Asa cum ma asteptam, dimineata care a prefatat atelierul de poezie a fost plina de evenimente. Inmzilele mele mai proaste le-as putea zice „turistice” dar stiu ca n-ar fi adevarate.

Pana in vechiul port al cetatii din care Iona incerca sa fuga doar doar o scapa de sarcina profetirii ultimelor zile pentru o cetate de ne-evrei, s-au strans toate perioadele istorice. Trecerea pe langa cladirea administratiei otomane, distrusa de o explozie prin 1948 pusa la cale cu camioane de portocale, pana la podul dorintelor, unde trebuie sa te uiti la mare, la portocalul zburator suendat intre zidurile stramte ale cetatii… Toate s-au intamplat ca si cum ar fi fost dintr-o data. Biserica armeana unde Napoleon si-a macelarit soldatii, groapa cu saculeti de nisip napaditi de coriandru inflorit… In jurul portii lui Ramses… Cazute in acelasi moment cu biserica ortodoxa intretinuta de o singura caligarita din Romania intre zidurile cetatii Jaffa. Toate langa stanca Andromedei.

Si, ca sa fie exotismul complet, am inceput atelierul: Citește în continuare Tel Aviv. Dimineata si ziua de poezie →