Tag: Moni Stănilă

research paper interactive

ricarda ioana acosmei foto de ana chiriţoiu

Ricarda Ciontos, Ioana Nicolaie şi Constantin Acosmei la prima petrecere de poezie românească în Literaturwerkstatt

 Vineri seară, o nouă petrecere de poezie românească este găzduită de Literaturwerkstatt în Berlin. ICR Berlin a organizat toate cele trei întâlniri cu publicul din Kulturbrauerei, spaţiul în care societatea germană care ne găzduieşte a organizat atât serile de poezie cât şi un eveniment dedicat prozei româneşti din ultimii ani. După coordonarea pe care evenimentul a primit-o din partea Andreei Dincă la ediţiile trecute, Claudiu Florian şi Daniela Duca de la ICR Berlin vor fi nevoiţi să facă faţă pentru întâlnirea din acest an unor aşteptări destul de mari atât din partea publicului cât şi a poeţilor invitaţi. „Publicul poate intra şi ieşi ori de câte ori doreşte, mai ales că în curtea interioară din Kulturbrauerei i s-a mai pregătit o surpriză. Marcând 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876) Modulab va prezenta o hipnotică proiecţie holografică cu mapare, ce are ca focus Coloana Infinitului, precum şi diverse alte motive şi simboluri tradiţionale româneşti” se arată într-un comunicat.

2009 – „Public receptiv faţă de artele poetice” – Lunga noapte a poeziei româneşti Continuare

Sezon de festivaluri de poezie prin România

Deşi este un gen literar despre care se spune de obicei că nu prezintă interes pentru public, întâmplarea a făcut că luna mai adună nu mai puţin de patru festivaluri româneşti dedicate poeziei. O trecere în revistă a programului fiecărei manifestări poate să atragă atenţia asupra felului în care este tratată poezia azi chiar de cei care îşi asumă rolul de promotori ai genului în România. Am păstrat mai jos multe dintre formulările din comunicatele de presă ale organizatorilor pentru a putea remarca cât drum are de parcurs poezia românească până la reflectarea normală a propriilor evenimente pornind de la diferite clişee sforăitoare.

 

Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” la Târgovişte

Tu cum recunoşti poezia?

 

Undeva în zona locurilor comune din orice vreme şi-a făcut tabără prejudecata potrivit căreia poezia ar fi într-un singur fel. Anul acesta, dintre cele 52 de grupaje trimise la concursul din cadrul Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu” am adunat mai bine de 20 de serii de poeme care ar fi putut să câştige fără probleme orice premiu. Fiecare dintre cei pe care deopotrivă juriul dar şi premiile speciale i-au selectat propun maniere cât se poate de diferite de formulare şi de recunoaştere a poeziei.

Pornită de la un fragment al Marianei Marin, poezia Biancăi Gheorghiulescu exersează versificarea secvenţelor şocante: „seara când mama spală pe jos cu clor/ schimbă micuţul apartament într-un spital/ din care gândacii ies în colonii nu e nimic/ care să mă sperie mirosul ăsta e ca un somnifer bun”. Nota confesivă a discursului este topită într-un flux continuu de verificare a reperelor„tata îmi scrie mesaje obsesiv pe care/ le citesc în micile pauze când mă prefac puternică”. Astfel, poezia îşi primeşte spaţiul de care are nevoie. Continuare

Armata cu care am cucerit lumea înainte să o dau înapoi celor de care începeam să mă îndrăgostesc

10407671_843375132374894_9218517901212509123_nLa invitaţia Ruxandrei Ceseranu am pus în legătură treaba mea cu poezia cu nebuniile consecvente ale copilăriei. Şi textul pe care l-am trimis îl vedeţi mai jos. Priviţi-o ca pe o avanpremieră a revistei Steaua 1-2 / 2015. Tema era SCRIITORI, JUCĂRII, COPILĂRIE iar din grupajul pe care o să-l găsiţi în publicaţia care va începe curând să circule mai apar T.O. Bobe, Veronica D. Niculescu, Ion Vianu, Mariana Codruţ, Dora Pavel, Calin-Andrei Mihailescu, Radu Pavel Gheo, Simona Sora, Andrei Codrescu, Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Corin Braga, Doru Pop, Corina Sabau, Stefan Manasia, Andra Rotaru, Margento Romania, Moni Stanila, Banciu Carmen-Francesca, Peter Demeny, Radu Vancu, Marius Chivu, Romulus Bucur, Cosana Nicolae Eram, Tudor Cretu, Svetlana Cârstean & Ruxandra Cesereanu însăşi. Tabloul a fost pus la punct de graficianul Octavian Bour.

Din păcare nu am nicio fotografie cu soldăţeii în jurul cărora se învârteau jocurile mele. Dar imaginea de când aveam pe undeva pe la doi ani a prins primele jucării pe care mi le amintesc: Minnie, Micul Oşean şi Mieluşelul. De fapt, în fotografie, jucăriile sunt puse pe o ladă lucioasă care s-a aflat mulţi ani după la capătul patului şi care, în timpul războaielor cu soldăţeii (care se numeau pentru mine „cowboy” chiar dacă erau indieni sau luptători din războiul Civil American ori soldaţi din al doilea război mondial) se transforma, pe rând, fie în tanc, ori în diligenţa din celebrul film al lui John Ford. Aşadar, personajul principal al fotografiei pe care o alătur nu sunt nici eu, nici jucăriile, ci lada aceea care găzduieşte pe capac micul meu regiment de jucării. Continuare

Poezie din 2012 și tot atâtea sfârșituri ale lumii ei

Fără să ai nici măcar ideea cea mai

Vagă, te-ai trezit la capăt
Lucruri în care credeai te-au înlocuit

Fără să-ți dea de ales, fără să îți mai
Adreseze niciun reproș
Vorbele au căpătat sensul lor propriu

Nu l-au mai înapoiat celor ce le-au spus
Și-au făcut propria lume
Unde totul devine prezență

Fiecare suntem și mașinării bi-
ologice dar și inter-
Fețele estetice ale lumilor

I. Balul debutanților

ritual reînviat[1] , formule calde
Care ne învață din nou
Cum rostim cuvintele și cui aparțin

Minunile privirii[2] dintre doi oameni
Cât se poate de înrudiți
Planând unul deasupra, celălalt sub el[3]

Continuare