Potrivit unui comunicat de presă, săptămâna viitoare, începând de luni, 18 aprilie, până vineri, 22 aprilie, şase poeţi britanici contemporani vin la Bucureşti, pentru a stiliza traduceri din poezia română contemporană. Timp de 5 zile, în cadrul unor workshop-uri care se vor desfăşura la sediul Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38, textele traduse, într-o formă brută, de studenţii Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC) din cadrul Universităţii din Bucureşti vor fi stilizate de cei 6 oaspeţi britanici. Textele finale ale acestor echipe mixte româno-britanice vor fi publicate într-o antologie bilingvă de poezie română contemporană.
Arhive etichete: EMIL BRUMARU
Festivalul internațional Lectora din Suceava, la a treia ediție
Miercuri, 27 mai, debutează la Suceava cea de-a treia ediție a festivalului internațional de literatură și artă contemporană Lectora, care se va desfășura pe parcursul a patru zile la Universitatea Ștefan cel Mare (USV), Muzeul de Științe Naturale, centrul cultural Uzina de apă, Colegiul Național Petru Rareș și în Cetatea de Scaun a Sucevei. Anul acesta participă scriitori, artiști, directori de festival și regizori de film din România, Spania, Marea Britanie, Ucraina, Austria și Estonia.
Lecturi publice de poezie și proză și concert live
De joi până duminică în zori, scriitori din România și străinătate vor citi în română, engleză, germană sau estoniană la Universitate, în sălile Muzeului de Științe ale Naturii, în licee dar și la Noaptea Poeților, care va aduna zeci de autori invitați și locali, tineri debutanți de la Clubul de poezie Alecart sau consacrați în Cetatea de Scaun, recitalul lor fiind încheiat de un spectacol multimedia live susținut de artistul și muzicianul Sebastian Seifert din Barcelona. Citește în continuare Festivalul internațional Lectora din Suceava, la a treia ediție
Sezon de festivaluri de poezie prin România
Deşi este un gen literar despre care se spune de obicei că nu prezintă interes pentru public, întâmplarea a făcut că luna mai adună nu mai puţin de patru festivaluri româneşti dedicate poeziei. O trecere în revistă a programului fiecărei manifestări poate să atragă atenţia asupra felului în care este tratată poezia azi chiar de cei care îşi asumă rolul de promotori ai genului în România. Am păstrat mai jos multe dintre formulările din comunicatele de presă ale organizatorilor pentru a putea remarca cât drum are de parcurs poezia românească până la reflectarea normală a propriilor evenimente pornind de la diferite clişee sforăitoare.
Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” la Târgovişte
Tu cum recunoşti poezia?
Undeva în zona locurilor comune din orice vreme şi-a făcut tabără prejudecata potrivit căreia poezia ar fi într-un singur fel. Anul acesta, dintre cele 52 de grupaje trimise la concursul din cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu” am adunat mai bine de 20 de serii de poeme care ar fi putut să câştige fără probleme orice premiu. Fiecare dintre cei pe care deopotrivă juriul dar şi premiile speciale i-au selectat propun maniere cât se poate de diferite de formulare şi de recunoaştere a poeziei.
Pornită de la un fragment al Marianei Marin, poezia Biancăi Gheorghiulescu exersează versificarea secvenţelor şocante: „seara când mama spală pe jos cu clor/ schimbă micuţul apartament într-un spital/ din care gândacii ies în colonii nu e nimic/ care să mă sperie mirosul ăsta e ca un somnifer bun”. Nota confesivă a discursului este topită într-un flux continuu de verificare a reperelor„tata îmi scrie mesaje obsesiv pe care/ le citesc în micile pauze când mă prefac puternică”. Astfel, poezia îşi primeşte spaţiul de care are nevoie. Citește în continuare Sezon de festivaluri de poezie prin România
Poezia la Iaşi… e „en gros”
Despre mimarea poeziei se pot spune multe. Dar mai uşor este să se arate. În cadrul Festivalului international al educatiei, in perioada 22-25 iunie 2014, la Iaşi are loc Festivalul internaţional „POEZIA LA IAŞI”, ediţia I. USR Iaşi anunţă că la eveniment vor participa 100 de poeţi din România, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Franţa, Israel. Potrivit aceleiaşi surse, poeţilor invitaţi la prima ediţie a Festivalului Internaţional ”Poezia la Iaşi” li se va conferi titlul de POET AL IAŞULUI de către Primarul Municipiului Iaşi.
Cam aici se pare că s-a blocat gândirea organizatorilor de evenimente de poezie de amploare în România. Faptul că poeţi buni sau foarte buni sunt amestecaţi cu poeţi mai puţin importanţi ar putea să fie chiar util atunci când e vorba despre evenimente publice. Dar, atunci când fiecare poet adus în faţa publicului are parte de câteva minute într-o oră, şansele ca poezia sa să aibă parte de vreo receptare este minimă mai ales atunci când poemele celor programati să citească nu au nicio legătură unele cu altele.
Mă interesează mai puţin implicaţiile politice ale orgaqnizatorilor care găsesc de cuviinţă să promoveze poezia şi „mirosul florilor de tei” fix în evenimentul finanţat de instituţia acuzată public de tăierea teilor din Iaşi. Ba chiar, trebuie remarcat faptul că afişul secţiunii de poezie este singurul realizat după o estetică a pozelor de buletin (poate este o referinţă timidă la celebrul tablou al membrilor „Convorbirilor Literare”) dintre toate afisele evenimentelor incluse în FIE. În plus, faptul că poeţilor li se cere să citească în mai multe cartiere ale Iaşiului este, din nou, o idee cât se poate de ofertantă.
Mai puţin ofertant este însă aerul triumfalist al evenimentului prezentat de presă ca o manifestare europeană sau chiar universală. Lucru greu de susţinut atunci când invitaţii din străinătate sunt poeţi români stabiliţi acolo, destul de puţin reprezentativi pentru fenomenul poetic din patria de adopţie.
Toata lumea merita felicitata pentru creerea unei astfel de ocazii de revedere intre autori si public. Dar, poate, la un moment dat, cineva isi va pune si problema poeziei si masurii in care poate un spectator sa perceapa ceea ce se intampla pe o scena in succesiune rapida de nume si texte prezentate făra nicio alta logica in afara intamplarii.
Problema poeziei este foate apropiata de orice alta problema a manifestarilor publice oficiale în România de azi. Chiar şi cei care formulează şi documentează în mod autentic un fel de a fi (fie el naţional ori poetic) sunt constrânşi la prezentări care încurajează, promovează şi impun mimarea poeziei, mimarea implicării şi a interesului pentru orice este cultural, politic ori, în general, real. Desigur, de fiecare in parte depinde renuntarea la simulare, de la cel mai slab poet, pana la cel mai bun.
Pana atunci, va propun un pic de ploaie pentru ca asta nu se preface