9 august 2014 - poetic

A șasea întâlnire din seria de ateliere pentru Finala Licart 2014 a intrat în atenția lui Bogdan Constantin Enache:

La ședința atelierului de astăzi, care a avut loc în aer liber, fiecare dintre noi a avut ocazia de a comunica cu un poet printr-o poezie a acestuia. Exercițiul sugerat ne îndruma să petrecem o oră și jumătate cu un poem și să incercăm să-l rescriem sau chiar să-l traducem; a fost aidoma o conversație pe care o porți cu un prieten: acesta își spune păsul, ca mai apoi să-ți dai și tu cu părerea. Unii din poeții cu care am avut ocazia să comunicăm au fost: Carol Ann Duffy (prin „Valentine”,) Angela Marinescu (prin „Insinuare pe lîngă o fiinţă ciudată”,) Alda Merini (prin „Cântec trist”) și mulți alții.
Următoarea activitate are loc în hotel. Ne adunăm cu toții în fața recepției, unde suntem asaltați de un val de fotografi care întâmpină dificultăți cu privire la înțelegerea poeziei contemporane. Reacțiile lor atunci când încearcă să lectureze astfel de „chestii fără noimă” reușeșc să stârnească un surâs blând pe chipurile poeților și să-i motiveze spre realizarea unei inițieri în acest cadru ezoteric. Acest lucru reușește să lege o relație mai strânsă poet-fotograf care, într-un final, îi va ajuta în realizarea proiectului de final în care poeții realizează un poem bazat pe o fotografie și viceversa.
Ultima locație a atelierului a fost sala de ședințe. Acolo s-a discutat asupra câtorva detalii în privința poeziilor realizate pe tot parcursul taberei și ideii de a concepe o antologie virtuală (o sursă de inspirație sugerată a fost antologia „Boomer Girls”.) Pe lângă acestea, au intervenit și câteva conversații despre slam poetry, alternative pentru aplauze, „scânteile” homosexualilor și influența atelierelor și facultăților specific literare asupra poetului. La final, a avut loc un exercițiu pentru „jocul” pe care-l vom realiza în timpul festivității de premiere.
Au mai rămas doar două ateliere, iar următorul va fi dedicat, aproape în întregime, poeziilor redactate în perioada acestor șase ateliere.

Foto Cristian Munteanu

Cătălina Suditu a notat detaliile atelierului în varianta întâlnirii numărul 5:

Foto: Ionuț Rusu

1. De la Antarctida la sternocloidomastoidian. Cam asa ar suna rezumatul primei parti a workshop-ului din dupa amiaza asta. Dacă încă nu s-a înțeles legătura (deloc surprinzătoare) dintre cele două cuvinte, mă văd datoare să lămuresc lucrurile și să dezamăgesc spunând că nu e vorba nici de vreo operație șocantă făcută pe un iceberg, nici de descoperirea vreunei metode de a transforma gheața în țesut osos ci, pur și simplu de… un nou exercițiu al lui Răzvan Țupa.
Scopul acestuia a fost să demonstreze că într-un context potrivit, orice cuvânt (chiar și o interjecție!) poate fi poetic și poate reprezenta o baza în construcția unui univers liric. Cum anume?
Ei bine, după ce fiecare dintre noi a denumit un termen care „îl rade pe creier” și pe care nu îl poate integra sub nicio forma într-o poezie, persoana din dreapta a trebuit să îl preia și să îl folosească într-o creație proprie. Rezultatul a fost (cel puțin din punctul meu de vedere) extrem de interesant deoarece, nu numai că pornind de la ”apica” sau ”floricele” se poate scrie ceva citibil, ci se poate ajunge la poeme bune, foar-te bu-ne.
2.În cea de-a doua parte, toată ”treaba asta cu scrisul” s-a transformat într-un joc care mi-a amintit de perioada aia numită „grădiniță” când (pe lângă faptul că aveam obiceiul să căsăpesc în bătaie toți puștii care nu împărțeau desertul cu mine) nu începusem încă să debitez toate ciudățeniile pe care, uneori, le numesc poezie.
De data aceasta am interacționat la cote maxime, atmosfera fiind una dominată de ludic datorită faptului că, după ce am scris câte un poem pornind de la o melodie, ceilalți au avut însărcinarea de a o ghici. Nimic mai fain. 🙂