tonalitatea vădește poemformanța absenței cu partea de vis și cu partea de descris separate din front atmosferic și dicție precipitată de parcă ar fi de ales între cor și clor în peisajul neuronal de parcă ar zice cineva ce e prescris și e imediat contrazis și n-ar trece materialul visat de la sine la stadiul de cherestea de parcă n-ar fi chiar așa cu reperele tectonice marcate în vopsea de la marginea pronunției la obiceiul de a tăcea cu privirea strecurată între nuanțe cromatice și reverie tactilă care cu sinapse care cu capse din harta digitală suprapusă pe iris și tatuajul fluid articulat la nivelul norilor reprodus în trecut cine te vedea te recunoștea SCOATE MINUȚIOZITATEA SENINĂTĂȚII) sms deceniu (prea am tot înregistrat ca să stea toată lumea a reținut cum sună a punctat ce se vedea de nici nu mai ai când să dai play pentru toate e clar că e altceva decât asta s-ar putea ca nici dacă ar avea toate detaliile identice cu momentul reținut să nu aibă autoritatea aceluiași lucru pentru că unde ai fi tu când în partea din clip ești într-a șaptea cât ai ce trăi poate să fie și enervant sau altfel cum spune cartea dar tot nu te lasă să te prinzi ce și cum atâta timp cât ce lipsește e realitatea

31 ianuarie- Miră corporală