Tag: Andreea Ghica

Debutul în poezie. III. Alegerea concursurilor

A treia întrebare pe care am adresat-o poeţilor a căror formare a inclus în ultimii ani participarea la diferite concursuri naţionale sau locale a încercat să surprindă criteriile prin care sunt alese competiţiile literare.

Aici Partea I

Aici Partea aIIa

3. -Cum ţi-ai ales concursurile la care ai participat?

Nevoia de seriozitate Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011)

3. Adevarul e că atunci când participi la o paletă largă de concursuri, viziunea asupra conceptului de concurs literar se lărgeşte vizibil. Concursurile mi le-am ales în primul rând după gradul de seriozitate pe care mi-l inspirau, după numarul ediţiilor, deci un rol important l-au jucat tradiţia şi notorietatea lor, după pesonalităţile prezente în cadrul juriilor, numele organizatorilor/ instituţiilor organizatoare, după numele celor care au câştigat ediţiile anterioare şi, nu în ultimul rând, buna dispoziţie cu care îmi povesteau foşti participanţi despre respectivul concurs.

„Un fel de mini-generaţie a concursurilor” George Chiriac ( Oneşti, judeţul Bacău -Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010)

3. Vrei clişee? Să zic că am tras un ochi şi pe juriu? M-a interesat şi juriul. Partea materială era cea importantă. Eu am renunţat să mai particip la concursuri, făceam un traseism oribil. Partea frumoasa era că eu câştigam cam tot ce se putea şi nu mă duceam niciodată să ridic premiul. Primeam banii prin poşta şi astfel se năştea o întrebare: cine naiba e George Chiriac?   Mi-a plăcut mult să ma joc aşa. Eram atunci un fel de mini-generaţie a concursurilor (pe care Federeac o numea generaţia miserupistă, mie nu îmi place denumirea): George Chiriac, Adrian Diniş, Aida Hancer,Vlad Sibechi, Miruna Voican, George Serediuc, Evelina Crăcană, Despina Popovici, Ada Aitonean, fetele de la Suceava. Ce să facem, îi lăsăm acum pe ăştia mai tineri, noi am îmbătrânit.

„Cu prietenii comediile locale erau mai suportabile.” Adrian Diniş (Premiul revistei Cronica la Concursul “Ioanid Romanescu” 2010)

3. Iniţial, primele concursuri la care am participat, am ţinut cu dinadinsul să fie importante: un juriu bun era criteriul cel mai important şi laureaţii să fie şi ei din tagma poeţilor care au scris ceva care să conteze cât de cât. Apoi, n-am să fiu ipocrit să spun că n-a fost aşa, am văzut că-mi priesc tare bine şi banii câştigaţi din ele şi am făcut şi compromisul de a trimite la concursuri pe care nu dădeam poate doi bani – ba chiar le ziceam şi celorlalţi să trimită şi ei ca să nu fiu singur (spunându-le că e un concurs slab totuşi), căci e groaznic să stai la un concurs cu discursuri plicticoase fără prieteni. Însă, cu prietenii comediile locale erau mai suportabile. Cu toate astea, eram foarte trist indiferent de concurs când vedeam un poet slab premiat. Inclusiv, Mihai Eminescu – Opera prima (în jurul căruia e poate cea mai mare luptă şi e aşa aureolat premiul ăsta şi iscă multe animozităţi) îmi mai dă starea asta. Desigur, anul acesta Andrei Dosa a arătat că poezia bună îşi face până la urmă auzită vocea autentică.

„Concursurile mai populare” Andreea Ghica, din Târgovişte (Premiul I la concursul “George Ţărnea” 2010)

3. Marturisesc că am participat la concursurile mai populare, care s-au organizat în fiecare an şi unde s-au înscris un număr mare de participanti. Totodata, am mai urmarit, ce-i drept, şi membrii juriului, dar nu m-am axat doar pe acest lucru.

„Aprecieri făcute de alţi participanţi” Ana-Maria Lupaşcu (Suceava- Premiul I la Concursul “Iulia Hasdeu” 2010)

3. De obicei caut pe Internet regulamentele pentru concursurile de poezie. Găsesc aprecieri făcute de alţi participanţi pe bloguri (cum este cel al lui Adrian Diniş, de exemplu) unde fiecărui concurs îi sunt acordate steluţe pentru criteriile care contează(organizatori, juriu, câştigători).

Cred că şi titlul concursului are oarecum relevanţă(nu m-ar interesa un concurs care s-ar chema, de pildă, “Steaua visătoare” ,voind astfel să epateze cu orice chip).

„Pe auzite” Cătălina Matei (Bucureşti- Menţiune, Concursul Internaţional „Marin Sorescu”, 2006; Diploma atelierului de creaţie „Poezie în Viaţă”, 2007; Marele Premiu „Nora Iuga” – concursul literar „Nora Iuga, secţiunea poezie, 2011; Menţiune specială – Concursul Naţional De Literatură / Poezie „Reţeaua literară”, 2011).

