Şamani şi poezie (engl)

Legătura dintre practicile străvechi şi o esenţă a actului poetic poate să pară metaforică, dar pe cât de extratereştri erau văzuţi şamanii preistorici, pe atât de fanteziste sunt azi explicaţiile legate de „geniu”, „talent”, „unicitate”.

Am găsit un film documentar care, fără să vorbească despre poezie explicit, pune probleme legate de ritm, imaginar, acustică, tehnici de respiraţie şi stări de conştiinţă modificate, toate acestea, de altfel, lucruri proprii şi efectului poetic.

De la relaţia cu strămoşii la capacitatea pe care un act ritualizat o are de a oferi structură şi înţeles unei comunităţi, filmul de mai jos oferă câteva date interesante.

Citește în continuare Şamani şi poezie (engl)

“Nights in White Satin”, poezie la Centrul de Artă Contemporană LC Foundation

Cei care se plang de faptul ca nu au unde sa vada cum se scrie poezia pot sa caute pe blogurile active in zona aceasta. Este adevarat ca e greu sa distingi evenimentele care te intereseaza de celelalte. Dar cum lucrul asta tine de fiecare o sa preiau din cand in cand anunturi din care se intelege despre ce fel de poezie este vorba in propozitia evenimentului.

Miercuri, 22 iunie 2011, ora 18:00, la LC Foundation – Centru de Artă Contemporană (Calea Victoriei 25, Bucureşti), va avea loc o seară de poezie cu Nora Iuga, Octavian Soviany, Iulia Militaru, Livia Roşca, Miruna Vlada, Andra Rotaru, precum şi un performance realizat de Chris Tănăsescu. Moderatorul evenimentului: Felix Nicolau. Evenimentul, în acest spaţiu de artă contemporană, propune publicului o interacţiune firească a poeziei, cu artele vizuale. Spaţiul expoziţional devine un cadru propice şi un stimulent pentru lectura poetică. În perioada 10-30 iunie 2011, la LC Foundation (http://www.lcfoundation.ro/) pot fi vizitate expoziţiile “Vita, Morte e Miracoli – scena unei crime perfecte” de Michele Bressan şi “Wishes for Japan – Dorinţe pentru Japonia” de Maria Be.

Seara de poezie “Nights in White Satin” îşi ia drept moto versurile formaţiei “Moody Blues”: “Nights in white satin, never reaching the end,/ Letters I’ve written, never meaning to send./ Beauty I’d always missed with these eyes before./ Just what the truth is, I can’t say anymore.”, încercând să ofere publicului un mic tablou din poezia contemporană.
Orice poem adevărat este infinit, şi, astfel, este şi cântec şi expresie video, pentru că un poem este o persoană şi o persoană este un poem (o muzică, o imagine, o grafică, un graf) care nu există decât împreună cu alte persoane într-o frază ritmic perpetuă ce se traduce mereu în alte şi alte moduri. (…) Poezia a fost “de la mama ei” menită spectacolului şi funcţiilor ceremoniale şi comunitare, ceea ce nu i-a diminuat forţa lirică, imaginativă şi existenţială. Din contră! Poezia este “de la sine” (şi prin “celălalt”) suflu şi mod co-operativ şi multi-media. Adresându-te celuilalt, centrându-te pe celălalt, te descoperi şi te creezi pe tine. Poezia se redescoperă ca formă şi tehnologie, ca fuziune a intimului cu comunitarul, ca liturghie seculară.”, a spus Chris Tănăsescu.

anunta Felix Nicolau

Tot la capitolul excelenta: Alex Goldis in Cultura

Pentru că tot am început să citez fragmente care pot să ofere exemple de abordare justă a problemelor poeziei, în ce priveşte critica literară, lucrurile nu stau chiar aşa de tragic precum în cazul jurnalismului cultural. Revista Cultura are multe momente în care te întrebi dacă nu au apărut nişte pagini pe care nu le-a citit nimeni. Dar, în acelaşi timp, tot aici apar câteva dintre cele mai coerente abordări legate de poezia de azi. Mai jos este un fragment din cronica pe care Alex Goldiş a făcut-o la o antologie dedicată douămiismului de Daniel D Marin.

