Vineri 17 august, la Poiana Brasov s-au acordat premiile festivalului Licart. Anul acesta s-au acordat premii pentru poezie si fotografie, in cele cInci zile de ateliere, in afara celor doua sectiuni din concurs, s-au organizat si ateliere pentru trupe de teatru ale actorilor liceeni.
Pana cand o sa continuam prezentarea atelierelor pe poetic.ro, trebuie sa spun ca, La sectiunea poezie , premiile au fost:
Premiul III Alex Vasies pentru poemul
|
Fantefine
|
trebuie să fie un grilaj înapoia casei ca să-ţi dai seama
ce-i de fapt cu locul ăsta
îmi pot strecura pumnul prin el, odată am apucat de dincolo
un pui galben şi ud şi am încercat să-l trec în partea mea.
până mi s-a înroşit pielea iaca şi soarele complet
înapoia casei vreau să-ţi arăt chestiile înflorite
un balansoar care sună prins de rugină
acolo mă tăvălesc
în locul unde mi-am tot lipit spatele e pată mare şi întunecată
ca să o ascund mă folosesc de o bucată de tablă ce reflectă
stau şi mănânc pizza, uneori găuresc felia şi privesc
ce-i de privit
nu mă gândesc la salariu şi la puţina resursă
nu m-aş mai gândi cu pizza lângă mine
şi cu urmele de femeie la doar un braţ distanţă
aici, când am crezut prima dată că aş avea o viziune
am apucat-o de eşarfa albastră şi am strâns
n-a fost ca şi cum aş fi strâns-o de gât
pentru că nu ne atingeam
atunci am simţit dragostea cel mai mult doar că am tăcut
aş sta toată ziua şi aş lăsa furnicile să se desfăşoare
în părul de pe picioare. când mă ridic, e soarele
ca o minge de bowling pe un plan înclinat.
mi-ar putea arăta că nu doar lumea asta are hoteluri de lux
dacă aş mai sta
deseori mă gândesc să iau cheile
şi să trec prin oţel cu farurile aprinse
cu venele-n relief
ar însemna o misiune şi
nu cred în aşa ceva.
odată i-am spus că aici e o plajă
că noaptea mai ales se aude frumos aşa că să rămână
am adus un lighean şi am rugat-o să-l umple
apoi m-am spălat pe picioare
înainte de fapt |
Premiul II Deniz Otay pentru poemul
|
exerciţiul de supravieţuire nr. 1
|
când un om moare
când înţelegi că un om chiar moare
devine un exerciţiu de răbdare
de maturitate
să te uiţi la el şi
omul ăla deodată nu mai e tata
e doar un corp pe ducă
învelit în cearşafuri galbene
un fel de claritate aspră a lucrurilor
ca şi când ţi-ai freca mâinile cu clor
dar mâinile-ţi şed blând pe genunchi
nimic înăuntru nu se macină
şi te uiţi la el
şi nici nu clipeşti
ca la un intens studiu de caz
abia mai apoi îţi revii şi da,
era tata
pentru că toţi vin să te ţină în braţe
şi tu îţi scrii poemele triste când ei spun
‘mnezeo să-l odihnească
poemele care se uită până la pomenirea de 40 de zile
fiindcă e şi ăsta un fel de pretext
ca să plângem toţi pentru ale noastre
să ne mai tragem sufletul cum s-ar spune
pe când nimeni nu priveşte la tata
toţi se uită prin el
şi fac duşuri cu apă rece când ajung acasă
în loc de terapie cu electroşocuri
ca să uite.
eu aş băga capul în pământ
să aud cum vietăţile îl descompun
cum oasele lui încă se macină
şi tata mai are de murit încă puţin |
Premiul I Ana-Maria Lupascu pentru poemul
|
le voyage noir
|
să scriu la repezeală pe spatele unei ilustrate, să mâzgâlesc cuvinte
pentru mama Roma care îmi ține părinții în brațe.
le dă pâine, portocale și bani
îi strânge la piept
tot
mai
departe de mine.
mi-am încordat degetele,
dar drumul începuse deja să mă zguduie. tramvaiul
mă târa pe străduțele de piatră. acum
viața lui în linii involuntare, pe carton,în conturul
umerilor grei de unde am văzut cerul și,
lovindu-i strigam de fericire:
tată, cerul e la fel de înalt
ca tine. dar să nu-l privești, te rog. asta nu-i voie.
cineva mi-a spus că stolurile îți pot fura părinții înainte
de nașterea puilor.
i-am acoperit ochii așa cum îi acoperă ea ochii acum
și îl ține în brațe, îi dă pâine și îl leagănă
în iluzii.
e lipede că cineva ne-a pândit dinăutru pe fiecare
ani și ani, mereu
în altă parte. |
|
La atelierul de poezie, eroii mei au fost:
Alexandra Negru, Alexandru Văsieş, Amalia Cernat, Ana Maria Ahmet, Ana-Maria Lupașcu, Andra Iordache, Crina Cristache, Delia Marilena Grosu, Deniz Otay, Georgiana Camelia Maximoaia, Ilinca Pop, Ionela Mădălina Grosu, Marta Margaret Gheleșel, Raluca Boantă, Raluca-Leontina Neagu.
Toti si-au dezvoltat super-puteri, in asa masura incat nu am apucat sa le citez din Omul-paianjen: cu puterile mari, vin si responsabilitati pe masura. Asa s-a facut, pana la urma, ca o parte din super-eroii poeziei licart au reusit sa isi tulbure colegii de la sectiunea teatru (pana la jignire la un moment dat).
Pana la urma si super-puterea scuzelor si cea a lamuririlor au refacut o seara dedicata liceenilor cu talent artistic.
sunt absolut diferite fata de tot ce stiam eu poezie, sunt minunate