru o întreagă comunitate artistică.

Având in vedere situaţia creată prin pierderea actualului sediu al Centrului Naţional al Dansului – în care cu toţii ne-am derulat proiectele – comunitatea artistică doreşte să atragă atenţia că foarte multe proiecte şi activităţi sunt blocate fără garanţia că acestea vor putea fi continuate în viitorul apropiat. În ceea ce priveşte proiectele coregrafice, ele sunt complet blocate, această situaţie riscând să producă prejudicii atât artiştilor locali, cât şi entităţilor din ţară şi străinătate, cu care aceştia colaborează.
Citește în continuare Centrul National al Dansului sub asediu