Din "nouă poeme noi pentru Vlad Drăgoi"

ca idee, lectura a sunat asa:

cum aici nu se aude prea bine, pun si cateva mostre de poveste din “Corpuri românești. Dimensiuni narative: 60/90/60 (sau invers)”

4. Totul este bleu Mai ales atunci când/ nu ne înțelegem alt poem cu toți/ prietenii care cred în Dumnezeu

De pe vremea în care ne simțeam ca/ niște elefănței purpurii tot țin/
Să îți spun ceva despre sfințenie/ doar știi că eu nu reușesc prea des să/
Vorbesc cu cei la care țin și atunci/ de fiecare dată mă gândesc să/
le spun ceva despre sfințenie un/ lucru care, la un moment dat, să/
nu mai însemne nimic tot așa ca/ toate porcăriile care ne-au/
enervat și, pe urmă, ne-am amuzat/ sperând că nu or să ne reprezinte/

cum o fi amuzamentul în fața/ lui Dumnezeu? De când ai devenit un/
mujahedin creștin cu pușculița/ ta, sunt  sigur că îmi spui că e păcat/

și asta ne localizează în timp/ pentru că ar fi fost absurd să îmi spui/
înainte sau după ce am cărat/ frigiderul ăla despre care zic/
la școală că e literatură și/ nici acum n-o să termin ce am să-ți spun/
acum trebuie să întind la uscat/ cuvertura de in roșu cu zeul/
Ganeș A spălat-o iubirea mea O/ pătasem cu suc sau mă așezasem/
Pe ea cu hainele de afară sau/ așa ceva Așadar, ne desprindem//

7. Din perversiunile mele sexuale

Odată am luat un bolovan în brațe/ simțeam că numai atât cât îl strâng așa/
pot să zbor Era suficient să-l ridic/ sau să-l cobor ușor ca să îmi controlez/
la orice etaj și chiar peste Plutirea/ Printre tarabe cu mărunțișuri Lângă/
asa de table din fața chioșcului cu/ flori Peste cei ce vând țigări fără timbru/
îmblăniți în intersecția lumiilor/ prin laserul din Măgurele extreme light/
până ajung la un fel de voce a ta/ toate astea în același timp cu toții//

8. Cabaret afectiv

Ce-o să povestești din ce s-a întâmplat/ aici? Ce o să ții minte? Că a fost/
frumos? Că a fost aglomerat? Poate/ o să mă vezi montând aceste șine/
minuscule pentru locomotiva/ pe care am dus-o împreună și/
înainte și înapoi dintr-un mic/ întrerupător cu baterii numit/ memorie
Citește în continuare Din "nouă poeme noi pentru Vlad Drăgoi"

Poezie la teatru-spălătorie, miercuri în Chișinău

rusu de la primul etaj mă privește

cel mai probabil m-a recunoscut

[făcusem noi ceva gălăgie]

îmi spune că-s pătat de sânge.

nu privesc în direcția lui.

ridic mâna dreaptă

iarăși destul de nesigur

sun la ușă. sunt eu. viu

(Hose Pablo o cronica de Ioana Dunea)

La Chisinau, Teatru-spalatorie invita publicul “miercuri, 6 februarie / la o lectură poetică alături de victor ţvetov, ion buzu, vadim ţigănaş şi hose pablo”. Invitatii arata ca “băieţii şi fetele de la teatru-spălatorie ne-au oferit spaţiu, lucru pentru care îi mulţumim, astfel încât sperăm să fie vesel. de niciun fel de text viral sau de alt soi de PR noi n-am avut kef să ne batem capul, astfel încât vedeţi că literatura este pe faţă :)”.

