Arhive categorii: poeme

exerciţii, selecţii, mize de poezie

Energia poeziei la Poetic Hub și prin alte platforme de azi

Poezia astăzi funcționează într-un regim special de energie. Cum mă tot pregătesc pentru întâlnirea Poetic Hub, de sâmbătă, 25 mai, de la Modulul Cărturești, am tot trecut prin texte de autori care încă nu au debutat în volum personal. Până la urmă cei la care am rămas îi vezi sâmbătă cu poeme și discuții.

Iulia Dincă, Andreea Roxana Ghiță și Toni Chira vorbesc depre poezie și platformele ei de azi. Cei trei invitați intră în dialog cu Mihai Ivașcu și Răzvan Țupa la Poetic Hub, sâmbătă, 25 mai, de la 16.30. Discuția privind platformele poeziei astăzi are loc la Modul Cărturești (Str. Academiei, 18-20, la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu), în București. Am tot încercat să găsesc schimbările de perspectivă care ți se impun și la citEști. Playlistul de Poezie Altfel e aici.

Energia poeziei îți încearcă puterile


În ultimii ani au apărut antologii tot mai relevante care adună poeme semnate de tot mai mulți autori care încă nu au semnat volume de debut. ”Generația O Mie de Semne” (2022) și ”Ce-ți spui noaptea înainte de culcare” (2024) sunt cele mai vizibile exemple. Platformele online dar și evenimentele open mic ori spoken word, ca și noile întâlniri cu public organizate la Iași, Cluj, Timișoara ori București oferă o imaginea unui moment de efervescență pentru poezia românească. Diversitatea acestor manifestări abia este surprinsă de colecțiile unor edituri specializate în poezie în România. Abia putem să ne facem o imagine privind producția Casei de Editură Max Blecher, Casa de Pariuri Literare, OMG, Fractalia, Tracus Arte, Paralela 45 ori Charmides. Și vin tare în aceste luni proiectele editoriale poetice de la Cartex și Alchimica. Asta ca să numim doar câteva dintre editurile cele mai atente la dinamica reală a poeziei de azi.
Discuția de la modul îți arată cum se văd reperele acestui peisaj chiar pentru cei care prin proiectele în care sunt implicați au început deja să însemne ceva în poezia de azi românească.
Proiectul Poetic Hub aduce în prim-plan poezia contemporană, dar și intersecțiile dintre poezie și alte arte.

Poetic Hub în distribuția următoare

Toni Chira studiază filosofie și istorie la UBB. A publicat în revistele: Poesis Internațional, Vatra, Steaua, Scena9, Tomis, Familia, Matca
A citit la Institutul Blecher, Nepotu’ lui Thoreau, Cenaclul Republica, Festivalul Poezia e la Bistrița, Stand-up Poetry Alba Iulia, Strada Fără Nume, Festivalul Internațional de Poezie București, Cenaclul Matca, Pragul Vaida, Swords. Realizează rubrica Singur printre poeți la Radio Cluj. A câștigat de două ori premiul pentru poezie oferit în cadrul Colocviilor Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia (2019, 2022). Împreună cu Vasi Prode și Raul Cozlean formează Societatea Singuraticilor din România

Iulia Dincă este absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj, specializarea foto-video. Pasionată de poezie și storytelling, a urcat pentru prima dată pe scenă în 2017, la o competiție de Slam Poetry în Cluj. Din 2018 face parte din Poethree Collective, și a susținut show-uri în orașe precum Cluj și Timișoara. A participat la festivaluri internaționale precum 010 Says It All în Rotterdam în 2019 și Tell ‘em Festival în 2023. În continuare este implicată în organizarea evenimentelor culturale, inclusiv în echipa Transylvania International Spoken Word Festival, echipa Decopertat București și Bucharest Spoken Word.

Andreea Roxana Ghiţă (n. 2000) este masterandă la Studii Literare, Universitatea din Bucureşti, membră a cenaclului Visceral, scrie poezie şi uneori moderează Laboratoarele Visceral. A publicat în revistele Echinox, Vatra, Ficţiunea OPTm, Kametsa (Peru), Golan şi pe platforme online (Omiedesemne, Noise Poetry etc.)

