Nora Iuga a deschis manifestările MNLR din Noaptea Muzeelor și pentru evenimentele de la sediul instituției și pentru maratonul de la Biblioteca Centrală Universitară. Alături de Octavian Soviany și Valeriu Mircea Popa, cred că a fost printre primii autori care a ținut să îi invite pentru lecturi la Uniunea Scriitorilor pe cei care încă nu debutaseră în anii 2000. Apoi Marin Mincu a dus mai departe povestea.
Judy Florescu a surprins ambele momente de dialog (cu Vasile Gribincea) și lectură pentru canalul său Verbs describe us.
Tocmai a apărut în aprilie la editura Rocart un volum care adună poemele Norei Iuga din perioada 1968-2024. Link aici. Iar prezentarea sună cam așa:
Nora IUGA (numele adevărat Eleonora ALMOSNINO), născută în 4 ianuarie 1931, București, România, este poetă română, romancieră și traducătoare.
Este soția poetului George Almosnino și mama prim-balerinului Tiberiu Jose Almosnino. Este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1956–1969. Din 1969 pînă în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Între 1971–1979 are interdicție de publicare din motive politice. Ziaristă la ziarele de limba germană Neuer Weg (1955) și Volk und Kultur (1977–1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN Club. Din anul 1998 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”) în perioada 1999–2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002. Din 1960, după căsătoria cu poetul George Almosnino, realizează că poezia e vocația ei principală. Peste doi ani, în 1962, se naște fiul lor, Tiberiu Jose, care a devenit prim-balerin la Opera Română. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse (2000–2011). Primele versuri le scrie la doisprezece ani, când era elevă la Institutul Catolic „Ursuline”, Sibiu. La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vîrstnic blogger literar. Bine, acum îmi dau seama că e tocmai prezentarea de la CDPL.
Dar dacă te uiți mai atent, o prezentare mai preocupată de titluri are Nemira, de când a publicat volumul ”Fetița strigă-n pahar” (2023):
Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club. A publicat volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Opinii despre durere (1980), Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piața cerului (1986), Dactilografa de noapte (1996, 2010), Spitalul manechinelor (1998, 2010), Autobuzul cu cocoșați (2001, 2010), Petrecere la Montrouge (2012), Cîinele ud e o salcie (2013), ascultă cum plîng parantezele (2016). A publicat, la editura Polirom, romanele Sexagenara și tînărul (2004, 2012), Săpunul lui Leopold Bloom (2007), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Harald și luna verde (2014, 2016) și Lebăda cu două intrări (2016, 2017). Volumele sale de proză și poezie au fost traduse în mai multe limbi. A tradus peste 30 de titluri din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc., dar și cărți pentru copii. În anul 2007 a primit Premiul „Friedrich-Gundolf“, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, Darmstadt. La recomandarea președintelui Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, în anul 2015 este decorată cu ordinul „Crucea de merit“ în grad de cavaler. În anul 2017, președintele României, Klaus Iohannis, i-a conferit Ordinul Național „Pentru Merit“ în grad de Comandor.
Mereu este complicat cu prezentările poeților. Și mult timp m-am gândit că în paralel cu discursul poetic evoluează și discursurile de prezentare. De altfel te prinde și felul în care Nora Iuga însăși mizează pe ce nu poți înțelege când scrii ca și felul în care jură că, atunci când încearcă să corecteze, își strică poeziile. Am pus aici o prezentare la prezent (preferata mea) și una cronologică (preferata exactității). Pentru tine cum ar fi cel mai bine prezentat un poet? Sau ai cum să prezinți poezia?