Tag: Ko Un

http://www.poetic.ro/calendar-research-paper/

WildpilgrimFestivalul inițiat acum șapte ani s-a remarcat până acum doar prin mișcările de forțe pe care le-a presupus. Anul acesta, lucrurile s-au schimbat. În primul rând, prin invitarea în România a unuia dintre puținii poeți contemporani care au deja o aură de legendă bine conturată. Coreeanul Ko Un (foto) este în fiecare an numit printre scriitorii considerați favoriți pentru premiul Nobel, faima lui combinând o biografie spectaculoasă (activist anti-capitalist, condamnat, călugăr, automutilare) și un stil de poezie inconfundabil.

În plus, acum festivalul organizat de Muzeul Național al Literaturi din București are parte de o promovare profesionistă.

Potrivit unui comunicat de presă anul acesta vor fi

• 22 de invitaţi din străinătate, pe lista oaspeţilor numărându-se poeţii nominalizați la Premiul Nobel pentru Literatură, precum Ko Un (Republica Coreea), Yang Lian (China) și Mircea Cărtărescu
• Amploarea din acest an a proiectului transformă Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB) în cel mai important festival de gen din România
• Eveniment special dedicat aniversării Dada, la care participă performeri din 7 ţări / „DADA 100: poezie sonoră, simultană, experimentală şi de avangardă”
• Lecturi publice, mese rotunde, dezbateri, performance-uri şi recitaluri de jazz în 10 locaţii din capitală: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, Teatrul Excelsior, Librăriile Humanitas, Green Hours, Galeria Romană, Muzeul Municipiului Bucureşti, Librăria Open Art, Tramvaiul 26, Muzeul memorial „Tudor Arghezi – Mărțișor”
• Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a VIII-a (marcând prin poezie, blues şi jazz Noaptea Europeană a Muzeelor – 21 mai 2016)

Continuare

Nobel pentru literatură 2013 – alice munro

Cotele caselor de pariuri au venit din nou cu tot felul de idei legate de castigatori. Cu o oră inaintea decernarii premiului nobel pentru literatura Mircea Cărtărescu urcase alături de Kundera si Peter Nadas, in preferintele pariorilor, peste celebrităţica Amos Oz sau Umberto Eco ori Philip Roth.
In afară de Cărtărescu, personal, doar Ko Un mai este printre autorii pe care mi i-as dori sa ii vad castigatori. Poetul din Koreea de Sud fiind un fel de protestatar pentru Rosia Montana inchis, traumatizat si calugarit, intors la viata laica. E nascut in acelasi an cu Nichita stanescu.
Favoritul e anul acesta Haruki Murakami, “IQ84,” recent publicat fiind o legenda literara deja.

Alice Munro, Joyce Carol Oates, Thomas Pynchon, Don De Lillo, Adonis erau din nou printre favoriti dar surprinzator de bine clasata apare jurnalista si prozatoarea din Belarus, Svetlana Alexievich, premiata cu ani in urma de PEN Suedia dar si la Leipzig ca si pentru pace de editorii germani.

20131010-134428.jpg

20131010-134746.jpg

Maestria aratata in proza sa scurta a fost argumentul juriului care acorda premiul nobel autoarei canadiene Alice Munro, “maestru al prozei scurte contemporane”.
Un interviu cu Alice Munro dupa ce fiica ei o trezise in miezul noptii sa o anunte ca a fost premiata.

Acum ca ne-am revenit, ce poet ziceti ca o sa ia azi Nobel?

stiu, nu s-a mai intamplat de la inceputul secolului XX sa ia Nobel doi poeti la rand si tocmai a fost anul trecut unul.
Mie mi-ar placea Ko Un

Vechiul Buddha

Hei, vorbeai de vechiul Buddha?
De ce? vechiul Buddha nu e Buddha.
Adevăratul Buddha-i un pește abia prins
Sare și saltă
(din 108 poeme Zen Koreene)
dar probabil ca daca se face de mult nemaivazuta chestie sa ia din nou poezia o sa fie Adonis.
Sirian, tocmai amenintat cu moartea pt ca s-a indepartat de familia musulmana>

Marginea lumii [fragment]

Dau drumul pământului și iau cerurile prizoniere. Cad ca să rămân credincios
luminii, ca să fac lumea neclară, fascinantă, schimbătoare, periculoasă, ca
să anunț pașii dincolo.
Sângele zeilor îl am încă proaspăt pe haine. Țipătul unui pescăruș răsună
printre paginile mele. Lasă-mă doar să-mi strâng cuvintele și pleacă.

Sau poate se vor bucura in sfarsit pentru prima data poetii chinezi din exil. Bei Dao e plecat din China din 1989, dupa Tienanmen.

Ramallah

în Ramallah
bătrânii joacă șah pe cerul înstelat
ultima mutare licărește
o pasăre închisă-ntr-un ceas
sare-afară să spună ora

în Ramallah
soarele se cațără pe zid ca un bătrân
și trece prin piață
aruncă lumina oglindită într-o
farfurie de aramă pătată

în Ramallah
zeii beau apă din borcane pământii
un arcuș întreabă coarda încotro
un băiat pornește să moștenească oceanul
de la marginea cerului

în Ramallah
semințele se răspândesc peste amiază
moarte înmugurește la fereastra mea
copacul rezistă, ia în piept furtuna
forma brutală inițială

Ko Un eternul candidat la Nobel

Ko Un (născut pe 1 August sau 11 April 1933) este un poet sud-coreean enumerate printre favoriţii la Premiul Nobel pentru literatură şi în 2011. Este unul dintre scriitorii obişnuiţi să fie închişi, de-a lungul timpului fiind trimis de mai multe ori în spatele gratiilor. De fapt, an de an, înaintea anunţului official al câştigătorului de la Stockholm, ziariştii se instalează la uşa sa sperând să fie primii care îi iau o declaraţie proaspătului câştigător.
Ko Un este unul dintre cei care au fost traumatizaţi de războiul Coreean. În anii 50, înainte de sfârşitul războiului s-a retras pentru a deveni călugăr budist. După un deceniu a revenit în lume şi a lucrat ca profesor de poetică. În anii 70, pe fondul unei depresii acute a încercat de mai multe ori să se sinucidă. În perioada imediat următoare fost arestat de patru ori (1974, 1979, 1980 şi 1989) pentru că a protestat faţă de tulburările politice prin care trecea ţara sa, ultima dată fiind condamnat la 20 de ani de închisoare cu acuzaţia de trădare de stat. A fost eliberat după 2 ani. De atunci trăieşte în Anseong, supranumit “Oraşul Maeştrilor”. Abia la sfârşitul anilor 80, a primit permisiunea să călătorească în lume. Ko Un este un Bodhisattva al poeziei Coreene condus de un demon, exuberant, abundant, obsedat de creaţia poetică” a spus despre el Allen Ginsberg


O noapte lungă

Ridicasem cortul peste noapte
între Shigatse şi Latse.
Imediat ce a fost cortul pus
s-a stârnit o furtună.
Cortul tremura gata să zboare.

Apa a crescut
peste malul râului,
şi cu ea şi sunetul asurzitor al curentului.

Puţin mai devreme apa noastră dăduse în clocot la 80 de grade.
Nici vorbă de 100.
Mi-au fiert atunci şi frica şi resemnarea.

Viziuni uitate mi s-au şters.
Bubuitul râului creştea încă şi mai tare.
Nu-mi rămânea decât să fiu spulberat în torentul umflat.
Mi-am amintit chipul soţiei.
Mi-am amintit chipul fiicei.
N-aveam ce face cu lucruri ca adevărul.