Mihai Ivașcu e scriitor și lucrător cultural independent cu activitate în poezie, performance, teatru, presă și PR. Absolvent de Publicitate și Studii Culturale, Mihai a fost colaborator pentru Art Out, Radio România Cultural, Antena 1 și diverse alte publicații (Liternet, Poesis Internațional, Dissolved Magazine, Dilema, Ficțiunea etc.) De-a lungul timpului a participat la rezidențe artistice (Acasă la Hundorf), academii de spoken poetry (Școala Fără Nume), festivaluri literare (Stand Up Poetry) și tabere de poezie (Memorialul Ipotești). A moderat podcast-ul Lumea de mâine și întâlnirile Writers Happy Hours la Insula 42 și a activat ca jurnalist sau poet în numeroase proiecte ale Asociației ISVOR sau CDPL. A debutat în 2019 în poezie cu pe cer jetoane la CDPL, editură la care mai e prezent și în antologiile Izolare forțată, Despre debut, Fenomenul Green Hours. În 2023 a început să lucreze ca dramaturg (Azi nu, ȘAH), iar cea mai recentă piesă a sa – Tura de noapte – se joacă în spectacolul cu același nume la Casa Kerim din 2024 (concept și interpretare Alexandra Dancs și Vlad Benescu). Scrie cronică pe mezanin.ro și e co-gazdă, alături de Elvira Lupșa, la CreativeMornings Bucharest. Are în lucru la scenă noi piese și un volum de poezie.

Când poezia încinge discuțiile

Ar trebui totuși să recunosc și că mi-ar fi fost imposibil să găsesc niște fire de discuție în ceea ce privește poezia autorilor care încă nu au debutat fără proiectele online cu secțiuni dedicate fenomenului. M-a tentat chiar să pun față în față antologia ”Generația O Mie de Semne”(cdpl, 2022) și ”Ce-ți spui noaptea înainte de culcare- o antologie a clubului de lectură Noise Poetry” (Cartex, 2024) pentru că imaginea peisajului poetic capătă o anumită claritate când ai textele tipărite în față. Și am avut ocazia să îmi dau seama că se întâmplă lucruri cât se poate de vii cu poezia azi și privind spre întâlnirile Visceral ori ca invitat al celor de la Cenaclul Matca. În prima situație ai ocazia să descoperi cum se structurează de la sine un maraton cu lecturi și discuții cât se poate de incluzive. În a doua s-ar putea să ai ocazia să te găsești într-o seară în care discuțiile privind scrisul se încing până la scântei. Asta am avut eu joi când au citit Mara Cioroianu și Emilia Mardare.

Pe Mara o citisem și în antologiile Cenaclul X și o văzusem citind în proiectul de poezie contemporană filmată al Cristinei Ispas. Ca să nu mă întind la nesfârșit cu explicațiile pun aici una din referințele cu care îmi doream să rămână discuția. Unul dintre poemele Marei aproape fără titlu, sau cu titlul ,. e construit în jurul figurii tatălui. Are versurile:

”să îți răspund că sunt bine, că am mâncat, că nu m-am certat cu mama, că mă culc la zece
fiindcă știu că dacă ți-aș zice adevărul, nu ai putea să-l gestionezi ca părinte
și ca tine, eu trebuie să mă gestionez acum ca adult
dar eu sunt bine, am mâncat, nu m-am certat cu mama, m-am culcat la unșpe”

M-a tot obsedat de când am auzit paralelismul cu un poem cum e ”Rebirth” de Sayaka Osaki, o autoare japoneză care în ultimul deceniu tot combină cărțile artizanale și scrisul. Cu versurile astea:

”I threw away lots of clothes/ Am aruncat o groază de haine
Shirts, skirts, shoes, and bags/ Tricouri, rochii, pantofi și genți
It’s a pain when you sympathize/ Simți o durere când te atașezi
So when a yellowed sweater/ Așa că imediat ce un pulover îngălbenit
Flew at me and laughed/ A planat spre mine și a râs
I quickly dodged and ran”/ M-am ferit și-am fugit

Cam așa îmi traduc în minte din ”Rebirth”.

