„M-aş bucura să pot nedreptăţi publicul românesc spunând că-i prost. Nu e.”
Ciprian Macesaru il intervieveaza pe autorul specializat in proza scurta si iese o poveste cu umor scrasnit:

Romanul îi oferă explicaţii, lungi, dar clare, şi astea-l calmează pe sute de pagini. Ce să înţeleagă marele public tot mai contemporan dintr-o proză cum e Continuitatea parcurilor, de doar două pagini? Sau din O zi desăvârşită pentru peştii-banană?
Deci, de-aia nu mai e la modă proza scurtă: i-au cam murit cititorii. Iar alţii deocamdată nu dau semne că vor să se nască. Gândeşte-te că doar în ultimii 50 de ani populaţia planetei s-a dublat. Doar o catastrofă de proporţii uriaşe ar readuce-o la proza scurtă.

sau

„C.M.: De curând ai lansat la Editura Curtea Veche o antologie de proză scurtă, Rubato, în care, pe lângă texte vechi, revizuite, ai și unul inedit, intitulat Jaf armat. E scris recent sau e scos din sertar?
R.P.: Toate sertarele mele sînt pline cu casete audio, medicamente pentru înveselire, cleşti, foarfece, fotografii din profil. Nu mai e loc pentru texte. Povestirea cu pricina am scris-o în urmă cu vreo 4 ani, pe vremea când eram tânăr şi credeam în reîncarnarea proactivă.”

Nimic demonstrativ, nimic retoric. Doar stil. viu