Inspre sfarsitul anului trecut, poetul Ion Zubascu a fost la Atelierelationale pentru o prezentare a poeziei sale din „Moarte de om- o poveste de viaţă” dar si pentru o discutie despre ce se intampla cu poemele astazi.Ce respecta, ce aude si pentru ce vine autorul „omului disponibil”.
Discutia a mers de la cenaclul Flacara pana inspre zilele de acum, împletind biografia cu poezia. Veti avea surprinderea sa aflati ce se citea in Maramures in anii 80 si cum circula poezia care te marcheaza.
tema: viata poeziei. În partea a doua a discuţiei, înainte de a citi „splendoare cu citostatice” şi două „tragedii de familie”, din volumul „moarte de om, o poveste de viata”, zubascu explica poezia sa: epică şi dramatică. Apoi (in partea a treia) poetul vorbea despre registre de adresabilitate si canale de comunicare, despre internet ca etnografie de mana a doua si a povestit amintiri despre nichita stanescu la Sighetul Marmatiei.
La final, in partea a sasea a inregistrarii ion zubascu citeste poemele „viata mea, dupa istoria lui manolescu”, „testament”, „logoterapie”, „epitaf”, „gaudeamus igitur. lui nicolae prelipceanu” si „mereu inceputul lumii”,
Arhive zilnice: 29 mai 2011
Interviu Eugen Bunaru, revista Orizont, 2006
1.Răzvan Ţupa, eşti născut, în urmă cu treizeci şi unu de ani, la Brăila, unde – presupun – ţi-ai petrecut copilăria şi adolescenţa. Brăila are prestigiul – şi sub acest aspect, ,, aş apropia-o’’ de Timişoara – unui oraş cosmopolit, cu o anume tradiţie, pitorească uneori, (cum apare, bunăoară, la Panait Istrati) a multiculturalităţii, a intersectării unor tradiţii şi spiritualităţi ce aparţin diverselor etnii ale locului. Ce înseamnă (eventual şi din acest punct de vedere) Brăila pentru poetul Răzvan Ţupa, pentru poezia lui şi, în genere, pentru cel plecat de acolo? Crezi că există în poezia ta o oarece filiaţie venind din acea ,,lume’’?
Brăila înseamnă cîţiva prieteni de cînd eram mic şi fratele meu mai mare pe care abia l-am văzut de cîteva ori. M-a marcat, mai degrabă faptul că după ce am plecat din Brăila am trecut prin trei oraşe. A fost important anul petrecut în Buftea şi anul în care mă zbenguiam prin pădure la Buşteni şi apoi cartierele în care am stat prin Bucureşti (Militari, Sebastian, Rahova, Drumul Taberei, Titan). Aşa se face că m-a marcat mereu o neputinţă de a mă opri într-un loc.
2.Pe coperta a patra a volumului tău de poezii, ,,Corpuri româneşti’’, Cartea Românească, 2005, cititorul e avertizat: ,,Cu poetul Răzvan Ţupa misiunea fracturistă nu numai că începe să aibă greutate, dar ea se manifestă deja, în diversitate (…)’’. Aprecierea – măgulitoare – îi aparţine lui Al.Cistelecan. Fiindcă e vizată apartenenţa ta la fracturism, te-aş ruga să nuanţezi caracterizarea criticului din Târgu-Mureş, să pui câteva accente vizavi de programul tău poetic şi de ceea ce tu numeşti, într-un fel de argument al cărtii despre care vorbim, ,,poetici netextuale… transcenderi ale textelor, din interior (…).’’ Citește în continuare Interviu Eugen Bunaru, revista Orizont, 2006