Și pentru că am tot zis că nu mă lungesc să închei cu paralela cu care mă lasă poemul Emiliei Mardare, ”Jessica Lange seamănă cu mama”, cu versurile

”e posibil să trăim deja în lumea femeilor
unde femeile trebuie să își ierte mama și
bunica
străbunica
stră-străbunica
stră-stră-străbunica
și restul cicatricilor se colorează și devin flori frumoase pe care le culeg pentru mama și
bunica
străbunica
stră-străbunica
stră-stră-străbunica”

Iar ce nu aveam cum să dau link în întâlnire era din Kéchi Nne Nomu, poetă născută în Nigeria și stabilită în SUA.

”The night we found the deserted/ Noaptea am găsit biserica
church, we made a hideout./ abandonată, am făcut o ascunzătoare.
The bad acapella of crickets around us.”/ A cappella afonă a greierilor în jurul nostru.

Scrie ea în ”Guerilla’s Nocturne” pe care o poți citi dar și asculta aici.

Și atunci cum să nu îmi vină în minte faptul că dincolo de apetența criticii pentru nume de direcții și explicații mai mult sau mai puțin stufoase… prezența poeziei se formulează destul de direct. Și asta, ca să răspund întrebării legate de energie în poezie pe care am primit-o, este un tip neașteptat de energie. Ceea ce ne aduce la discuția privind platformele poeziei azi, la Poetic Hub. Hai să îi întrebi și tu.

Am găsit, am întrebat… ție ce îți lipsește când e vorba de poezie în performance?

Am găsit aceste pagini lucrate pentru numărul 1 (25) / 2020 din Poesis Internațional. Ana Toma a pus grafica la punct, iar Silvia Grădinaru mi-a tot refăcut conceptul în practică pe pagină.

Am avut un schimb de mesaje cu Alexandru Codruț Ivașcu pentru că tot mă pregătesc de o întâlnire în Poetic Hub, la Cărturești cu poeți care încă nu au debutat.

Îl tot întreb dacă mai știe oameni care nu au publicat încă și sunt implicați cu poezia în performance. Și am tot discutat. Până am ajuns la întrebarea asta cu ce îți lipsește mai tare ca să spui că ai ce-ți trebuie în materie de poezie în performance. Ție? Și dacă tot suntem aici… lasă-mi te rog în comentariu ce crezi că n-ar trebui să lipsească pentru lămurirea și conectarea ta într-o abordare a poeziei în performance.

Cum ajunge trupa Altar de la Antitristul la Son of God, după Deep Purple,Vița de Vie și Subcarpați… și ”Inima leneșă” a lui Andrew

Nu e știre să nu mă facă să simt nevoia să citesc poezie. Ba din inspirație, ba ca reacție. Acum din ce o fi?

Primesc anunțul “Rock simfonic – ALTAR 33”, pentru marți, 30 aprilie 2024, ora 19.00, la Colegiul Academic din Cluj Napoca.

Prezentarea organizatorilor zice poetic și că:

O tradiție începută sub bagheta dirijorului Paul Mann alături de legendara trupă Deep Purple continuă la Filarmonica de Stat „Transilvania” unde, trupe românești, de această dată, urcă pe scenă alături de orchestra și corul Filarmonicii pentru a-i aduce împreună pe melomani și pe fanii rock-ului, la concerte de rock simfonic special concepute în acest sens. După Vița de Vie și Subcarpați, este rândul băieților de la Altar să urce, în premieră, pe scena din Auditorium Maximum (Colegiul Academic), alături de dirijorului Andrei Tudor și de Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”, pentru a marca 33 de ani de existență printr-un concert extraordinar care va avea loc marți, 30 aprilie 2024, ora 19.00. În cadrul evenimentului aniversar vor răsuna „toate piesele preferate de fani, orchestrate și interpretate live, așa cum nu au mai fost prezentate vreodată, într-un show audio-vizual spectaculos, care îi va purta pe spectatori într-o altă dimensiune”, promit cei de la Altar, zice în comunicat.

