Arhive categorii: poeme

exerciţii, selecţii, mize de poezie

Vă place Leibniz? Când ziceam că e gata, uite încă o listă de nominalizare și mulțumiri pentru acum dar și pentru primăvară

Când ziceam că pot să răsuflu ușurat, că s-a terminat anul și în acord cu poetica volumului, interfața sonoră, scapă nepremiat, cu toate că sunt recunoscător studenților care l-au nominalizat astă vară (cred că a fost singura nominalizare) iată că mai intră ”poetic. interfața sonoră” pe o listă de volume remarcate. Cu mulțumiri și felicitări cui câștigă, orice carte de pe acea listă e un câștigător bun și corect pentru 2022:

Asociația ,,Societatea Leibniz din România” anunță lista de nominalizări pentru Premiul Leibniz 2023 pentru Poezie (pentru lucrări publicate în anul 2022):

  • Moni Stănilă, Ofsaid, Nemira
  • Claudiu Komartin, Inoculare, Cartier
  • Alina Purcaru, Tot mai multă splendoare, Cartier
  • Teodor Dună, Flașneta Babel, Nemira
  • Răzvan Andrei, Raport către Walt Whitman. Poeme LGBT+, OMG Publishing
  • Răzvan Țupa, poetic: interfață sonoră. 365 de poeme de dragoste postumane și unul uman, Cartier.

Gala pentru decernarea Premiilor Leibniz va avea loc joi 14 decembrie, de la ora 16 la 18, la Muzeul de Artă Recentă (Bd. Primăverii 15, București). De aici

Un fragment din poemul de 14 decembrie din ”poetic. interfața sonoră” reține că ”de-asta când zic mine spun ăla și ăsta care nu se regăsesc în ce se spune că ar fi despre ei și nu e o acuzație”, și uite că e la propriu, așa cum mă așteptam.

Altfel, poetic. interfața sonoră se alege cu recunoașterea fiecăruia dintre cei care au mizat pe volum sau i-au dat ocazia să fie, și o parte dintre voi ați primit mulțumire aici.

Dar din lumea literară nu a luat premii, cum spuneam, așa e și normal, când te plasezi excentric (sau rizomic? give it time) în câmpul simbolic de azi. N-aș vrea să fiu înțeles greșit, chiar așa trebuia, nu e un volum care să fie premiat literar, mizează pe discurs imposibil, insensibil la gustul epic general și pe poeme nesfârșite. Fără nicio ironie, chiar ar fi fost incorect față de multe cărți ale anului să fi fost premiat ”poetic. interfața” din punct de vedere literar. E primul an când îmi dau seama că toate juriile literare au înțeles ce trebuie din ”poetic. interfața sonoră”. Să vedem la anul… 🙂

De fapt și lista despre care vorbim mai sus cred că e un demers universitar, nu unul literar. De altfel volumul a mai fost nominalizat doar de studenții din juriul premiului Observator Universitas, cărora le mulțumesc și aici: studenții, masteranzii și doctoranzii implicați în realizarea nominalizărilor și alegerea cîștigătorului: Vlad-Mihai Bogza, Măriuca Mihalcea-Eliade, Paul Florescu, Vasile Gribincea, Ioana Hodor, Lavinia Liță, George Mihalache, Mihaela Munteanu, Rareș Nadaban, Daniel Cătălin Năstase, Andrei Neacșu, Iris Nuțu, Octavian Plăiașu, Dan-Bogdan Popescu, Lavinia Tache, Ioana Tătărușanu, Alexandra Torjoc, Daniela Vizireanu, Andrada Yunusoglu  (Universitatea din București), Denisa Bolba, Teona Farmatu, Diana Huțanu, Emanuel Lupașcu, Paul Mihai Paraschiv, Șerban Mark Pop (Universitatea „Babeș Bolyai“ din Cluj-Napoca), Andrei Peptine (Universitatea „Transilvania“ din Brașov), Alexandru Higyed (Universitatea de Vest din Timișoara), Ioan Coroamă, Anastasia Fuioagă, Andrada Strugaru, Gabriela Vieru, Bogdan Vișan (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași). Mulțumesc frumos poetic!

Două drumuri cu tot cu poezie

Din când în când particip la lansări. Joi, 30 noiembrie 2023 e ziua în care îți arată cărțile noi Florin Dan Prodan și Călin Dănilă. Toată treaba e în Beat bar umanist, în Calea Plevnei 137A. Discuția e și cu Paul Mihalache și Cristian Gălățanu. Și mă interesează ce îl face pe fiecare dintre ei să zică aici e ce vreau când citesc ce citesc.

Altfel, chiar, tu la ce te uiți când citești o poezie prima dată?

