ce si cum e cu Monooka aflati de pe site-ul ei care e asta http://monooka.com/ dar de vazut o mai vedeti prin Bucuresti pe 1 iulie in la La Scena 9pm si 2 iulie la Art Jazz 8pm. Ca pe urma se intoarce-n Londra ei cu ploi.

pana acolo eu postez un pic de , jucaria Monookai de la Tiff

booon. si acum poemul scos din „Frumusetea barbatului casatorit” de Diana Geacar (ed Vinea, 2009):

Dust bunnies

Curtea este în paragină:
iedera acoperă zidurile din faţă,
scaunele şi mesele au ruginit sub vii,
în curte, o sârmă plină cu haine pentru copii.
Porţile scot un sunet delicios.

Mă apropii de pereţii casei ca-ntr-un somn
de după masă. Ce personaj din Poe
ai vrea să te ţină de mână?
(gesturile reconstruiesc fiinţa interioară)
Deasupra, valurile de nori gata să se spargă de
bolta verde cu irizaţii cărămizii.

Există o specie de molie,
Deilephila elpenor, molia elefant şoim,
numită şi „iubitul serii”. Un vis din care
nu-mi mai amintesc decât
senzaţia: un băiat care, având deja o iubită, mă
plimba cu maşina pe întuneric, atât de fascinat încât
uita să mă atingă
(gesturi care te smulg din somn)

Mai fac un pas – jocul în care trebuie să te grăbeşti
să atingi umărul celui care numără întors
cu spatele la tine – şi uşa se deschide.

Întunericul din casă inhalează
particule de praf şi
formează o siluetă din cocoloaşe de păr şi piele,
cu un topor într-o mână
-Unde ai vrea să ajungi, domnişoară? –

Pe cărarea din faţa casei mai fac un pas şi o palmă bătătorită
ca o carapace mi se lipeşte de omoplat,
picioruşele bombate zvâcnesc uşor
în pielea mea fierbinte. Strănut şi
particule de praf chiţăie şi
se pitesc sub părul meu, pe ceafa transpirată.
Într-un spaţiu în care nu mai vrea nimeni.

Leagănul începe să scârţâie.
De pe umăr mi se desprinde o frunză cărnoasă
de viţă de vie. Fără să mă gândesc,
răzuiesc cu unghia coconii lipiţi
de spatele ei.