3. După cum am spus, primele concursuri („Mihai Eminescu”, „Marin Sorescu”) au fost alese pentru mine de către profesorii de română.  După, era pe auzite. Te uitai la numele celor care făceau parte din juriu şi îţi dădeai seama dacă era concurs serios sau nu. În plus, după concursurile din liceu, afli de nişte persoane cu scrisu-n mână, care te conduc, îti spun: „Uite, nu vrei să participi?”. Şi pofta să faci parte sau măcar să te apropii de lumea celor care scriu atât de fain, te face să te uiţi la drumul pe care l-au parcurs: de exemplu, la ce concursuri au participat; şi încerci să imiţi traiectoria.

Internet- Ioana Miron (Botoşani- Premiul “Revista Română” de la Iaşi şi Premiul revistei “Spaţii culturale” din Râmnicu Vâlcea la Festivalul National de Poezie “Nicolae Labis” 2009)

3. De pe internet, la recomandarea prietenilor iubitori de literatură, ca experiment literar…

„Momente” Mihai Ionut Ologu (Vulcan – Hunedoara Premul revistei “Timpul” Iaşi Premiul II la “Nicolae Labiş“ 2011).

3. Nu am structurat prea bine activitatea asta, adevăru-i că multe concursuri de la care aveam mari aşteptări s-au spart  în faţa mea, adică s-au decis pur şi simplu că e gata. Cel mai mult am regretat „proversul”, dar au fost şi altele. Uneori am ratat şi concursuri din comoditate, cum a fost naum doi ani la rând, fincă implica fie să mă recomand pe undeva fie să mă zbat prin liceu şi inspectorate. prima ediţie o regret cumva, totuşi. mai mult regret că n-am ajuns la Tîrgovişte, mai ales că citisem şi c.v.bănescu şi era important, dar sunt momente când nu mai vrei şi gata. Le-am ales după momente cel mai mult, mai rar criterii, şi atunci exclusiv recomandările lui adi diniş sau insistenţele altor prieteni care urmau să participe.

Exerciţiu şi stil Ramona Ţăruş (Botoşani- Premiul revistei Symposion la concursul “Ioanid Romanescu” 2010).

3. Nu le-am ales neaparăt după un anumit criteriu, pur şi simplu aflam de ele ori din mass-media ori de pe internet şi participam pentru că “exersandu-mi” scrisul în concursuri mă apropiam tot mai mult de stilul pe care îl am azi şi la care încă lucrez.

Debutul în poezie. II. Concursuri care v-au format

Acum câteva luni vă invitam la o discuţie despre concursurile de poezie adresate debutanţilor. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este tocmai importanţa pe care aceste competiţii au căpătat-o pentru unii dintre cei mai tineri poeţi. Dacă la sfârşitul anilor 90 şi în primii ani de după 2000 aceste concursuri erau prilej de glume şi de farse din partea celor care au debutat atunci, între timp, au început să apară poeţi pentru care premiile câştigate înaintea publicării în volum au confirmat faptul că se află pe o cale potrivită în ceea ce priveşte scrisul.

Am invitat o parte dintre câştigătorii ultimilor ani să răspundă la câteva întrebări legate de schimbările pe care le-au adus aceste concursuri pentru ei. Între timp, o parte dintre aceşti poeţi au şi debutat cu volume personale, dar asupra acestui aspect.

Astăzi www.poetic.ro oferă a doua parte a raspunsurilor date de cei mai tineri poeţi asupra tipurilor de concursuri la care au participat.

(prima parte a anchetei poate fi citită accesând această legătură)

2. – Ce concurs de poezie ai simţit că te-a marcat în mod esenţial? şi în ce fel.

De la pasiune la munca efectivă- Alexandra Emilia Bucur (Bucureşti- Premiul al III-lea “Nora Iuga”2011)

2. Dintre cele care m-au marcat, este în mod cert primul la care am participat, Costache Conachi (Tecuci, 2007). Pentru că mi-a deschis drumul spre poezie făcând trecerea de la pasiune la munca efectivă, de la tatonarea terenului cuvintelor la ideea de ambiţie şi evoluţie. A marcat astfel un început şi mi-a arătat o uşă dându-mi posibilitatea să aleg dacă o deschid sau rămân în faţa ei. Am avut marea şansă, încă de la primul concurs, să fie în juriu un mare scriitor, Cezar Ivănescu. Ca dupa fiecare început, urmează o continuare. Aici pot puncta concursurile care mi-au marcat evoluţia scrisului, cele la care am “asudat” încercând să am un grupaj cât mai bun de poeme, iar după câteva încercări şi forţarea propriei ambiţii, am urcat pe locul 1 sau marele premiu.

În general, toate concursurile sunt un punct esenţial pentru evoluţia scrisului, marchează trecerea de la o treaptă la alta şi poate, de la o etapă a scrisului la alta. Sunt ca un ac care îţi indică, precum cel de busola, poziţia scrisului, îţi oferă un punct de reper şi de conştientizare. Esenţa lor stă în acea surpriză, acel necunoscut care apare atunci când te aştepţi mai puţin sau când nu te aştepti, de fapt, deloc. Un moment plin de mister pentru mine a fost mereu aşteptarea telefonului care anunţa “nominalizarea”. Cu siguranţă “misterul’ acelor clipe te marchează pentru că delimitează distanţa dintre miraj şi necunoscut.

Continuare