în program: lansarea plachetei „google translate: ştefan vodă”, apărută la editura „tracus arte”, 2012. [hose pablo]. de asemenea, junii poeţi victor ţvetov şi ion buzu vor citi din manuscrisele lor care aşteaptă să se transforme în debut în acest an: „3ml de confidor” conceput de buzu şi respectiv „nimic nu se spune” de ţvetov. vadim ţigănaş ne va citi din creaţiile sale recente, în acest context ne bucurăm enorm de noile sale pasiuni literare.

evenimentul va începe la ora 19. cei care vor avea kef vor putea cumpăra „google translate”. vor putea bea bere/suc/kofe etc ascultând din ultimele creaţii ale autorilor invitaţi. amintim că „teatru-spălătorie” se află pe str Eminescu 72, (fostul „Prahodnoi Dvor”, Eminescu colţ Alexandru cel Bun). arata organizatorii.


Sfoara de intins rufe I

Timpul s–a imputinat
odata cu monezile de argint
ale bunicii. una cate una,
papusile au imbatranit, oasele li s–au supt
pana ce
din camera inalta a copilariei
nu a mai ramas
decat o rasuflare prelunga. E liniste.
Eu nu respir, nu misc aerul,
ascult doar secunda prelingandu–se
ca o picatura pe sfoara
de intins rufe.

(Alice Popescu)

“Povestea acestei cărţi începe acum 25 de ani. Atunci Alice a fost pentru mine mai întâi o voce. O voce fără chip, pe care o auzeam din depărtare, citindu-şi poemele. Era o seară de iulie, mă întorceam din oraş în Pădurea verde de la marginea Timişoarei, acolo unde în tabăra anuală de literatura începuse deja cenaclul de fiecare zi. Întârziasem şi pe măsură ce înaintam pe aleile parcului-pădure, auzeam din ce în ce mai clar o voce care domina împrejurimile imediate ale campusului în care eram cazaţi. Era o voce firavă şi fermă în acelaşi timp, care te intimida şi nu te lăsa să pleci, o voce Care se juca într-un fel foarte serios cu gravitatea lucrurilor despre care vorbea, o voce albă care se coloră treptat şi se albea apoi la loc, o voce care manipula aerul, îl supunea blând şi îl lăsa liber apoi. La fel făcea şi cu auzurile noastre. Poezia lui Alice Popescu era puternică într-un fel indirect, fără a se folosi de artificiile puterii.Sfoara de întins rufe conţine toate inflexiunile acelei voci poetice contemplative, diagnosticale, pline de forţă, care vreme de 25 de ani şi-a precizat şi sporit, în intimitate, capacitatea de seducţie. Povestea acestui volum începe acum 25 de ani când am aflat pentru prima dată ca fragilitatea e cel mai bun culcuş al forţei” arată Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției “Cercul Poeților Apăruți”


"Sunt încă tânără" de Denisa Mirena Pișcu @ Librăria Bastilia

***

Ireparabil
corpul meu
un raft de care se izbeşte zilnic
clanţa uşii.

(Denisa Mirena Piscu)

Marţi, 5 februarie 2013, de la ora 18.30, la Librăria Bastilia (Piaţa Romană, Bucureşti), va avea loc lansarea volumului de poezie „Sunt încă tânără” al Denisei Mirena Pişcu, apărut la editura Tracus Arte.
Despre carte şi autoare vor vorbi scriitorii Claudiu Komartin, Felix Nicolau şi Cosmin Perţa.

Cea mai recentă carte a Denisei Mirena Pişcu, “Sunt încă tânără”, a fost prezentată pentru prima dată publicului la Târgul de Carte Gaudeamus, de la sfârşitul anului 2012.

“În forme rituale atât de subtile încât se confundă cu gesturile cele mai obişnuite ale existenţei cotidiene, Sunt încă tânără ne prezintă, cu o tulburător de tandră fineţe, triplul mister feminin al relaţiei erotice, al relaţiei cu viaţa pe cale de a se naşte din propria fiinţă şi al relaţiei cu cei dragi din lumea de dincolo.” – Caius Dobrescu

***

Sunt încă tânără,
mai pot suporta
zecile de oameni lipiţi în autobuze.
Am oasele bune
şi sânii mei, tari şi elastici,
mai suportă, încă, strivirea.

(Denisa Mirena Pișcu)