Povestile Romaniei de azi: Propunerile finale pentru lectura "pROvocarea fictiunii"

Pregătind o lectură publică dedicată direcţiilor reprezentate de autorii de proză românească de până în 40 de ani, ziarul ring a găzduit opiniile a trei critici literari privind dezvoltările de ultimă oră. În finalul dezbaterii vă oferim o prezentare a titlurilor şi autorilor care au fost luaţi în discuţie de la începutul dezbaterii şi până acum, urmând, ca în scurt timp, în urma discuţiilor cu organizatorii evenimentului ce va avea loc într-o capitală din centrul Europei să fie anunţaţi cei şase autori care vor participa la lectura “pROvocarea ficţiunii”.

Proza contemporană reflectă situaţia imaginarului din societatea de azi. Ceea ce succesiunea ştirilor publicate în presă nu reuşeşte să surprindă este tocmai structura de profunzime a actelor pe care le descoperim ca fundamentale pentru imaginea noastră despre noi şi despre ţara în care trăim. În ultimii 20 de ani, proza românească s-a concentrat asupra unor direcţii distincte, autorii care nu au împlinit încă 40 de ani fiind cei care au ocazia să aleagă şi să constituie propriile variante ale acestei imagini. Dacă istoria ficţiunii clasice este legată de imitarea naturii, cea modernă de reconsiderarea referinţelor şi instrumentelor literare în raport cu domeniul estetic, proza contemporană românească are şansa unei adevărate culturi a provocării realităţii, impactul ficţiuniide azi fiind piatra de încercare pentru cei mai noi autori.

De pe 30 august până pe 14 septembrie, site-ul www.poetic.ro a propus spre dezbatere direcţiile ce se pot identifica în proza românească scrisă de autori care nu au împlinit încă 40 de ani. De pe 7 septembrie, varianta online a site-ului www.ziarulring.ro a găzduit texte scrise de critici literari contemporani pe această temă. Marius Chivu, Irina Petraş şi Nicolae Bârna s-au aflat printre criticii a căror părere a fost consultată în legătură cu direcţiile prozei de azi. Citește în continuare Povestile Romaniei de azi: Propunerile finale pentru lectura "pROvocarea fictiunii"

Cartea pe care o porti: Arta si discursurile romanesti la Venetia

SITUATED KNOWLEDGE: I FOLLOW RIVERS OF THOUGHTS
Apparatus 22, Olivia Mihălţianu, Anca Mihuleţ

16 Septembrie – 14 Noiembrie, 2011
vernisaj, joi 15 Septembrie, ora 19.00

Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia
Palazzo Correr – Cannaregio 2214 (Campo Santa Fosca)
30121 Venezia, ITALIA

Expoziţia Situated Knowledge: I Follow Rivers of Thoughts reuneşte o echipă mobilă de lucru formată din colectivul Apparatus 22, artistul vizual Olivia Mihălţianu şi curatorul Anca Mihuleţ. Ideea proiectului a apărut ca o reacţie la sistemul de valori artistice actual, determinat din ce în ce mai pregnant de speculaţie, exces sau de interpretarea incorectă a semnalelor exterioare.
Situated Knowledge: I Follow Rivers of Thoughts este un demers analitic, bazat pe studiul şi observarea atentă a metodelor de cercetare artistică, cu scopul de a aduce în discuţie o nouă terminologie şi o abordare diferită vis-à-vis de gândirea despre artă. Ca atare, în cadrul proiectului de faţă, accentul nu cade pe produsul artistic final, ci pe procesualitate şi pe acordurile între imaginaţie şi spaţiile lipsă din sistemul de referinţă.
Pentru Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, Apparatus 22 propune intervenţia “ART IS WORK“. “ART IS WORK“ este prima dintr-o serie de lucrări pe care colectivul le dezvoltă, cu scopul de a analiza modalităţi în care arta, politica şi economia au folosit moda şi hainele de-a lungul timpului pentru a construi programe utopice. În acest caz, punctul de pornire este Tuta, un tip de îmbrăcăminte ambiţios, conceput de designer-ul și artistul italian Thayaht, renumit pentru implicarea în mişcarea futuristă. Citește în continuare Cartea pe care o porti: Arta si discursurile romanesti la Venetia

PR şi literatură

Acum doi ani se pare ca am spus nişte tâmpenii la o întâlnire absolut respectabilă despre bloguri. Invitaţii erau absolut respectabili şi, în afară de mine, dupa cum se poate verifica aici in link oameni care stiu nu doar cu ce se gateste ci si cum se serveste blogul ca instrument de orice.

Se pare ca pe undeva nu am fost destul de clar, cu toate ca ma bucur sa aflu si eu acum ca am relaxat atmosfera. Nu ştiu la ce am putut să mă gândesc încât să iasă treaba aia cu “în ce priveşte literatura, pr-ii ar trebui să îşi vadă lungul nasului” pentru că nu mi se pare că sunt vorbele mele.

Până la urmă exact să nu-şi vadă lungimea nasului ar fi treaba pr-ului, mai ales în ce priveşte literatura. Şi spun asta pentru că lungimea nasului este chiar cel mai nefericit instrument de măsură atunci când e vorba despre literatură. Practic, pe asta se bazează toate aburelile literare: “voi să vă vedeţi de lungimea nasului!”. Şi, de obicei, cei care spun asta vor să închidă guri. Şi din câte îmi amintesc eu fix să deschid întrebările interlocutorilor mei îmi doream atunci. Ba chiar i-am descoperit foarte activi în discuţie. Dar, dacă s-a auzit aşa ceva din gura mea, înseamnă că iar am vorbit printre dinţi.

În realitate fix dincolo de nas e locul în care ar trebui să ajungă şi pr-ii şi literatura. Şi ceea ce pr-ii îmi închipui că ştiu mai bine decât literatorii este să evalueze realist cui îi trebuie şi cui nu lucrul pe care îl au ei de prezentat. Cu siguranţă, orice scriitor este mare pentru cineva. Sigur, puţini şi schimbă ceva în ce priveşte posibilităţile expresiei literare. Dar asta ar putea să fie o treabă atât de personală… că n-ar avea de ce să îngrijoreze pe cineva. Contez pe luatul nasului la purtare. Când cineva chiar bate câmpii cu asta, măcar ne amuzăm.

Altfel, ca orice domeniu, si literatura este un teritoriu în care cei care pătrund au nevoie să fie însoţiţi ca să nu îşi prindă nasul în însoţirile fără cap şi coadă, sau chiar, cine ştie să le provoace, ceea ce, în ultimă instanţă face mare parte dintre iluziile şi furtunile de nisip ale zonei. Unul dintre cei mai buni însoţitori este tocmai privirea proaspătă a cuiva care nu este victima idolatriilor şcolare şi poate nu crede că nasul se termină acolo unde i se spune.