Georgeta Drăghici: Avem astăzi la “polemici elementare” faţă în faţă poezia şi critica literară. Vă promiteam o întâlnire între un poet şi un critic. Poetul este Răzvan Ţupa, criticul, Daniel Cristea-Enache.
Daniel Cristea-Enache: Şi un gând bun pentru cei care ne ascultă
Între critic şi autorii de literatură propriu-zisă lucrurile nu au stat foarte bine. Tensiuni au existat mai mereu. Şi asta nu e în funcţie de generaţie, este în funcţie de personalităţile creatoare aş zice, ale celor care fac literatură şi care au impresia, de cele mai multe ori, că nu sunt înţeleşi şi că nu îi situează acolo unde sunt ei cu adevărat.
Între Răzvan Ţupa şi Daniel Cristea-Enache există o diferenţă de viziune în ceea ce priveşte poezia. De unde a început toată discuţia aceasta în contradictoriu.
r.ţ. Din punctul meu de vedere, lucrurile s-au “stricat” între noi în momentul în care mi-am dat seama că avem păreri asemănătoare. Nu e nimic mai greu decât să porneşti de la o părere comună. În ce priveşte lucrurile pe care le-ai spus mai devreme, eu sunt de acord, în principiu, cu criticii literari. Ei au dreptate să nu-I înţeleagă pe poeţi şi e dreptul lor să nu-i înţeleagă. Cred că în discuţiile de acest gen, de obicei, criticii literari sunt cei care ştiu despre ce vorbesc, poeţii fiind cei care se aprind, cei care au un adevăr subiectiv. În „ciocnirile” dintre mine şi Daniel, tocmai de aici au sărit scânteile. Ceea ce îi reproşam era o viziune la fel de subiectivă ca aceea a unui poet în abordarea textului.
G.D. A cui? Citește în continuare din emisiunea "polemici elementare" de la Radio România Cultural o dezbatere despre instrumentele dedicate poeziei de critica literară (partea I) →