Mai exact, Călin DĂNILĂ vine cu ”Orchestra Pi”, publicat la editura Junimea.
În sens civil, poetul s-a născut la 22 ianuarie 1965 la Fălticeni.
E licenţiat în Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din anul 1994 este cadru didactic la Colegiul Tehnic „Mihai M. Băcescu” din Fălticeni. Membru al grupării literare „Zidul de hârtie” din Suceava. Participant la numeroase festivaluri literare şi tabere de creaţie, a susţinut mai multe lecturi publice în ţară şi în străinătate. Asta zice prezentarea oficială de pe site-ul editurii.
A câștigat Festivalul Naţional de Poezie „Costache Conachi”, ediţia a XXX-a, Tecuci, 2022.
Și așa aflu și eu că e cunoscut și datorită proiectului “Fălticeni – Gibraltar, 4000 de kilometri la pas prin Europa”, pe care l-a derulat în anul 2013 alături de prietenul său Ioan Cojocaru. Dar la asta revenim.
Fragmente din volumul de debut premiat la Tecuci au fost prezentate până acum în cadrul ședințelor Cenaclului literar “Nicolae Labiș” din Fălticeni. Un poem din volumul lui Călin Dănilă este:

fractură


Vine munca. Printr-o tubulatură pătrată. Are bocancii roși. E transpirată. Îi este sete. Pentru că e ziua în
amiaza mare. Pentru că altă dată a fost și noapte. Munca
nu zâmbește și, Doamne-ferește, nu face glume. Rezultatul muncii e altă muncă. Și nu încerca să te revolți că iei
două în freză. Vine munca printr-o tubulatură pătrată cu
tot cu următorul capitol.

La rândul lui, Florin Dan PRODAN propune ”Untergrund”, la aceași editură.
Cu un an mai tânăr decât mine (n. 1976) semnează volumele de versuri Pe scurt (Editura T, 2005), On the Road (Shambhala Press, 2012), Poem pentru Ulrike (Editura Vinea, 2013), Notas informativas sobre héroes y tumbas (El Genio Maligno, 2015), Poemele de pe Facebook (Editura Cartea Românească, 2017), Road Poetry (Casa de Pariuri Literare, 2021). A fondat o grupare literar-artistică în nord-estul ţării, Zidul de Hârtie. Asta știam dar tot prezentarea oficială a editurii îți spune și că a organizat rezidenţe literar-artistice şi evenimente precum Lectora, Artă la Uzină (Suceava), Inside Zone (Borsec), Poeţi la Meru (Iaşi), festivalul nomad Poezie pe iarbă. A realizat instalaţii artistice, expuse în galerii din ţară şi din străinătate. Florin Dan Prodan scrie în Zone, prima parte din cele patru ale volumului (celelalte sunt Agentul Haosului, Orașul interzis, Whatsup):

Luni de noiembrie


după întoarcere (a fost o călătorie oare?), a treia zi,
cu oboseala pe care o calc și în care degetele
mi se afundă încetișor (covor pe care aș putea
zbura)
m-am întors și umbra mi s-a schimbat
s-a zdrențuit și mângâie lucrurile
prin care trece ca o străină


ar putea fi reînvățate poate dar prefer să le
ating în grabă: ce timp a mai rămas?
Pentru aici, nici unul. Pentru plecare
unul care nu poate fi mângâiat.

O poezie care îți dă întâlnire: din ”20002020”, de Constantin Vică

”Vreau să ne dăm întâlnire!” Asta îmi spune mie orice poem pe care vreau să îl recitesc, și să îl recitesc și să îl recitesc din nou. Iar volumul ”20002020”, al lui Constantin Vică îți spune și ție exact asta. O dată pentru că poem după poem, secțiunile volumului (”LAN”, ”Napster&cd copy 24X”, ”DC++”, ”bittorrent”, ”new streaming”, ”din seria cercetătorului”, ”colecția cu surprize” și ”dragostea, conștiința”) îți arată că tot ce ți s-a spus despre trecerea timpului s-ar putea să fie o chestiune de interfețe. De fapt stilurile și momentele poeziei sunt cele în care te conectezi la tine, care rămâi. Uite cum e un poem din carte:

pastel

a fi mai aproape, tot mai aproape,
fără a te mișca din scaunul tău.

un copil trece strada.

oamenii sunt de două feluri:
cei care doresc să intre în lucrurile mici, să se
micșoreze, să se ascundă
acolo în ele – o pată pe perete sau gaura cheii,
în general ceva niciodată explorat, ceva care
te acoperă, dar nu te înghite.
și oamenii care cresc cât mai mari
ca să atingă cu labele lor clădirile orașului,
să privească în camera ta atunci când tu te ascunzi
în lucrul mic.

copilul trece înapoi strada și are mâinile foarte
murdare

O variantă video a discursului poetic după care îl recunoști pe Constantin Vică e așa:

Iar față în față ne vedem joi, 23 noiembrie, de la ora 19:00, la Cărturești Verona și online, vă invităm la lansarea volumul de poezie, 20002020, de Constantin Vică, apărut recent la OMG Publishing. Cu confirmarea aici.
📚Despre cum se leagă poezia, filosofia și tehnologia și cum e să publici din nou poezie după 20 de ani de la ultimul volum, „Ieșirea din intersecția frică de moarte” (2003), îți povestesc însuși Constantin Vică alături de Luiza Vasiliu și Bogdan Alexandru-Stănescu. Discuția va fi moderată de mine.

