Traducerile de poezie sunt văzute aproape întotdeauna ca rudele sărace ale creaţiei propriu-zise. Unul dintre clişeele cele mai întâlnite afirmă că poezia este intraductibilă. Ca orice idee primită de-a gata ea este adevărată numai în parte iar Familia P. de Dariusz Sosnicki este unul dintre cele mai solide argumente în acest sens.
Sigur că este greu să transpui într-o limbă străină ghemul de referinţe şi nuanţe valabile într-o cultură proprie poeziei pe care o publici. Însă nu poate să fie o întâmplare faptul că orice perioadă de înflorire a artei poetice într-o cultură (de la poezia clasică chineză, la epoca elizabetană, ori în romantismul german şi până la modernismul american de la începutul secolului XX) a fost dublată de o revigorare a traducerilor poetice din culturi diferite. Traducătorul volumului publicat de Tracus Arte şi Casa de Editură Max Blecher, Vasile Moga, răspunde la multe dintre reţinerile pe care poezia tradusă le poate trezi. O prefaţă cum rar s-a văzut în cazul poeziei publicate în România în ultimele decenii deschide orizonul oricărui cititor neiniţiat cu poezia poloneză de azi şi chiar de altă dată. Citește în continuare Familia P. (Max Blecher, Tracus Arte, 2011)→
n plină expansiune a modelelor poetice mai mult sau mai puţin împrumutate o carte precum Casa scărilor de Corina Bernic poate să fie resimţită ca o gură de aer proaspăt. Sigur că atunci când citeşti diferiţi cronicari literari puşi să comenteze poezie s-ar putea să ai impresia că domeniul tinde să devină ţara minunilor închipuite. Mai că ai impresia că se poate spune aproape orice despre absolut orice gen de poezie îţi ajunge în mână. Dar nu e deloc aşa pentru că nimeni nu stă să te creadă.
Cele patru secţiuni (”parter”, “mezanin”, “printre etaje. pistruiatu blues”, “uscător”) ale volumului publicat de casa de pariuri literare (2011) sunt introduse de un poem care dă titlul volumului. Încă de la acest text, Corina Bernic reuşeşte să contureze una dintre cele mai coerente întreprinderi poetice din ultimii ani. Printre succesiuni de bine-rău, definite în amănunte cât se poate de concrete poemul infiltrează mărci ale alterităţii şi ale reacţiilor afective. Şi astfel se ridică edificiul poetic propus aici.
Personaje de desene animate (bălănel, miaunel), evenimente traumatice ale anilor 80 (cernobâl), mărci ale culturii pop pentru pionieri (racheta albă, maria-mirabela) sunt invocate pe rând în prima secţiune a volumului ca instrumente de calibrare a mecanismului poetic. Rezultatul este una dintre cele mai fertile utilizări ale acestor elemente, nu întâmplător apropiată de ceea ce tot CDPL a propus anul trecut în fuck tense de Bogdan Lipcanu (probabil cel mai nedreptăţit debut în poezie din 2010). Citește în continuare Casa scărilor (Casa de pariuri literare, 2011)→
CARTE. O selectie cu poemele cele mai importante ale anului trecut
Editura Tracus Arte marchează o premieră în lumea editorială românească. Claudiu Komartin şi Radu Vancu au selectat pentru tânăra editură textele din producţia poetică a anului trecut pe care ei mizează. 33 de volume de poezie, şapte cărţi de debut şi 10 selecţii din periodicele literare din 2010 sunt citate în antologia care poate să creeze o imagine a peisajului poetic românesc de azi.
Anul trecut a rămas drept unul dintre cele mai rodnice în materie de volume de poezie. Autori deja consacraţi ca Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu au lansat cărţi noi de poezie, iar cititorii atenţi la fenomenul poetic de azi au putut să se bucure şi de poeme noi semnate de nume de primă mărime ale ultimilor 30 de ani. Astfel, Adrian Alui Gheorghe a publicat „Paznicul ploii”, iar Liviu Ioan Stoiciu şi-a impresionat admiratorii cu o nouă colecţie de versuri tensionate şi acide: „Pe prag (Vale-Deal)”. Mult aşteptat de publicul poeziei din România, al treilea volum marca Ion Mureşan, „cartea Alcool” a ieşit, în sfârşit, la lumină adunând mai toate premiile dedicate la noi genului. Citește în continuare Poezie romaneasca 2010→
Volumele cu care a debutat Ian McEwan apar in romana
Ian McEwan este unul dintre cei mai respectaţi romancieri britanici de azi. Schimbându-şi stilul şi genul abordate de la un roman la altul, McEwan rămâne de fiecare dată un maestru al paradoxurilor psihologice, personajele sale depăşind de fiecare dată clişeele legate de anumite situaţii de familie, naţionale ori sexuale.
Dan Croitoru şi Raluca Truscanu au tradus „Prima dragoste, ultimele ritualuri. În aşternuturi” pentru Polirom, unind cele două volume în care Ian McEwan şi-a strâns primele povestiri. „A fost ca o cercetare de laborator pentru mine. Am avut şansa să încerc diferite lucruri, să mă descopăr pe mine însumi ca scriitor”, a afirmat britanicul despre povestirile adunate în volumul cu care a debutat în 1975, „Prima dragoste, ultimele ritualuri”. Citește în continuare Ucenicia unui succes literar→
