Arhive etichete: poezie și corp

Arhitecturi ale respirației: timpul și corpul în poezia lui Răzvan Țupa

Poezia lui Răzvan Țupa nu se limitează la spațiul bidimensional al paginii; ea funcționează ca un eveniment corporal, unde textul acționează ca o interfață între mecanismele psihice ale cititorului și presiunile externe ale mediului urban, social și digital. Întreaga sa construcție poetică, vizibilă atât în „poetic relațional – poeme alese 1995–2024”, cât și în „poetic. Interfața sonoră”, sugerează că respirația nu este doar o funcție biologică, ci principalul instrument arhitectural prin care cititorul construiește, în propriul său corp, timpul poemului. În acest eseu, vom explora cum Răzvan calibrează respirația pentru a modula diverse structuri temporale, transformând lectura dintr-un act pasiv într-o participare fizică la arhitectura istoriei, memoriei și a prezentului fragmentat.

Continuă lectura Arhitecturi ale respirației: timpul și corpul în poezia lui Răzvan Țupa →