Premiul I Florina Huzoaica Lic. Teo. Traian Vuia – Faget
dormi sau te prefaci?
bunicul meu a murit de şapte ani
continuă să moară în mine mereu;

tot ce am a căzut pe podea,
venele mi se strâng, palpitează, iau forme de crengi
mă împiedic de trepte, dulapuri, ferestre
lemnul mă face să tremur când îi simt mirosul dulce-amărui;
sicriul era din gorun uscat

tâmplarii sunt fericiţi să se culce în rumeguş

străzile au fost mai înguste când mă ţinea de mână cu mâna lui mare
soarele exista fără săgeţi de întuneric, rotund şi palid la fel ca orbitele unui fumător
ţigările se fumau singure împreună cu vântul se iubeau egoist

câinii latră, eu îi înjur pe cei de la Enel

încă o zală pusă-n lanţul acesta de plumb,
încă o cafea neterminată sau băută cu scârbă
speram că mă va apropia puţin de el,
de cafelele făcute, în copilarie, din pământ
nu îl mai văd acum nici în vise
deşi mă întind în lumină
sunt mai oarbă decât o râmă bolnavă;
mă înfurii pe puştii anonimi şi pe bunicii lor

tot ce vreau să spun a fost deja spus
doar un alt adolescent anonim, cu frustrări,
fără facebook

dar să ştii că îl voi urma în întuneric
deşi a devenit o fantasmă
îmi provoacă un déjà-vu alb-negru
e un fel de Dumnezeu inexistent şi rece
să cred în el e la fel cu a crede-n Moş Crăciun;
tot ce pot simţi este vidul din mine
şi nu am ştiut niciodată să-i spun
c-a murit prea repede, că m-am născut prea târziu

mi se pare că pierd bucăţi consistente din suflet
nu mai am certitudinea că exist

„ Ce-i asta « moarte »? Te duci şi nu mai vii ? Dar unde te duci?
E departe, e frumos, sunt alţi oameni acolo?
Ei nu te lasă să vii, sau nu vrei tu? ”

nu a mai rămas nimic din tine
cămăşile tale în carouri au fost donate străinilor

e poetic să plângi în întuneric

Premiul II Amalia Cernat Col. Naţ. Sf. Sava – Bucureşti
:arcana X – fortunata
există în orice mulţime reală nevidă
o crăpătură
între uşa de la frigider şi restul lucrurilor
mai puţin importante/
în orice moment se poate ivi o ocazie. vine
se plimbă pe linia fină şi rece de transpiraţie
de sub sâni. pe tăişul din care pânzele
ies mai neclare decât în orice altă zi a săptămânii
te poţi trezi că-ţi pui piciorul sub limbă.
peste talpă urmele mării abia secate deşi se spune
că mersul pe nisip strică piciorul

şi

piciorul
nu are nimic de zis în legătură cu asta.

el trebuie doar să distingă trotuarul
de baltă & when winter is coming
apa se trasformă în oţet. sirius îşi spală mâinile aşa că
atingerile dor / dincolo de fibrele de lemn tânăr
de sub pieile noastre
există o mulţime reală nevidă
un neanderthalian care ne escaladează urechile
câutând buricul pământului.

Premiul III Mara Diana Alexoaea Col. Naţ. Petru Rareş – Suceava
mergem dincolo de asfinţit dar e dimineaţă
număr paşii te ţin de mână ca pe
o doică
şi cobori pe gheorghe doja/ creşte
în vopseaua blocului seva remuşcării din pământ creşte
un cer surd

printre dinţi se strecoară ecoul
inimii. şi mă trăgea şi mă trăgea spre tine
te uiţi fix
ai vrea să iei o foarfecă
să croieşti trup de lotus după bunul tău plac
şi după cum cade fusta mea creaţă

mă accepţi zici că sunt degeţica
de sticlă
mă regăseşti mereu în fundul borcanului
degete de cenuşă nişte cenuşă şi
pe iarna asta interminabilă

e frig
cu foarfeca tai părul meu iluzoriu
te înveleşti cu el până la genunchi
îl aranjezi în multe rânduri îl ţii strâns
ca pe plapumă şi

dimineaţa trece şi e asfinţit

Premiul pt cea mai bună serie de poezii Ionela Mădălina Grosu Col. Naţ. Petru Rareş – Suceava
http://www.licart.ro/explore_finaliste_poezie.php