„Privita global, poezia actuala pune in scena cea mai radicala asumare a realului nu doar din ultimele decenii, ci, poate, din intreaga literatura romana. Ea reprezinta o replica atat la abstractismul saizecistilor, cat si la cotidianul minimalist – dar neutru, inocent politic – al optzecistilor. „Copiii mileniului trei“ probeaza, ca nicio alta generatie de poeti de la noi (mi-e greu sa trimit peste secole tocmai la pasoptisti), ca vehementa politica merge mana-n mana cu vehementa poetica. Paradoxul face ca, dintre toate genurile practicate asiduu dupa Revolutie, fie ca e vorba de proza, jurnal, critica sau eseu, poezia sa fi devenit cel mai sensibil barometru al tranzitiei romanesti. Deasupra unor Lautréamont, Rimbaud, Trakl sau Bogza-Geo Dumitrescu, nume vehiculate frecvent drept modele ale generatiei, troneaza ca referinta centrala Maiakovski, cu lirismul lui incrancenat si negru, crud-revendicativ, dar nu lipsit de patetism si de un virulent accent moral. Toate atrocitatile tranzitiei romanesti, cu spaimele si deziluziile aferente, se acumuleaza si ies la iveala in poezia din jurul anului 2000. Mizeria, marginalitatea sociala, ipocrizia consumerismului, lipsa banilor si a perspectivei unei vieti decente nu sunt doar teme exterioare, cum se crede indeobste, ci traume care ataca intimitatea. De aceea, distanta de la poezia asumat politica de tipul Ruxandra Novac-Domnica Drumea-Gabi Eftimie (pentru a ma rezuma doar la numele prezente aici) pana la expresionismul convulsiv marca Dan Coman-Teodor Duna, plasat indeobste pe celalalt versant, evazionist-metafizic, nu e insurmontabila. Intre cei doi poli se construieste surprinzator de coerent sensibilitatea specifica poetului actual: o sensibilitate de animal haituit, muscat de raul social absolut, si care musca, de aceea, inapoi. Violenta douamiistilor, capul de acuzare formulat de critici asezati si pudibonzi, se naste dintr-un primar instinct de aparare si din exasperare reactiva. De aici, aliajul cu totul specific intre agresivitate si masochism, intre protestul comunitar si biciuirea pana la sange a sinelui. Criza acuta a comunicarii, neputinta si abulia, singuratatea paroxistica de zi cu zi, vinovatia si spaima congenitala, nevroza anonima, setea irationala de razbunare sunt doar cateva dintre obsesiile acestor poeti. E interesant de observat ca, fata de generatiile anterioare, lipseste total tema iubirii (simpla interfata a nevrozei), topos-ul literaturii, precum si orice alta forma de evazionism. Poetii actuali sunt niste prezenteisti, o generatie fara memorie si fara familie. In rarele cazuri cand aceasta din urma isi face loc in imaginarul patologic-egocentrist al poeziei de azi, e populata de figuri alienante precum fratele nebun (T. S. Khasis) sau tatal tiranic (Domnica Drumea).”

În Cultura

Observator cultural: în sfârşit un articol românesc din care înţelegi ce s-a întâmplat la un eveniment de poezie

Despre cum se scrie despre poezie de obicei e aproape un clişeu să se plângă cine vrei şi cine nu vrei. Aşa se face că mă bucur să găsesc şi un articol din care poţi să înţelegi ce s-a întâmplat în cadrul unui eveniment de poezie. Prezentarea este semnată de Alina Purcaru şi pot să sper că o să devină un obicei.

Maraton de poezie: lecturi, controverse şi invitaţi din Germania

Poeţi tineri din România şi din Germania, lecturi live, în faţa cititorilor, întîlniri cu traducătorii şi discuţii despre faţa actuală a poeziei, toate acestea au figurat pe lista de propuneri care a anunţat întîlnirile literare germano-române, desfăşurate între 8 şi 11 iunie sub titlul Poesis. Organizate de Goethe Institut Bukarest, de Centrul de Carte Germană şi de revista Poesis Internaţional, aceste întîlniri, gîndite pentru patru seri, în Bucureşti, Braşov şi Sibiu, i-au adus în faţa celor interesaţi de pulsul poeziei la zi pe patru dintre cei mai buni poeţi din Germania şi opt din România şi Republica Moldova: Ulrike Almunt Sanfig, Björn Kuhligk, Daniel Falb, Uljana Wolf, Andrei Dósa, Mihail Vakulovski, Rita Chirian, Radu Vancu, Andrei Gamarţ, val chimic, Gabriel Daliş şi Svetlana Cârstean. Citește în continuare Observator cultural: în sfârşit un articol românesc din care înţelegi ce s-a întâmplat la un eveniment de poezie