Cartea de cântece (psalmi). Cântecul VI – Anonim

(…)

Cui voia a ispăşi, aşa ştie despre Domnul:
el în unăciune este, trei în obraze să-l cestimu.
Credinţa face pre noi frumoşi, să plăcemu lu Domnezeu
şi în suflete să avem pace şi înpărăţia cerului.
Ceastă credinţă în cine este pre păcate nu purcede,
pre tot binele nevoieşte, lucruri svente el lucreadză.
Carii rămânu în păcate, de duhul svânt ei se rup;
fără doauă ei pierd, că slujescu dracului.
Tot omul în viaţa sa rămânie în credinţă bună,
în dragoste cea frăţească, cum să placă lu Domnezeu.
Cui fie cinste mare, fericat până-n vecie,
de la el noauă pace bună şi meserere tatălui svânt.

traducator anonim cca. 1571-1575

Conferinta Internationala “Identitatile Chisinaulul”, 12-13 septembrie 2011

Conferinta “Identitatile Chisinaului” se va desfasura pe 12-13 septembrie curent, in zilele de luni (orele 9 – 18) si marti (orele 9 – 13), in Sala de conferinte a Hotelului VisPas, str. Alexandru Lapusneanu, 26 (repere: bd. Stefan cel Mare şi Sfant, intre Universitatea de Medicina si Ambasada Rusiei).

Conferinţa va întruni la masa de dialog istorici şi scriitori, arhitecţi şi critici de artă, arheologi şi specialişti în domeniul conservării patrimoniului cultural, urbanişti şi antropologi urbani, reprezentând mediile ştiinţifice şi culturale, tagmele profesionale, sectorul asociativ şi administraţia publică locală a municipiului Chişinău.

Vor fi prezentate peste 30 de comunicări ale unor autori din Republica Moldova, România, Suedia.

Evenimentul este organizat de Asociatia Tinerilor Istorici din Republica Moldova, Grupul Civic pentru Patrimoniu Cultural, in parteneriat cu Directia Cultura a municipiului Chisinau.

Lista autorilor, temele si rezumatul comunicarilor le puteti gasi pe blogul http://colocviilechisinaului.wordpress.com

Conferinta se desfasoara in cadrul Colocviilor Chisinaului, initiate de organizatori ca platforma de dialog deschisa tuturor celor interesati, scriitori, istorici, arhitecti, proiectanti, artisti plastici, designeri, jurnalitti, sociologi şi futurologi,  vizand diverse aspecte ale vietii culturale chisinauiene.

AGENDA CONFERINTEI O PUTETI CONSULTA AICI

O situaţie a deceniului 2001-2011 în poezia din spatele etichetelor generaţioniste

1-3 (raspunsuri la o ancheta a revistei Cultura, mai 2011- cum nu l-am gasit pe net, il pun eu aici)

Douămiismul a murit încă de acum cinci ani. Totuşi impactul pe care această idee promovată de Marin Mincu l-a avut încă nu este complet epuizat. Abia acum pot să savurez neînţelegerile legate de termenul pus în circulaţie de un cristian şi apoi de editura Vinea. Nu cred că va mai dura mult până când fluturarea aceastei etichete va însemna ceva la fel de revolut ca simbolist ori modernist. Ceea ce mă interesează pe mine este ceea ce se întâmplă în poezie, cu literatura în general limitându-mă la o relaţie mai degrabă umorală.

[Scurtă introducere]
Oricât de neimportantă ar părea specializarea mea pe zona poetică, în acei ani s-a întâmplat ceva esenţial trecându-se de la un establishment literar serios provocat de formulările propuse de Gheorghe Iova, Crăciun sau Bogdan Lefter la sfârşitul anilor 80 la o deschidere completă a domeniului spre poetici personale care acoperă o plajă vastă. De la retorica unei cruzimi manieriste cultivate de Linda Maria Baros la anarhismul spiritual-poetic luat pe pielea lui de Marius Ianuş Citește în continuare O situaţie a deceniului 2001-2011 în poezia din spatele etichetelor generaţioniste

Patria poeziei noastre

Sigur că ar fi ciudat să nu poată să existe tocmai literatura patriotică în condiţiile în care cam orice fel de literatură ne trece prin cap ajunge pe hârtie. Mai degrabă m-aş gândi dacă acest fel de literatură poate să fie valoroasă. Răspunsul este destul de ambiguu pentru că ar trebui să includă soluţia la o altă problemă: valoroasă din ce punct de vedere?

Şi probabil că şirul de întrebări nu s-ar termina niciodată dacă nu ne-am da seama că, în fond, cea mai mare parte a literaturii este proastă. Şi aşa a fost mereu. Dar asta nu înseamnă că nu o să se găsească pentru orice prostie măcar câteva voci care să o considere importantă. Cum vocea majorităţii nu a avut niciodată mare lucru de spus în legătură cu valoarea literară, merită să ne aducem aminte că nicio literatură nu poate să existe decât în limba în care este scrisă, iar majoritatea nu a putut să facă nimic împotriva acestui lucru. Nici pentru. Şi din acest punct de vedere orice operă literară este patriotică pentru limba în care este scrisă. Probabil că nu este o întâmplare că poezia şi operele de ficţiune în general au început să fie numite literatură în sensul pe care îl cunoaştem azi abia atunci când marii romantici aveau şi ideea statelor naţionale.
Aşa se face că literatura patriotică aş zice că are azi o mare problemă cu însuşi conceptul de patrie. Pentru că, în ciuda aparenţelor, patria nu a fost subiect de ridicat în slăvi decât de pe la romantism încoace, când s-a comportat bine ca idee care să facă praf imperii.
Citește în continuare Patria poeziei noastre