Redescoperirea reportajului in stilul Cornel Nistorescu

Editura Compania anunţă reeditarea celor trei volume de reportaje semnate de Cornel Nistorescu înainte de 1989. Este o ocazie de a revizita cateva texte care au definit reputatia unui gen expediat de obicei intre exercitiile de stil jurnalistic. Noua apariţie editorială poartă titlul “Reporter la sfârşitul lumii (1978-1988)”.

“[…] La acea vreme, « Conducatorul iubit » si aparatul sau de propaganda ne asi­gurau ca ne îndreptam spre comunism în zbor, ca suntem dusi fara gres, în fiecare zi, ceas de ceas, pe noi culmi de progres si civilizatie. Oricine scria la ziar, în revistele de orice fel, care apareau, oricum, toate sub conducerea înteleapta a partidului unic, trebuia sa probeze ca e înarmat cu un optimism nestramutat. Împaratia parea sa dureze înca 1 000 de ani, desi în numai 10 ani ea se prabusea în lacrimi si sânge, în minciuni si mistificari criminale. Lumea aceea fortat optimista îsi continea sfârsitul apropiat.

Dar nici scriitorul la ziar, reporterul, si nici oamenii printre care traia n-aveau habar ca nenorocirea lor are un capat. Si înca unul atât de apropiat. Reportajele din volumul de fata sunt rezultatul acestui paradox : obligatia de a fi optimist într-o lume care se prabuseste, dar despre o atare prabusire nimeni nu are nici o informatie, nici macar o intuitie, ci doar dorinte care par irealizabile. Cum sa rezolvi o asemenea ecuatie absurda ? Talentul, acest enigmatic « talant » evocat în Biblie, are întotdeauna solutiile lui. Pentru ca talentul e la fel de misterios ca si viata, care triumfa întotdeauna.
[…] Literatura nonfictionala din acest volum are toate sansele sa dureze si sa depuna marturie despre o epoca din ce în ce mai greu de înteles pe masura ce timpul ne îndeparteaza de ea. În schimb, opere de fictiune citite pe atunci cu nesat devin caduce. Si, foarte probabil, definitiv inutile. Cornel Nistorescu îsi dorea sa scrie fictiune. Noroc ca nu i-a reusit ! Nonfictiunea lui va fi, poate, cel mai bun pseudoroman al acelui sfârsit de lume”. arată Petru Romoşan în cuvântul înainte al cărţii.   Citește în continuare Redescoperirea reportajului in stilul Cornel Nistorescu

Corpul in dans

“Centrul National al Dansului Bucuresti (CNDB) demareaza seria programelor prin care isi propune sa incadreze estetic, critic si analitic unele dintre spectacole pe care le prezinta in sala Stere Popescu” se arată într-un comunicat de presă. Prin stabilirea de raporturi cu alte lucrari, prin pozitionari istorice, stilistice, estetice, prin oferirea de repere sau referinte CNDB deschide dialogul cu publicul sau.

Joi, 28 noiembrie, ora 19.30 CNDB prezinta spectacolul Lay(ers) creat si interpretat de Cristina Lilienfeld. Spectacolul va fi urmat de o conferinta despre lectura corpului in spectacolul de dans contemporan ce ii are ca invitati pe Mihaela Michailov, Igor Mocanu si Cristina Modreanu. Piesa Lay(ers) a obtinut recent Marele Premiu al competitiei ALT CONCURS NATIONAL DE COREGRAFIE.

“Lay(ers) exploreaza conexiunea dintre piele ca organ si emotie. Proiectul meu are ca punct de plecare o imagine la care am rezonat foarte puternic atat senzorial cat si emotional. In imaginea respectiva tema este legata de pielea umana si felul in care ea traieste, se schimba, se decojeste. M-a dus cu imaginatia la acele masti pentru ingrijirea pielii care se desprind asemeni unei a doua pieli de care te dezbraci. Am inceput sa caut similaritati intre pielea sarpelui care se schimba cand nu mai este potrivita pentru el, intre scoarta copacului care se usuca, se crapa intr-un mod foarte expresiv si pielea umana. Citește în continuare Corpul in dans