Despre dirijorul Andrei Tudor mai afli și că a început să cânte și să studieze pianul în 1987, la vârsta de patru ani. În plus a lucrat în calitate de compozitor, aranjor, pianist și/sau dirijor, printre alții, cu Angela Gheorghiu, Andrea Bocelli, Ed Sheeran CeCe Winnans, Edvin Marton, Goran Bregovici, Boney M Experience, Aura Urziceanu, Monica Anghel, Nico, Luminita Anghel, Andra, Gabriel Cotabiță, Vlad Miriță, Marcel Pavel, Cezar Ouatu, Cristi Minculescu, Adrian Enache, Paula Seling, ș.a. El s-a aflat la pupitrul dirijoral a Bucharest Pops Orchestra, a Orchestrei Naționale Române, a Big Band-ului Radio România, a orchestrelor Filarmonicilor din țară precum cele din București, Sibiu, Brașov, Pitești și Cluj-Napoca. De asemenea, a colaborat în calitate de dirijor cu Camerata Regală, cu Opera Comică pentru Copii București, cu Opera Națională Română Cluj-Napoca, cu Budapest Primarius Orchestra, cu Filarmonica din Praga, cu Royal Philharmonic Orchestra și cu Saarbruken Radio Symphony Orchestra.

Acum chiar vreau să știi cum e Altar în context (tot citat):

În repetate rânduri, ALTAR a fost desemnată drept cea mai bună trupă rock românească, iar activitatea formației reprezintă probabil cea mai importantă pagină din istoria scenei rock  autohtone de după anii ’90. Alături de Compact, Holograf, Iris, Phoenix, Celălalte Cuvinte sau Cargo, ALTAR se numără printre puținele formații  cu o activitate susținută de peste 33 de ani în prima linie a rock-ului românesc, rămânând în continuare una dintre cele mai îndrăgite și apreciate trupe de gen din România.

În formula actuală a grupului se regăsesc Andy Ghost – vocal, Teo Peter – chitară bass, Toni Dijmărescu – chitară, Damian Donca – chitară și Eugen Tăbăcaru – tobe.

Biletele online la concert se pot achiziționa de pe site-urile entertix.ro și myticket.ro. Biletele se pot cumpăra și de la Agenția de Bilete a Filarmonicii (Piața Lucian Blaga nr. 1-3, tel. 0756-048.318) sau cu o oră înainte de începerea concertului, direct de la locul acestuia, în limita locurilor disponibile, arată un comunicat de la Filarmonica de Stat „Transilvania”.

Programul concertului arată așa:

Concert Extraordinar

Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat Transilvania

Andrei Tudor dirijor

ALTAR soliști

Cornel Groza dirijorul corului

Partea I – Born Again

Memories

Born Again

Welcome & Celebrate

Love

Freedom

Angel

The way, the truth, the life

Think about

Son of God

King of Kings

Partea a II-a – Rapsodia românească

Nu pot să zbor

S.O.S.

Cerul plânge

Povestea noastră

Să vină un înger

Toţi ca unul

Străinul

Antitristul

Forţa să fie cu noi

Ce pot să am chef să citesc în condițiile astea? ”Inimă leneșă”, debutul lui Andrew Davidson-Novosivschei la Dezarticulat. De ce? M-a frapat mereu cum devine rockul o treabă tradițională. Așa că poezia românească ar fi bine să se obișnuiască să fie scrisă și de poeți români născuți în Statele Unite. Pentru că prea s-a distrat istoria literaturii să înregistreze poeți germani născuți în România, sau poeți americani veniți de aici.

Dar mai bine îți arăt și spui tu ce și cum și de ce și cât:

Israel este și altceva decât ce nu e voie din Iran sau de unde vrei

Sunt 12 ani de când atelierul de poezie la care participam în Israel a fost mutat din deșert, unde trebuia să mergem inițial, la Tel Aviv. Mutarea a venit tot după tensiuni din Iran.
Mă uit la fiecare știre de război din zonă pe mesajele poeților pe care îi știu de atunci și îmi dau seama ce distanță uriașă separă discursurile publice războinice (care nu au cum să nu te afecteze) și căldura gestionabilă pe care o păstrează fiecare întâlnire din poezie.
În război și demonstrații de putere se găsesc atâția specialiști… Dar când e vorba de apropiere… Drone pentru poezie nu sunt.

Era prima oară când vedeam copii evrei și palestinieni în aceeași școală.

Dar întâlnirile îți dau speranță în ciuda fiecărei amenințări.

un poem de Anat Levin, cu Anat Levin, Tel Aviv, 2012

O parte din traducerile de la acel atelier sunt în acest număr din Poesis International.

Aici este poemul de Almog Behar de care nu reușeam să mă desprind până nu l-am formulat în română.