„Volum-stroboscop cu străluciri multiple. Luminează cu grație și cinism zone întinse, de la digital la iubire, de la social la disperare, de la cercetare la A.I. și-napoi la sufletul omului. Te conectează și deconectează ca dial-up-ul. Citește-l de mai multe ori, pe toate vocile dinăuntrul tău, până îți aduci aminte.” explică Luiza Vasiliu
📙”Citind volumul lui Constantin Vică, acest enigmatic (și atât de simplu) 20002020, am avut senzația că deschid un „escape pod” din care iese un astronaut care vine direct din copilăria și din tinerețea mea, dar care, în mod miraculos, are întipărit în suprafața ca o coajă de nucă a hipocampului și amintirile prezentului. El este, totuși, o ființă a trecutului, pentru că, în ciuda unei afișate răceli a logosului, funcționează în siajul unei fantome: melancolia. Oricât ar încerca să disimuleze, poetul acesta e un romantic întârziat, un „douămiist” care și-a amânat debarcarea în portul generației. Și bine a făcut!”, punctează Bogdan-Alexandru Stănescu
🟢Constantin Vică (n. 1983, Ploiești) predă la Facultatea de Filosofie cursuri de etica și politica noilor tehnologii, filosofia istoriei – filosofia viitorului, cultură digitală etc. și e cercetător în cadrul Centrului de cercetare în etică aplicată, Universitatea din București. A publicat în coautorat articole în Science and Engineering Ethics, Ethics and Information Technology, Philosophy & Technology, International Journal of Social Robotics, Frontiers in Robotics and AI, Journal of Bioethical Inquiry, Philosophical Psychology, Phenomenology and the Cognitive Sciences. A coeditat, în 2019, volumul Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007–2013 de Mihail Radu Solcan. În 2023 a publicat Civilizație algoritmică și viața în lumea digitală, Editura Universității din București. Debut editorial în 1997, cu volumul Intersecția frică de moarte, Editura Cronica. Ultima carte de poezie a apărut în 2003, Ieșirea din intersecția frică de moarte, Editura Vinea.

O secvență din ce am zis în conferință la Sibiu cu război și ficțiune/identitate și un film românesc din 1979

Ce poate să facă poezia în fața armelor? O asemenea întrebare ar putea să dea naștere unor expuneri cât se poate de plictisitoare. Pentru asta încep să cred că avem inteligența artificială. Dar chiar și atunci când răspunsurile sunt automate, felul în care îl citești te lasă să vezi ceva mai mult. Uneori social, alteori personal, dar mereu în conflict poetic.

  • Justifică poezia războiul? Illiada, Psalmi, Bagvad Gita/ Topârceanu, migdale amare/ jurnal de război

THANATICA avem fiecare părerile noas- tre şi chiar şi atunci când sunt atât de greşite precum ale mele, tu ştii că n-au cum să fie schimbate pentru că nu sunt doar nişte idei ci fix urmele pe care lumea la care tu ne-ai în- hămatni le lasă în palme ce zici, cum re- uşesc unii oameni să se grăbească fix pentru singurul lucru care e sigur că oricum nu or să-l rateze în via- ţă şi se omoară ca şi cum ar pu- ne un film nou? mai ales când ştii că nu- mai ceimult mai proşti decât ei vor interpreta? şi vor interpreta după aceea mi-a plăcut să văd şi filmul cu buni- că-miu celălalt, erou de război atâta doar că n-a ajuns niciodată la Bu- dapesta ca în poveste şi nici nu ştiacă, din satul acela dintre dealuri războiul îl face personaj în ci- nema s-a gândit el zici că noi o să râdem răsfoind cartea de telefon găsind toţi copii pe care i-a recunos- cut dincoace pe front?! Acum înţeleg de ce

(din ”poemul meu cu dumnezeu” 2010-2013)

O serie de clișee

Întrebi chat GPT și el răspunde ca un om mare: ”Poezia poate avea un impact semnificativ în fața armelor prin intermediul următoarelor aspecte:

Conștientizarea și Reflexia: Poezia poate aduce la cunoștința publicului ororile războiului, provocând reflexie asupra suferinței și distrugerii cauzate de conflicte armate. Ea poate să aducă în prim-plan aspecte umane precum pierderea, suferința și trauma. (etc)

În momentul cu povestea bunicului meu erou în al doilea război mondial și erou de film despre scene din acest film era vorba.

una dintre secvențele din am fost 16 cu personajul Țupa Ion

Până e cineva interesat să vadă mai multe din notele mele pentru conferința pentru care Rita Chirian și Bogdan Federeac m-au dus cu noul lor număr din revista Euphorion la Teatrul Gong din Sibiu, uite cum a decurs scena cu povestea de familie și război.

Conferința din seria Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu, Prezența Poeziei în vremea războiului a avut loc vineri, 20 octombrie, 2023.