Poezii de Radu Vancu în lectură română şi franceză

Joi, 26 aprilie, invitatul Cercului Poeţilor Apăruţi de la Institutul Francez din Bucureşti este sibianul Radu Vancu.

Radu Vancu este poet, critic literar și lector universitar. Cele trei ipostaze sunt însă deconstruite cu grație de el însuși: « cum nu scriu critică decât obligat, se cheamă că nu sunt critic. Ce, un poet scrie din obligaţie? Universitar sunt, dar am fost şi hamal, vopsitor, culegător de coacăze. Ce-mi pasă mie de toate astea? Altele am în sufletul meu. Poet aş vrea să fiu şi poate o să şi fiu vreodată ».

Dincolo de acest autoportret, Radu Vancu rămâne, așa cum spunea criticul Alex Goldiș, « un poet pur-sânge, de cursă lungă, de la care ne putem aştepta oricând la surprize de proporţii ».

Întâlnirea va începe la ora 19.00. ” Alături de mine va fi şi dragul de Claudiu Komartin.
Versiunea franceză a poemelor mele îi aparţine lui Fanny Chartres, iar lectura galică o va face – pam-pam-param! – draga de Luiza Vasiliu.
Ne vedem joi, vorba poetului.” anunţă seara blogul său.

Laureaţii Galei Premiilor UNITER 2012

Conform comunicatului oficial, în cadrul ediţiei aniversare, 20 de ani, a GALEI PREMIILOR UNITER, desfăşurate în seara zilei de 23 aprilie la Teatrul Odeon din Bucureşti, au fost decernate următoarele premii:

Debut

Raluca Vermeşan pentru rolul Helen din spectacolul XXL, producţie Asociaţia Culturală Catharsis, Teatrul ACT, Bucureşti şi Teatrul „George Ciprian” Buzău

Cea mai bună scenografie

Nikola Toromanov pentru scenografia spectacolului Vizita bătrânei doamne la Teatrul Naţional Bucureşti

Citește în continuare Laureaţii Galei Premiilor UNITER 2012

Un interviu cu Ghenadie Popescu inaintea expozitiei din aceasta saptamana

Ca o prefata a expozitiei sale care se deschide joi, 26 aprilie la Galeria Zorzini, pun aici un interviu Ghenadie Popescu. Polenta Strike este prima sa expozitie personala in Bucuresti. „Printre formele de expresie ale artistului se numără performance-ul, pictura, obiectul, instalaţia video. Expoziţia Polenta Strike este compusă dintr-o serie de obiecte cotidiene experimentale din mămăligă, pe care Ghenadie Popescu le foloseşte în vederea problematizării unor chestiuni de interes naţional şi, pe care le utilizează în scopul de a pune în discuţie subiecte de ordin poltiic şi social referitoare la realităţile de zi cu zi.” spune Adina Zorzini.

Ghenadie Popescu este unul dintre cei mai surprinzători artişti plastici pe care i-ai putea întâlni vreodată.  Se auto descrie drept „un artist de 63-65 kilograme care încă nu are răspunsuri  la toate întrebările”. A urmat cursurile Universităţii de artă fără să se înscrie la facultate, a lăsat munca la câmp pentru a face artă şi nimic din ce face el nu seamănă cu ceea ce v-aţi aştepta. Ghenadie Popescu este artistul care a propus mămăliga şi rafia ca material de expresie artistică şi a parcurs pe jos cu arta lui drumurile de la Chişinău până la Iaşi şi din nordul până în sudul Moldovei. În atelierul său, unde poţi să vezi costumul sau din rafie, jugul din blugi şi jugul cu două tastaturi, mi-a spus „stai, să îţi arăt soarele”. Şi a scos un colţ de grilaj semicircular cu raze metalice acoperit cu galbenul mălaiului fiert în mămăligă. „Uite, erau gratii şi le-am mămăligit. Acum au devenit un soare”.

Cum ai ajuns să faci artă?

În 1998 am lăsat câmpul de la ţară, 6 ani de muncă la colhoz şi am venit în Chişinău. Eu eram aici cu o şcoală pentru şomeri care încercau să înveţe o meserie, dar m-am dus la Facultatea de artă. Nu m-am înscris niciodată oficial dar am fost la toate cursurile,impreuna cu colegii de facultate timp de 5 ani.

Şi nu ai vrut niciun moment să renunţi?

La câte o beţie mai sărea câte un coleg şi zicea „hai să mergem la decan să te înscrie”. Dar nu am mers. Ce ar fi însemnat pentru mine o diplomă?! Îmi dau seama căera important să ai o adeverinţă, o specializare dar nu asta vroiam eu.

Ai făcut lucrări din mămăligă, ai mers cu ele pe jos prin ţară. S-a întâmplat vreodată să ai parte de reacţii negative?

În 2008 am început să folosesc mămăliga. Un an nu am făcut lucrări decât aşa şi am vrut să o propun ca obiect de patrimoniu. De fapt forma ei, poţi să o regăseşti în multe lucruri din jur. Orice are o parte rotunjită poate să fie stilizat într-o mămăligă. Mie îmi place limbajul primitiv care trezeşte copilul din tine. Cei care văd lucrările mele reacţionează de obicei surprinşi. Dar s-a întâmplat, când am fost cu mămăliga pe jos până la Iaşi să îmi spună cineva că din cauza noastră nu merg treburile în ţara asta. Citește în continuare Un interviu cu Ghenadie Popescu inaintea expozitiei din aceasta saptamana

Debutul în poezie. II. Concursuri care v-au format

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă a doua parte a raspunsurilor date de cei mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

(prima parte a anchetei poate fi citită accesând această legătură)

2. – Ce concurs de poezie ai simţit că te-a marcat în mod esenţial? şi în ce fel.

De la pasiune la munca efectivă- Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011)

2. Dintre cele care m-au marcat, este în mod cert primul la care am participat, Costache Conachi (Tecuci, 2007). Pentru că mi-a deschis drumul spre poezie făcând trecerea de la pasiune la munca efectivă, de la tatonarea terenului cuvintelor la ideea de ambiţie şi evoluţie. A marcat astfel un început şi mi-a arătat o uşă dându-mi posibilitatea să aleg dacă o deschid sau rămân în faţa ei. Am avut marea şansă, încă de la primul concurs, să fie în juriu un mare scriitor, Cezar Ivănescu. Ca dupa fiecare început, urmează o continuare. Aici pot puncta concursurile care mi-au marcat evoluţia scrisului, cele la care am “asudat” încercând să am un grupaj cât mai bun de poeme, iar după câteva încercări şi forţarea propriei ambiţii, am urcat pe locul 1 sau marele premiu.

În general, toate concursurile sunt un punct esenţial pentru evoluţia scrisului, marchează trecerea de la o treaptă la alta şi poate, de la o etapă a scrisului la alta. Sunt ca un ac care îţi indică, precum cel de busola, poziţia scrisului, îţi oferă un punct de reper şi de conştientizare. Esenţa lor stă în acea surpriză, acel necunoscut care apare atunci când te aştepţi mai puţin sau când nu te aştepti, de fapt, deloc. Un moment plin de mister pentru mine a fost mereu aşteptarea telefonului care anunţa “nominalizarea”. Cu siguranţă „misterul’ acelor clipe te marchează pentru că delimitează distanţa dintre miraj şi necunoscut.

Citește în continuare Debutul în poezie. II. Concursuri care v-au format